Cărți de citit în preajma sărbătorilor

<div style="text-align: justify;"> <b>Un bărbat pe nume Ove</b></div> <div style="text-align: justify;"> <i>Fredrik Backman</i></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3_1oHljBaBM85Qieubhu34v21floUhykraaG3NqzB_Z4L8mBqhVdbUhYH3vPk6pL341bUehTTFxHJ23msJePL1z7r01qtVGHTmFJTr7N1Jqs4TbLNkX5it80OhA1IYGXfBd-Eb5R1Bt4/s1600/un-barbat-pe-nume-ove-cover_big.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="700" data-original-width="475" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3_1oHljBaBM85Qieubhu34v21floUhykraaG3NqzB_Z4L8mBqhVdbUhYH3vPk6pL341bUehTTFxHJ23msJePL1z7r01qtVGHTmFJTr7N1Jqs4TbLNkX5it80OhA1IYGXfBd-Eb5R1Bt4/s320/un-barbat-pe-nume-ove-cover_big.jpg" width="217" /></a></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Nu spun că perioada sărbătorilor e singura perioadă din an în care ar trebui să citim, spun doar că, poate, în această perioadă putem aloca ceva mai mult timp cititului, datorită numărului mai mare de zile pe care le petrecem acasă. Probabil vom termina la un moment dat și curățenie și sarmale și cozonac și salata de beouf și ne putem rupe câteva clipe să mai citim măcar 20 minute seara la culcare. Înainte de sărbători am dat peste Un bărbat pe nume Ove, scrisă de un suedez, Fredrik Backman. Ulterior am aflat că volumul menționat mai sus a fost romanul de debut al autorului iar ecranizarea lui a fost nominalizată la Oscar pentru Cel mai bun film străin și a fost desemnat Cea mai bună comedie a anului la Premiile Academiei Europene de Film în 2016.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Ove este un bărbat aflat la vârsta pensionării, aruncat din sistem ca fiind o măsea stricată, după ce mai bine de 40 ani și-a dedicat viața muncii, nelipsind o zi din viață la serviciu, atât de dedicat și de strict în toate activitățile sale încât a doua zi după înmormântarea soției se va duce la locul de muncă. Ove este un bărbat rigid, lipsit de imaginație, pedant până la a deveni enervant, Ove este prototipul persoanei de vârsta a treia care scoate pe toată lumea din sărite cu toate pedanteriile sale. Nu este iubit de nimeni, nu are rude, nu are prieteni, nu are animale de casă, principala preocupare ca proaspăt pensionar fiind aceea de a face un tur al cartierului în vederea găsirii unor eventuale probleme. Până într-o bună zi când la ușa sa se înființează o femeie însărcinată, originară din Iran, însoțită de “tolomacul” său soț. Din acel moment existența taciturnului Ove va începe să se schimbe, fără să vă imaginați că va deveni simbolul prieteniei. Însă, din zi în zi, de sub stratul de răceală al bărbatului va ieși la iveală caracterul unui om de o curațenie morală ireproșabilă, bătrânul morocănos ajungând să ne fie drag până la sfârșitul volumului. Cartea este și amuzantă deopotrivă, căci începutul ei mi-a provocat hohote de râs, pomenindu-mă însă la sfârșit cu o lacrimă în colțul ochiului. M-am pomenit că îmi aduce aminte, într-o oarecare măsură, de propria mamă, aflată tot la vârsta de 60 ani, îmi aduce aminte de, hai să îi spun așa, unele metehne ale sale și de faptul că e posibil să ajung și eu un fel de Ove. Cred că după 55 ani cam toată lumea are șanse să se transforme într-un Ove, cu manii, răutăți și tabieturi. Cu toate acestea Ove este mult mai mult decât povestea unei vârste. Romanul este despre umanitate, probleme întâlnite în fața cărora vrem să închidem ochii, soția lui Ove este paralizată, țintuită într-un scaun cu rotile și cu toate acestea Ove își va închina viața ei. Romanul Un bărbat pe nume Ove este despre birocrația și realitățile de care te lovești în orice stat, fie el și Suedia unde avem senzația că umblă câinii cu covrigi în coadă.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Mi-a plăcut că mai există speranțele încălzirii unei inimi împietrită de durere, că sufletul poate rezona în fața prieteniei oamenilor și a animalelor, că o pisică poate aduce mai multă bucurie în viața unui om decât orice alt bun material. Cartea este scrisă cu un umor molipsitor, situațiile ce produc râsul fiind cât se poate de veridice, lăsând, cu toate acestea, să transpară o urmă de nostalgie și de tristețe. După ce, cu regret am terminat-o, i-am dat-o și mamei mele, mamă, care am mai spus, este de aceeași vârstă cu personajul principal și ea a apreciat-o într-o măsură mai mare decât mine, probabil regăsindu-se în multe situații. Nu este o capodoperă însă este o carte adevărată, așa cum numai viața poate fi adevărată, tristă, veselă sau bună. De citit în mini vacanța de sărbători sau ca o pauză între cărți pe care le veți considera mai serioase.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

batranul, cadouri, carti, citit, Craciun, durere, inima, ove, pauza, umanitate, vacanta de sarbatori, varsta pensionarii

Cărți de citit în preajma sărbătorilor

Un bărbat pe nume Ove Fredrik Backman     Nu spun că perioada sărbătorilor e singura perioadă din an în care ar trebui să citim, ...

Idei de cadouri de Crăciun - Partea I

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipjQPdaSPT1jINwyosfD2fJ_bJCtvLqd0BY4yqabVnGx8ITMNoc7OHTnt7tEgaQmSNAV6BsdLlg-LBPI8r1GLyEytngKVP-eujL5O7swj1-P8pm7iBBHHuGa31x23ZPf6O7BNXYBQb3LI/s1600/Idei+de+cadouri+de+Cr%25C4%2583ciun+-+Partea+1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="334" data-original-width="500" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipjQPdaSPT1jINwyosfD2fJ_bJCtvLqd0BY4yqabVnGx8ITMNoc7OHTnt7tEgaQmSNAV6BsdLlg-LBPI8r1GLyEytngKVP-eujL5O7swj1-P8pm7iBBHHuGa31x23ZPf6O7BNXYBQb3LI/s320/Idei+de+cadouri+de+Cr%25C4%2583ciun+-+Partea+1.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Din punctul meu de vedere cel mai potrivit cadou de Crăciun este cel financiar, cu condiția să fie suficient de consistent încât să nu îl jignească pe destinatar. Nu aș putea spune că e chiar o glumă, mie îmi convine foarte tare să primesc bani, fiind astfel eliminată alegerea greșită a unui cadou. Soțul meu știe asta foarte bine, așa că e scutit de a alerga în zece mii de magazine în căutarea cadoului perfect. Eu îmi iau ce îmi place din suma primită, de menționat că nu mă jignește nici o sumă, el e mai mult decât fericit că a scăpat de goana după cadoul perfect. La aceeași înțelegere am ajuns și cu mama mea, îi convine la fel cum îmi convine și mie. Numai că nu toată lumea apreciază banalul și, poate jignitorul plic cu bani, așa că pentru aceștia, vrei sau nu, trebuie să găsești, dacă nu cadoul perfect, măcar unul să se apropie de gusturile celui ce îl primește. Cadourile de Crăciun se împart în: cadouri pentru bărbați, soț, iubit, părinte, cadouri pentru femei, soții, iubite, mame, cadouri pentru copii și cadouri pentru persoane din jur, fie prieteni apropiați, fie persoane cărora trebuie să le oferi un cadou, pentru că așa e conjunctura, că te simți obligat sau pur și simplu vrei să faci o bucurie unui om de lângă tine. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 1. Cadourile pentru bărbați. Cu siguranță cele mai potrivite cadouri pentru sexul tare sunt reprezentate de gadget-uri. Nu recomand a se achiziționa lucruri foarte scumpe, fără a avea cunoștință de specificațiile tehnice. Bărbaților le place să meșterească, să se simtă utili, să își bage nasul. Eu, pentru un bărbat aș lua: o aplicație interesantă, evident plătită, un gadget pentru mașină care să îi permită să își folosească telefonul în condiții de siguranță, cabluri cu întrebuințări multiple, încărcător wireless, boxă portabilă, o stație meteo mai performantă. În materie de îmbrăcăminte eu nu aș sfătui o femeie să aleagă, de cele mai multe ori femeia va sfârși în a alege un obiect vestimentar care o atrage pe ea, nicidecum ce ar purta bărbatul cu plăcere. Totuși, dacă vă încumetați să alegeți un obiect vestimentar, mergeți pe varianta sport, mai exact a pantofului sport. Cred că sunt puțini bărbați care ar refuza un articol sportiv, numai că trebuie să faceți ceva cercetări înainte. Pentru un cititor cumpărați cărți, de fapt cataloage ceva mai speciale, o istorie a mașinilor de epocă, a celor mai buni oameni din sport, a celor mai rapide mașini sau a celor mai performante avioane. Nu le luați lenjerie intimă, mi se pare lipsit de imaginație. Luați, mai degrabă, o carte de bucate ce conține mâncăruri numai din carne, cuțite performante de bucătărie, machete de mașini deosebite. Și, dacă chiar vi se pare că bărbatului căruia vreți să îi faceți cadoul nu i se potrivește nimic, până la urmă îi puteți da și o felicitare cu o sumă de bani. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 2. Cadourile pentru femei. Că e mama, că e iubita, sora sau nevasta nu îi cumpărați oale de gătit sau fier de călcat. Achiziționați-le pe acestea din fondul comun sau cu altă ocazie, nu recomand cadouri casnice nici de zile de naștere. Bijuteriile merg la absolut orice vârstă, cu condiția să fie dintr-un metal prețios, fie argint, sau, dacă bugetul vă permite, aur. Cred că a dărui diamante sau platină e cam mult, până la urmă Crăciunul nu e o sărbătoare a cadourilor. Eu, ca femeie, mi-aș dărui o istorie a modei, un catalog cu cele mai frumoase rochii din istorie, mi-aș dărui o piesă de lenjerie de la Victoria’s Secret, au niște modele mărime unică, se potrivesc fiecărei talii, nemaivorbind că punga aceea roz face toate paralele. Evident că soacrei nu am să îi iau chiloți, însă îi pot lua o geantă, un voucher la un salon de manichiură, la coafor. Iubitei îi poți lua pantofi, cu condiția să știi sigur că îi plac și că îi știi numărul. Mamei mele, dacă nu îi dau bani, îi iau cărți. Înainte de asta vorbesc cu ea, știu ce își dorește, le achiziționez din timp de la târgurile de cărți. Rimel. Rimel bun. Un fond de ten cu acoperire mare. Bb cream de renume. În mod clar femeilor le plac cosmeticele, creme de față, creme de corp. Nu luați femeilor creme anticelulitice, se vor simți jignite. Și, dacă chiar vi se pare că femeii căreia vreți să îi faceți cadoul nu i se potrivește nimic, până la urmă îi puteți da și o felicitare cu o sumă de bani.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

articol sportiv, bijuterii, cadouri barbati, cadouri de craciun, cadouri pentru femei, carti, Craciun, felicitare, lista de cadouri, utile

Idei de cadouri de Crăciun - Partea I

    Din punctul meu de vedere cel mai potrivit cadou de Crăciun este cel financiar, cu condiția să fie suficient de consistent încât să...

Kate Morton - Orele îndepărtate

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1Rfzt1WDWpuryYMSFa4fNOpnrAF8HMF8JWxhFUuh67Zqj7pwDKkv8Rhn1JkxCk1rhsS6-ZrheCoVXKJ9Dv7WTAHIGUJJiA2WWbMAu0edNkyDrwFSQt1427rtXQxB9WnwboJuyrGm9M3E/s1600/Kate_Morton-Orele_indepartate.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="279" data-original-width="181" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1Rfzt1WDWpuryYMSFa4fNOpnrAF8HMF8JWxhFUuh67Zqj7pwDKkv8Rhn1JkxCk1rhsS6-ZrheCoVXKJ9Dv7WTAHIGUJJiA2WWbMAu0edNkyDrwFSQt1427rtXQxB9WnwboJuyrGm9M3E/s320/Kate_Morton-Orele_indepartate.jpg" width="207" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Într-o minunată zi de duminică în care am reușit să fug puțin de acasă fără bărbat și fără copil și în care am ajuns la librăria Cărturești, am găsit două cărți de Kate Morton, <b>Orele îndepărtate</b> și <b>Casa de lângă lac</b>. Celei de a doua nu i-a venit încă rândul, am un teanc care așteaptă să fie citit. Însă am terminat-o destul de repejor pe prima, <b>Orele îndepărtate</b>, în primul rând pentru că e o carte care prinde de la primele pagini și în al doilea rând pentru că am dezvoltat o pasiune pentru cărțile scrise de englezoaice, despre Anglia, atmosferă, locuri pe care mi le pot imagina cu ușurință. Bine, pasiunea asta nu e tocmai nouă, m-a mai lovit acum ceva ani, pe vremea în care citeam celebrele romane ale lui Jane Austen, Charlotte Brőnte și Emily Brőnte. Când eram adolescentă dragostea ideală era reprezentată de dragostea personajelor din <b>La rascruce de vânturi</b>. Am crescut, mi-am dat seama că dragostea nu e chiar așa, însă atmosfera din romanele englezești îmi place și astăzi teribil de tare.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Așa că nu am ezitat când am achiziționat cele două romane ale lui Kate Morton. <b>Orele îndepărtate</b> e o poveste de dragoste, mister, trădări, o întrepătrundere a trecutului și prezentului, în care nimerește, poate din întâmplare sau ca mână a destinului, tânăra Edie Burchill. În urmă cu aproximativ 50 ani, mama lui Edie Burchill ajunge la un castel din apropierea Londrei, după o inițiativă a autorităților engleze de a salva copiii Londrei de la un eventual atac antiaerian, inițiativă lăudabilă, având în vedere cu ce se confruntase Londra în timpul celui de al doilea război mondial. Și mica Meredith, mama celei ce va deveni, cum am numit-o mai sus, mâna destinului, are șansa de a fi adăpostită într-un castel celebru, proprietate a unui renumit scriitor, scriitor ce a marcat copilăria și adolescența atât a ei înseși cât și, peste ani, a fiicei sale. Petrece o perioadă, scurtă, ce-i drept, a vieții sale la castel, perioadă ce își pune amprenta asupra sa, în așa fel încât, destinul face ca Edie, fiica sa, probabil ca să închidă un cerc ce trebuia închis, ajunge la același castel, cu totul întâmplător, întâlnindu-se astfel cu cele trei fete ale decedatului scriitor, fete ce ascund o sumedenie de secrete, aparent unele dintre ele extrem de întunecate. Astfel Edie se vede prinsă într-o poveste greu de descifrat, protagoniste fiind, cum am spus, cele trei fete, Percie, Juniper și Saffy Blythe, totul în atmosfera sumbră și apăsătoare a castelului, acum ajuns o ruină. Ajutată de un vechi jurnal al mamei sale, făcând cercetări asupra a ceea ce s-ar fi putut întâmpla la castel în anul 1941, Edie ajunge, fără voia ei, detectivul care face lumină în povestea aceasta atât de stranie, căci romanul e plin de semne de întrebare, e un amestec de aventură, suspans, iubire, puse laolaltă într-un mod armonios.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Personajele sunt de o complexitate și putere extraordinară, care ascund niște secrete absolut uluitoare. Oscilezi între personaje, nu știi exact pe cine ai vrea să îndrăgești, pe puternica, hotărâta și stabila Percy, pe Saffy cea umană ce are grijă de toată lumea, chiar cu sacrificiul iubirii ei și a vieții personale sau pe excentrica Juniper, cu pletele ei blonde, irezistibilă în nebunia ei. Și pe măsură ce citești și te apropii de sfârșitul cărții stai și te întrebi dacă îți mai place, de fapt, de vreuna dintre ele, căci fiecare ascunde câte ceva, ceva care să te facă să te întrebi unde e de fapt adevărul. Și ca orice roman de mister care se respectă, evident că răspunsul e aflat abia la sfârșit, intuiești câte ceva din ce s-ar fi putut întâmpla, însă deznodământul e destul de surpinzător. Nu aș vrea să stric surpriza acestui roman atât de plăcut, tocmai bun de citit alături de o cană cu ceai și miere, în acest noiembrie destul de plicticos, ca de altfel orice noiembrie. Cu siguranță vă veți îndrăgosti de atmosfera castelului Midelhurtst, de grădinile sale și de șanțul de apărare, acum astupat, care poate ascunde câte și mai câte.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

1941, carti, Casa de lângă lac, ceai si miere, Edie Burchill, Kate Morton, Londra, noiembrie, Orele îndepărtate, poveste, sacrificiul iubirii, scriitor, surpriza, utile

Kate Morton - Orele îndepărtate

    Într-o minunată zi de duminică în care am reușit să fug puțin de acasă fără bărbat și fără copil și în care am ajuns la librăria Că...

Buletin de Cărtureşti

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWZ1YT9kPfsNrxVfLfGYpnUaLQ7I1CRSdhv2_wlL3dDJU0vOcP9ptPuOmrebQIYG4No68LBIMY4hveDXDk08Rj_sYDDtTr6ZgMzny6e_oNfV46PkweCalFpxpREvZQ-Bu8lzDTr5gIpiw/s1600/Buletin_de_Carturesti.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="1600" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWZ1YT9kPfsNrxVfLfGYpnUaLQ7I1CRSdhv2_wlL3dDJU0vOcP9ptPuOmrebQIYG4No68LBIMY4hveDXDk08Rj_sYDDtTr6ZgMzny6e_oNfV46PkweCalFpxpREvZQ-Bu8lzDTr5gIpiw/s400/Buletin_de_Carturesti.jpg" width="400" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Duminică dimineață pe la ora 9 am fugit de acasă cu gândul să beau o cafea în Centrul vechi fiindcă detest aglomerația de vineri și sâmbătă noaptea, preferând orele liniștite ale dimineții de duminică când marea majoritate a cafenelelor sunt închise. Pentru mine a merge la o cafea de una singură e un adevărat lux, nu îmi permite copiluţul să am asemenea răsfățuri. La cafea nu m-am mai oprit însă am făcut un scurt popas la biserica Sfântul Anton, cea din Centrul vechi, din spatele restaurantului Hanul lui Manuc. Biserica aceasta e cel mai bun exemplu că poţi fi turist şi în ţara ta şi sunt o sumedenie de lucuri încântătoare pe care le poţi vizita şi aici, fără a plăti decât, poate, o călătorie cu un mijloc de transport. Pe urmă am luat-o uşor la pas pe străzile pietruite ale Centrului vechi, cu ţintă clară librăria Cărtureşti. Ca să mă duc acolo trebuie să fiu singură, nicidecum cu copil pentru care acest edificiu e ca o cutie de bomboane enormă.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Nefiind comercializate numai cărţi ci şi fel de fel de accesorii de citit, culinare, căni şi fel de fel de lucruri frumos mirositoare şi colorate, efectiv nu se poate abţine să nu le atingă, să le pipăie, să şi le însuşească. Numai că pe mine mă enervează cumplit statul acesta cu ochii pe el, de frică să nu strice, să rupă sau cine ştie ce bazaconii i-ar da lui prin cap să facă. Aşadar dacă aveţi intenţia să veniţi aici cu copii mai mici de 4-5 ani e bine să vă gândiţi de două ori. Librăria Cărtureşti este situată, cum am spus, în Centrul vechi, chiar pe Lipscani, deschisă într-o clădire monument ce a aparţinut familiei de bancheri Chrissoveloni. Este de departe cea mai frumoasă librărie pe care am văzut-o, pe o întindere de 1000 m pătraţi şi pe 6 nivele. Nu ai cum să intri aici şi să pleci în 5 minute, pur şi simplu eşti vrăjit din momentul în care ai deschis uşile de sticlă. Chiar dacă nu vei cumpăra nimic tot vei avea multe minute în care îţi vei bucura sufletul şi ochii. Găseşti absolut tot ceea ce te-ar putea interesa, de la cărţi de gastronomie până la istorie, ficţiune, biografii, beletristică, evident, cărţi în limbi străine. Subsolul clădirii e dedicat universului multimedia, toţi puştii care vin aici se duc glonţ la subsol, muzică, cd-uri, dvd-uri, tot soiul de gadget-uri. Am văzut aici lucruri de care nici măcar nu aş fi bănuit că există. Adevărul e că la subsol nu fac prea mulţi purici niciodată, îmi îndrept interesul asupra noutăţilor editoriale şi a tuturor accesorilor ce se află acolo. La Cărtureşti am văzut cele mai fine şi mai frumoase căni din lume, am văzut cele mai trăznite accesorii de bucătărie, ca de exemplu un cuţit de pizza în forma unei biciclete sau un suport de chei ce imita un radio, cele mai cool sacoşe de bumbac, semne de carte, etui-uri de ochelari, suport de farfurii cu picturi celebre.</div> <br /> <script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" style="display:block; text-align:center;" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-slot="7968365181"></ins> <script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Dar, există un dar, ca de fiecare dată când totul pare prea frumos să fie adevărat. Şi dar-ul acesta e reprezentat aici de costul destul de ridicat al produselor. În ceea ce priveşte costul cărţilor cu siguranţă le veţi găsi mult mai ieftin în mediul online. Cu toate acestea nu m-am abţinut să nu plec cu 4 cărţi de acolo, două dintre ele achiziţionate cu o reducere din partea librăriei, în cazul în care eşti posesor de card de fidelitate, aşa-zisul buletin de Cărtureşti. Cu cardul acesta beneficiezi de anumite oferte care cred că se schimbă săptămânal. La casa de marcat poţi să îţi însușești nişte semne de carte extrem de simpatice, cu nişte mesaje haioase, nu m-am putut abţine să nu cotrobăi, sunt oferite gratuit din partea librăriei. Într-o zi călduroasă de vară când te topești pe picioare poţi intra liniştit aici la răcoare, să răsfoieşti o carte frumos mirositoare, căci cărţile noi au ele mirosul lor specific, iarna îţi poţi încălzi mâinile degerate cu un ceai cald fiindcă ultimul nivel găzduiește şi un bistrou. Felicit din toată inima părinţii acestui proiect, librăria reprezintă un mod minunat de petrecere a timpului.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

carti, centrul vechi, costul cartilor, fictiune, gastronomie, istorie, libraria carturesti, mesaje haioase, parintii, sfantul anton

Buletin de Cărtureşti

    Duminică dimineață pe la ora 9 am fugit de acasă cu gândul să beau o cafea în Centrul vechi fiindcă detest aglomerația de vineri și...

Invitație la vals

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjxwvwUK9T6cvXOLbzic6CBeTNC_q5nSG_0Eeopor-N3oUaaDpiwc3HM2nlgezifk5Fq2u_VT5NXBaGmhYz1yVh_1vF9cZ0u8qf5gWCsbiGkDf2kPUFv6B-r4GSfL9LPr1hw_1OfBq5X9I/s1600/Invitatie_la_vals.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="475" data-original-width="306" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjxwvwUK9T6cvXOLbzic6CBeTNC_q5nSG_0Eeopor-N3oUaaDpiwc3HM2nlgezifk5Fq2u_VT5NXBaGmhYz1yVh_1vF9cZ0u8qf5gWCsbiGkDf2kPUFv6B-r4GSfL9LPr1hw_1OfBq5X9I/s320/Invitatie_la_vals.jpg" width="206" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Sunt îndrăgostită de cărţile dintr-o anumită perioadă şi asta am mai spus-o într-un articol precedent. Articolul cu pricina l-am scris sub influenţa lecturii romanului lui Mihail Drumeş, Invitaţie la vals. Nu îmi aduc aminte cu exactitate însă cred că am citit-o pe vremea când eram la liceu şi mi-a bucurat adolescenţa romanul acesta de un tragism încântător. Dar una e să citeşti o carte la 16 ani, când eşti condus de anumite sentimente şi trăiri şi alta e să o citeşti la 40 ani când tot freamătul acela al tinereţii tinde să dispară. Şi am zis să o recitesc, în ideea că voi vedea cu alţi ochi dragostea şi povestea celor doi protagonişti. Şi cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg m-am trezit, spre supriza mea, la finalul cărţii, la fel de afectată, aşa cum aş fi fost în urmă cu 20 ani. Pentru cine nu a citit romanul de dragoste, cred că trebuie făcută o scurtă prezentare, deşi am convingerea absolută că articolul acesta va fi citit tocmai de acei ce vor fi citit Invitaţie la vals. Tudor Petrican, un tânăr infatuat, asemenea multor tineri din ziua de azi, îşi petrece tinereţea zburând din floare în floare cu unicul scop de a face cât mai multe cuceriri. Pentru el contează doar jocul, doar războiul dus în vederea cuceririi, odată edificiul asaltat, respectiv femeia, tânărul se plictiseşte şi îsi face planul unui alt asediu. Nimic nelalocul lui până aici, probabil este o caracterstică a vârstei, indiferent cărei epoci i-ai aparţine.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Numai că, odată cu apariţia Mihaelei, a Micaelei, cum este numită de câteva ori în carte sau pur şi simplu a lui Aimée, cum aş vrea să îi spun eu de-a lungul acestor rânduri, lucrurile au tendinţa de a ieşi de pe făgaşul cu care era obişnuit tânărul Petrican şi împricinatul se trezeşte deodată îndrăgostit. Iar nimic neobişnuit, dragostea e un sentiment firesc în vremea studenţiei, nimic mai frumos ca doi tineri care împărtăşesc nişte sentimente atât de nobile. Doar că cei doi iubiţi duc o luptă a orgoliilor din care nu poate ieşi nimeni câştigător. Cei doi nu au nici o noţiune a compromisului, totul este dus până la extrem în relaţia dintre ei. Şi din momentul în care se cunosc începe o joacă nevinovată de-a şoarecele şi pisica, protagoniştii devenind, pe rând, atât vânător cât şi vânat. Pentru Tudor şi Aimée dragostea nu suportă jumătaţi de măsură, totul este trăit cu cea mai mare intensitate, sărutul e parte din ei înşişi, sunt construiţi din iubirea unuia faţă de celălalt. Tudor Petrican însă este tipul de băiat-bărbat care nu acceptă decât supunerea fiinţei iubite, raporturile dintre ei nefiind pe planul unei egalităţi, ci pe cel de subordonare a femeii. El o vrea subjugată pe Aimée şi în momentul în care se produce ruptura între ei el va face totul pentru a o ţine agăţată de el cu nişte fire invizibile. Pentru cine nu a citit Invitaţie la vals probabil rezumatul nu are nici un sens şi pare dezlânat dar îmi asum cu sinceritate şi căinţă că mă adresez celor ce au citit-o. Celor ce nu le-a trecut prin mână le spun că în mod clar ar trebui să o deschidă. Aşadar, revenind la eroii noştri, mie personal, tânărul Dor mi se pare cam antipatic.</div> <br /> <script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" style="display:block; text-align:center;" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-slot="7968365181"></ins> <script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Probabil întâlnit în viaţa de zi cu zi mi-ar fi produs o antipatie profundă genul lui de personaj, însă în carte este iertat, e doar un caracter şi atât, dar un caracter construit cu măiestrie din moment ce poate trezi asemenea sentimente. M-am trezit la finalul cărţii, cu părere de rău închizând-o, cu întrebarea dacă mai există oare asemenea iubiri şi asemenea trăiri. Că cei doi se sinucid este previzibil. Ce m-a uimit a fost atât intensitatea scrierii cât şi a sentimentelor întrezărite între cei doi eroi. Nu mă mai vedeam capabilă să mai plâng citind o carte şi cu toate acestea m-au podidit lacrimile citind scrisoarea de adio a lui Aimée. Câteva zile am fost sub influenţa acestei cărţi şi a întrebării dacă mai există sau nu iubiri adevărate şi nu doar un anumit interes din partea partenerilor. Cu siguranţă mi-a plăcut, mult mai mult decât la prima lectură, cred că dacă romanele acestea de dragoste ar fi introduse în şcoli ar trezi ceva mai mult interes din partea învăţăceilor.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

carti, dragoste, eroi, femeia, indragostit, invitatie la vals, jumatati de masura, liceu, Mihail Drumes, protagonisti, sentimente nobile, sibiri adevarate, subordonare, tragism, utile, viata de zi cu zi

Invitație la vals

    Sunt îndrăgostită de cărţile dintr-o anumită perioadă şi asta am mai spus-o într-un articol precedent. Articolul cu pricina l-am scri...

Ce mai citim şi noi copiilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhftYGV0cF_c7K8jCak2PtRkcA22vSPTfE0PH81K0sJSY87y7rQ2OW6n5zfqncSijJ8e2gAUyy9IL3P9c_zPUgxxI3ABpSLXsJDORr6R9-_3Df8JT_fVtpkM4ihHlkpc8TYu6XLGf9OmCA/s1600/ce_mai_citim_si_noi_copiilor.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="178" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhftYGV0cF_c7K8jCak2PtRkcA22vSPTfE0PH81K0sJSY87y7rQ2OW6n5zfqncSijJ8e2gAUyy9IL3P9c_zPUgxxI3ABpSLXsJDORr6R9-_3Df8JT_fVtpkM4ihHlkpc8TYu6XLGf9OmCA/s320/ce_mai_citim_si_noi_copiilor.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Spuneam acum ceva vreme că am evitat să îi citesc copilului meu cărți sângeroase, în care mama cea vitregă îi cere vânătorului să îi smulgă inima Albei ca zăpada sau a fetiței asuprite de mama vitregă, obligată să facă curat în casă, fără ca tatăl să aibă vreun cuvânt de spus. Las poveștile astea pentru o perioadă a vieții sale în care va fi ceva mai mărișor. Probabil exagerez însa până și “Capra cu trei iezi” i-am spus-o mai trunchiat. Păi ce vină aveau amărâții ăia de iezi că vine lupul și îi halește dintr-o înghițitură? Nici la Bambi nu am avut așa entuziasm, nu am vrut să îi spun că puiul de căprioară a avut mama asasinată de vânători. Mda, într-adevăr cred că exagerez. Dar mai bine îmi vad eu de scrânteala mea și îi citesc copilului povestioare siropoase pline de tâlc, din care învață că nu trebuie să îi fie frică de întuneric, că tunetul nu face rău nimănui și că iepurașii sunt înnebuniți după morcovi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     1.Istorioare de alint - Tony Wolf</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Cartea conține 12 povestioare extrem de draguțe în care eroi sunt puii de animale, respectiv o şoricică, un pui de dihor, un pui de liliac mic şi urecheat, o bufnicică, un iepuraș care crede că îşi supără mama fiindcă nu e cel mai rapid din pădure, un pui de urs bucuros tare pentru că poate mânca toată prăjitura (soră-să, ursulica mică nu are dinți) şi așa mai departe. Vă mai las să descoperiți şi singuri farmecul aventurilor micilor pui. Toate poveștile au o parte educativă, sunt extrem de frumos ilustrate, pagina este dintr-un carton gros pentru a nu fi ruptă cu ușurință de un pitic care nu știe să mânuiască paginile unei cărți. Ceea ce e puțin descurajant este prețul extrem de piperat, după cum mi s-a părut mie. Am găsit-o la un chioșc de ziare dintr-un hiper-market şi am plătit pentru ea 49,99 RON. Mi se pare destul de mare prețul doar pentru 12 povești de câte 2 pagini povestea. Probabil am plătit pentru ediţia cartonată şi foarte frumos realizată însă, la cât a fost de frunzărită, e în stare extrem de bună spre deosebire de alte cărticele care şi-au mai dat duhul de atâta răsfoială şi au mai pierdut din pagini. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     2.Ferma –Tony Wolf</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Din aceeași serie este şi Ferma, tot 12 povești, de data aceasta protagoniști fiind puii de animale domestice care celebrează nașterea vițelului. Copilul află sunetele făcute de fiecare animal, locul în care se joacă, beneficiile aduse de fiecare animal de la fermă. A învățat că albinele produc miere, propolis, cel mai bun medicament natural, că un căţel bolnav poate fi vindecat cu lapte cu miere, că motanii sunt furăcioşi şi purcelul ar vrea neapărat să facă o baie. Asta nu prea corespunde realității dar nu vreau să dezamăgesc copilul, lasă-l să creadă că şi porcul vrea să fie curat și să miroasă ca o floare roz. Ȋn ceea ce privește prețul, de data aceasta am fost ceva mai inspirată, nu am mai scos din buzunar 50 lei, ci am luat-o cu 35 RON, de asemenea destul de scumpicică, însă cred că a meritat fiecare bănuț. Din cărțuliile astea cred că am citit de cele mai multe ori, le avem pe ambele pe noptieră, e musai să citim din ambele la culcare, altfel nu prea ne înțelegem şi dacă nu citim cartea roşie sau cartea verde nu prea mai avem pace. Le recomand cu mare caldură, altfel nu m-aş fi apucat să scriu despre ele, până şi mie, ca adult mi s-au părut extrem de frumușele şi dulci. Ceea ce mi-a mai plăcut la aceste cărţi este faptul că se pune accentul pe relația armonioasă dintre părinte şi pui. Indiferent ce face puiul, părintele este lângă el, îl sprijină, nu se supără din cauza micilor prostioare pe care le face şi sper că şi copilul meu, chiar dacă e mic, să vadă că este iubit în ciuda năzbâtiilor pe care le face uneori. Sper să mai spun asta şi când o avea 18 ani. Vă urez lectură placută lângă puii dumneavoastră şi să îi iubiţi la fel de mult ca mama bufniţicii atunci când a aflat că bufniţa mică a spart ceainicul de porţelan primit cadou de la tatăl bufniţoi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

cadou, carti, carticele, copii, lectura, lectura placuta, povestioare, tony wolf, utile

Ce mai citim şi noi copiilor

    Spuneam acum ceva vreme că am evitat să îi citesc copilului meu cărți sângeroase, în care mama cea vitregă îi cere vânăt...

Ce mai citim şi noi - Neagu Djuvara

<div style="text-align: center;"> NEAGU DJUVARA- ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRomH1_0e8-XTKE5AbCrekDO_wedpGMC5u3ya4tN2lh6kchMjnV1Nod8UwXX9qneoqu30pWg3Er49xWlNmX3iDwlOyOzPlLVe-cHaKiEOFP6HmP_9LIwyDSMxn84K-Q01PJznW4NtTHx0/s1600/intre-orient-si-occident-editie-ilustrata.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRomH1_0e8-XTKE5AbCrekDO_wedpGMC5u3ya4tN2lh6kchMjnV1Nod8UwXX9qneoqu30pWg3Er49xWlNmX3iDwlOyOzPlLVe-cHaKiEOFP6HmP_9LIwyDSMxn84K-Q01PJznW4NtTHx0/s320/intre-orient-si-occident-editie-ilustrata.jpg" width="227" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Pentru că militez pentru lectură ori de câte ori pot m-am gândit să inaugurez o serie de articole sub titlul Ce mai citim și noi. Azi e rândul cărților pentru adulți (intenționez să vă prezint și cărți pentru piticoţi). Nu, nu cărți din acelea pentru adulți. Am vrut să spun cărți pentru oameni mari. Fiindcă Mos Crăciun există (evident că există) şi fiindcă am fost cuminte m-am trezit în ghete cu “Între Orient și Occident” a lui Neagu Djuvara. Tare mult m-am bucurat, o pândeam de multicel, nu m-am îndurat să dau atâta bănet pe ea. Preț de piață: 70 RON, găsită pe internet cu 40 RON după o reducere aplicată, binișor aș spune eu, cu diferența de 30 RON fie îți mai iei o carte, fie iei altceva. Cartea este minunată, mă bucur că am reușit să o achiziționez (da, eu sunt propriul meu Moș Crăciun). Este o ediție ilustrată, minunat ilustrată aș putea spune, m-am bucurat să văd costume din epoca fanariotă, obiecte de uz casnic, hărți vechi, împărțirea teritoriilor de la 1700. Şi cel mai tare m-am bucurat să văd că noi, românii avem aceleași metehne de sute de ani, că suntem la fel de snobi ca la 1800 și că șefii de stat ne sunt aleși în același fel ca la 1700-1800. Ȋn ciuda faptului că este o carte de istorie e relativ ușor de citit, e o lectură plăcută, doar că trebuie citită în liniștea casei, nicidecum în metrou, pentru că e necesară şi consultarea indexului de la sfârșitul cărții, lucru care nu e tocmai ușor de făcut în mijloacele de transport. Istoria lui Neagu Djuvara explică, pe înțelesul tuturor, asimilarea noastră de către imperiul otoman, asimilare culturală, evident, adoptarea de obiceiuri și straie turcești, făcând o trecere spre etapa occidentalizării noastre. E un mod plăcut de a afla cum se mobilau casele atât în perioada fanariotă cât şi în cea modernă, trecerea de la caftan la fracul european, ușurința femeilor de a-şi schimba garderoba cu influențe turcești cu cele de ultimă modă aduse din Europa. E interesant de aflat situația țăranilor din Muntenia şi Moldova, a țiganilor şi, evident, a boierilor români. O recomand tuturor celor care vor să afle o fărâmă din viața românilor de altădată, o recomand în primul rând ca o lectură altfel decât plicticoasele manuale de istorie (cel puțin pentru mine). Știu că însuși autorul ar fi declarat că a scris cartea pentru occidental, pentru a afla aceștia ceva din istoria şi obiceiurile noastre. Nu ştiu în ce măsură occidentalul obișnuit e interesat de istoria românilor de la 1800 însă românul cu o brumă de cultură cred că ar trebui să știe aceste detalii. Şi, de ce nu, şi cei ce nu gustă în mod special cărțile de istorie ar putea să citească câte ceva din obiceiurile noastre de acum 200-300 ani. Nu pot spune că e o carte pe care nu o vei lăsa din mână, cu siguranță nu e genul de roman fluviu după care e musai să se facă ecranizare, însă e extrem de plăcută, în mod clar educativă şi interesantă. Şi dacă vi s-ar părea, la un moment dat, prea greoaie, puteți lua oricând o pauză şi să citiți altceva până vă veţi hotărî să intrați iar în viețile românilor de acum 200 ani. Şi pentru că lucrurile sunt făcute să se întâmple şi toate au rostul lor pe lume, întâmplarea a făcut să fiu câștigătoarea unor invitații oferite de către Muzeul Municipiului București, valabile pentru Casa Filipescu-Cesianu, muzeu ce găzduiește o expoziție intitulată Muzeul vârstelor. Biletul de intrare e 5 RON, deci e accesibil pentru multă lume. Şi la Muzeul vârstelor am avut plăcerea să descopăr chiar un interviu filmat cu Neagu Djuvara şi am găsit mobilier din perioada următoare epocii fanariote, picturi ale domnitorilor, obiecte vestimentare şi bijuterii din perioada domniilor fanariote. A fost o adevărată încântare să văd ilic mic de copil, paftale şi cercei, lucruri pe care nu ai ocazia să le vezi şi din care să “guşti” la orice pas. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Recomand așadar cu căldură atât lectura acestei minunate cărți cât şi vizitarea expoziției mai sus amintite, cu speranța că veți intra, măcar pentru o perioadă scurtă, într-o altă lume, ca purtat de o mașină a timpului.</div>

carte, carti, de citit, Europa, imperiul otoman, intre orient si occident, istorie, lectura, mijloace de transport, moldova, mos craciun, muntenia, neagu djuvara, perioada fanariota, recomand, utile

Ce mai citim şi noi - Neagu Djuvara

NEAGU DJUVARA- ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT     Pentru că militez pentru lectură ori de câte ori pot m-am gândit să inaugurez o serie de...

Târgurile de carte și cărțile cumpărate online

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieykXm6ctXSTItgHD_1gtoOdfHJCOeYwY6AlOd3O9M6c-cLEHY-ws5RCFLNpdU8VBtxXFmMdzc9sIE0Y1HAvJErx5Z4l6ikYv7porAtPV711fpPh0iiP5RzRznt7-DQYbPbD0ClcGYfrg/s1600/T%25C3%25A2rgurile+de+carte+%25C8%2599i+c%25C4%2583r%25C8%259Bile+cump%25C4%2583rate+online.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieykXm6ctXSTItgHD_1gtoOdfHJCOeYwY6AlOd3O9M6c-cLEHY-ws5RCFLNpdU8VBtxXFmMdzc9sIE0Y1HAvJErx5Z4l6ikYv7porAtPV711fpPh0iiP5RzRznt7-DQYbPbD0ClcGYfrg/s320/T%25C3%25A2rgurile+de+carte+%25C8%2599i+c%25C4%2583r%25C8%259Bile+cump%25C4%2583rate+online.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Recunosc că sunt o împătimită a târgurilor de carte. Mai ieși din casă, mai dai un <i>check-in</i> la o manifestare de genul acesta, că dă bine să știe lumea cum că ai fi un om cult, mai vezi și alți oameni culți, dacă ai noroc poate apari și într-un cadru la TV....Dacă ești din București-nu știu cum se desfășoară târgurile astea prin alte părți dar în București mai ai și șansa să achiziționezi niscaiva lucrușoare de la producătorii locali, prin preajma târgului fiind, mai întotdeauna, gherete cu fel de fel de lucruri simpatice. Ah, da, am uitat de fapt scopul vizitării manifestării cu pricina. Lăsând gluma la o parte îmi place să mă duc la târguri de carte. În București sunt două importante: Gaudeamus, Târg de carte școlară, are loc în toamnă; și <i>Bookfest</i>, în primăvară. Merg cu mare plăcere la ambele. Găsești tot ce vrei, de la bestseller-uri la cărți de copii, religioase, muzicale, medicale etc. Numai că, în ultima vreme nu prea te mai poți atinge de ele, și vorbesc aici din punct de vedere financiar. O persoană cu un venit minim pe economie, sau chiar mediu, cu greu va putea să își cumpere ceea ce își dorește. Din fericire se pot găsi și cărți destul de bune la niște prețuri modice, 5-10 RON bucata. Dar ultimele apariții mi s-au părut destul de scumpicele. Știu că arta costă dar nu toată lumea își poate permite. Așa că, cel puțin de doi ani încoace, fac următorul lucru: mă duc la târg, fotografiez ce apare, citesc review-uri, dau raită tuturor standurilor, cumpăr ceva cât să nu dau o gaură prea mare în bugetul familiei și plec acasă. Ajunsă acasă, deschid eu frumușel calculatorul și încep să navighez pe net în căutarea cărților dorite. Există cel puțin trei magazine online în care poți găsi ceea ce cauți la un preț mult mai avantajos. Le pun frumos în wish-list și văd când scade prețul lor. Întotdeauna le-am luat cu un preț mult, mult mai mic decât dacă le-aș fi cumpărat de la târg, uneori chiar am găsit reduceri de peste 50-60%, ceea ce mi se pare extrem de convenabil. Singurul inconvenient ar fi acela că e musai să fii răbdător și să te uiți cam pe toate site-urile care vând cărți. Și, în măsura în care e posibil, să alegi și livrarea gratuită, pentru a nu plăti pe taxa de livrare mai mult decât pe produs în sine. Sau mai poți cumula comenzile cu câțiva cunoscuți în așa fel încât să se poată împărți taxa de livrare. Poate ai noroc și mai prinzi un black Friday, ți s-a mai oferit vreun <i>voucher </i>de cumpărături... și așa poți să îți cumperi ceva ce altminteri te-ar costa infinit mai mult. Evident că nu contest farmecul târgurilor de carte, îmi face o deosebită plăcere să simt mirosul paginilor proaspăt tipărite și să asist la lansări de carte chiar în miezul acțiunii. Ori de lucrul acesta nu poți avea parte răsfoind mediul virtual. Dar din punct de vedere financiar se face o economie considerabilă mai ales când bugetul este limitat. Am ajuns atât de bună la căutat cărți pe internet încât multe dintre cunoștințele mele apelează la mine când au nevoie de o anumită carte. Și sunt convinsă că și editorilor le convine genul ăsta de vânzare. E de preferat să vinzi în felul acesta decât să nu vinzi nimic. Și sunt convinsă și de faptul că se vând mult mai multe cărți în mediul virtual decât se vând fizic la aceste manifestări de cultură.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Sper ca măcar câteva persoane care țin la buzunarul propriu să considere folositoare informația și să ne vedem la următorul târg de carte, în ciuda faptului că poate am adus un elogiu cumpărăturilor online.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

arta, black friday, bucuresti, buget, carte, carti, editori, Gaudeamus, produs, targ de carte, taxa livrare, utile

Târgurile de carte și cărțile cumpărate online

    Recunosc că sunt o împătimită a târgurilor de carte. Mai ieși din casă, mai dai un check-in la o manifestare de genul acesta, că d...

Cartea ca prim educator

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEK-qozxRT1KTOk0dHuJ0sdMrV_vRTgCqsLbUQpvJOThaxu6R-dQRCPHCw_NfoJJWzOuTcNhI0a-ufocW_AQAarXzY3jtIL6RMPdHDAP9g1yrE8uC2ZodzzXr-If0rKNZyuc4VyF46JqI/s1600/cartea+ca+prim+educator.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="260" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEK-qozxRT1KTOk0dHuJ0sdMrV_vRTgCqsLbUQpvJOThaxu6R-dQRCPHCw_NfoJJWzOuTcNhI0a-ufocW_AQAarXzY3jtIL6RMPdHDAP9g1yrE8uC2ZodzzXr-If0rKNZyuc4VyF46JqI/s320/cartea+ca+prim+educator.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Sunt mama unui copil de doi ani. Cu siguranță o sa spuneți că nu vă interesează și cu siguranță aveți dreptate. Însă eu, ca mamă a acestui viitor adolescent și viitor adult îi sunt datoare. Îi sunt datoare să nu ajungă un tâmpit. Și pot să fac asta punându-i cartea în mână. Chiar am auzit zilele astea un lucru care mi s-a părut foarte frumos: un copil care citește este un adult care gândește.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Eu însămi sunt o cititoare, în măsura în care îmi mai permite timpul în zilele astea nebune. Dar încerc să citesc măcar jumătate de oră pe zi. Am zile în care nu reușesc dar am să recuperez când s-o face copilul mai mare. Acum el este prioritatea. Și fiind o prioritate fac tot posibilul să îi transmit și lui dragostea asta de carte. Am început de timpuriu cu niște cărticele de vreo 5 file conținând forme geometrice, culori, animale, obiecte de îmbrăcăminte sau de joacă. Am trecut apoi la povestioare scurte, având pe fiecare pagină câte o propoziție. Recunosc că am avut un exces de zel și am cumpărat și cărticele pe care copilul nu dă doi bani. Dar sunt perseverentă. Mda, cred că am și o problemă cu cumpăratul compulsiv. În orice caz am cumpărat un morman de cărți pentru copii. Din nu știu ce motiv am evitat să îi cumpăr până acum poveștile clasice. I-am spus seara la culcare <i>Albă ca zăpada </i>și parcă nu îmi venea să îi spun copilului că vrăjitoarea cea rea a trimis un vânător să o omoare pe fetiță și să îi aducă inima îndărăt ca dovadă a morții acesteia. Am evitat până acum să îi spun genul acesta de povești. Cred că va avea tot timpul să audă istorisiri sângeroase și prin prisma faptului că e băiat și probabil va fi atras el însuși de ele. Îmi face plăcere să îi citesc cărți cu animale, pui de animale, cărți plăcute, vesele, educative. Cred cu tărie că copilul poate învăța din cărți încă de pe acum. Și cred cu tărie că dacă copilul va vedea în familie că cineva citește, va citi și el. Și mai cred că un copil și un viitor adolescent care citește va avea alt discernământ și probabilitatea ca el să intre într-un mediu periculos va fi ceva mai mică. Evident că nu pot susține că lectura îl va feri de toate pericolele și copilul meu va fi atât de înțelept încât să discearnă între bine și rău doar citind o carte. Probabil nici nu ar fi prea sănătos, cred că e de preferat să dea piept problemelor. Deocamdată copilului din dotare îi place să i se citească. Nu trebuie rugat, are raftul sau personal, cu cărțile lui. Fiind mititel, raftul este pus la nivelul său pentru a avea posibilitatea de a-și alege ce dorește să i se citească. Și asta mi se pare important, să i se dea posibilitatea de a alege, chiar de la o vârstă fragedă. Citim în cursul zilei, când am timp (și chef), citim la prânz la culcare și citim seara la culcare. Uneori mi se închid ochii de somn dar „titim”, nu am scăpare. Aș vrea să păstrez ritualul acesta cât mai multă vreme, până va fi capabil să citească singur. Și aș vrea să îl pot determina să citească și de atunci încolo și să intre într-o lume a imaginației și a frumosului. Aș vrea ca copilul meu să fie mai bun și mai cald și mai altruist și datorită cărților. Îmi doresc ca ajunsă la vârsta bătrâneții să pot discuta cu copilul meu, să avem subiecte comune și la rândul lui să își educe propriul copil în spiritul acesta al dragostei de lectură.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Aș avea rugămintea ca toți cei care citiți rândurile acestea, și asta înseamnă că sunteți la rândul vostru cititori, citiți-le copiilor, nepoților, strănepoților dacă aveți posibilitatea. E important să le faceți cunoștință cu un univers plin de magie, de aventura și de frumos.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

carte, carti, citim, cititoare, copil, discernamant, dragoste, frumosului, imaginatie, mama, ritm, subiecte comune, utile, varsta batranetii

Cartea ca prim educator

    Sunt mama unui copil de doi ani. Cu siguranță o sa spuneți că nu vă interesează și cu siguranță aveți dreptate. Însă eu, ca mamă a...

Isteria cărţilor de colorat pentru adulţi

<div style="text-align: justify;"> <div style="text-align: justify;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhT3jljEcUmynjekdnz8gt7YJfDWgrIiLaWz7b21pXjO4m2DSfVOL_O1Ci3deDuPpE5VlRqp91bItTyiIXuqK1ohadksUPT7EP7HfbW1K6TaMYShHtBLzREtIEATuyQ3s8WdZUe5A10dXH2/s1600/carti+de+colorat+pentru+adulti.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhT3jljEcUmynjekdnz8gt7YJfDWgrIiLaWz7b21pXjO4m2DSfVOL_O1Ci3deDuPpE5VlRqp91bItTyiIXuqK1ohadksUPT7EP7HfbW1K6TaMYShHtBLzREtIEATuyQ3s8WdZUe5A10dXH2/s320/carti+de+colorat+pentru+adulti.jpg" width="320" /></a>    Acum ceva vreme îmi aducea cineva la cunoștință existența cărților de colorat pentru adulți. Mi s-a părut drăguț când am văzut niște poze, am zâmbit îngăduitor și mi-am spus în sinea mea că trebuie să cam suferi de lipsă de preocupări ca să te apuci de chestia asta la maturitate, că asta este treabă de copii. Şi peste noapte parcă m-a lovit damblaua. Nu îmi pot explica ce s-a întâmplat exact în străfundurile minții mele fiindcă am început să-mi doresc cu disperare o carte de colorat. Am comandat una, într-o căutare febrilă pe net, auzind că este printre cele mai bune, am luat teapă, comandasem ca toanta o agendă anti-stres în locul cărții cu pricina. M-am necăjit, am comandat încă o dată, nu am mai găsit-o la reduceri dar am luat-o oricum. Am așteptat cu frenezie să îmi vină curierul. După care a început goana după creioane colorate, că doar nu puteam desena cu ale copilului; nu erau suficient de '<i>profi</i>' pentru mine.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Mi-am luat un set de creioane, 24 creioane. Şi am mai luat unele, că nu mi-au plăcut alea. Am ajuns la un total de 4 seturi de creioane colorate, două de carioca și un set de pixuri cu gel dintre care vreo 10 bucăți cu sclipici. Alea îmi plac cel mai mult. Mi-am mai comandat 2 cărți, am primit cadou una de la mama, am mai descărcat fișe de colorat de pe net, că deh, nu eram chiar mulțumită de ceea ce aveam. Am fost chiar înscrisă pe un site de socializare într-un asemenea grup, al iubitorilor de cărți și fișe de colorat. Acolo am văzut că există creioane de colorat de la 1400 RON în sus. Şi m-a luat invidia când am văzut așa ceva și că eu nu am. Şi m-a luat invidia când am văzut ce colorează ăia și cât de profesioniști sunt. Ca să pot colora liniștită și să am momentul meu de pace, cică aceste cărți ar fi anti-stres, am mai băgat ceva bani și în cărți de colorat, creioane și carioci pentru copil, că trebuia păcălit într-un fel, altfel nu aș fi avut nici o șansă să ma bucur de paginile cu pricina.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Copilul din dotare a fost mai încântat să deseneze pe parchet și să își bage cariocile în urechi, nu a părut interesat de cărțile mele educative cu animale, fructe și legume. Nu mi-a fost de ajuns, de câteva zile mă tot uit pe un site care a ajuns să vândă multe, dar foarte multe chestii, mai nou și creioane colorate. Numai că mă enervează teribil, fiindcă dacă îmi voi comanda două seturi de creioane colorate, ajung să plătesc mai mult pe transport decât pe creioane în sine. Ȋn fine, le-am pus în <i>wish-list</i>,<i> </i>poate cine știe….</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Am făcut o campanie atât de înverșunată în favoarea acestor cărți de colorat, că mai am câteva prietene care au prins și ele microbul ăsta. Care mai de care caută oferte la cărți de colorat. E drăguț să faci așa ceva. Se fac vreo 6 luni de când am acest nou hobby. Am apucat să colorez foarte frumos vreo 2 pagini. Ȋn rest nu am mai avut timp……</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> </div>

carioci, carti, carti de colorat, carti pentru copii, colorat, creioane, hobby, profesionisti, utile, wishlist

Isteria cărţilor de colorat pentru adulţi

    Acum ceva vreme îmi aducea cineva la cunoștință existența cărților de colorat pentru adulți. Mi s-a părut drăguț când am văzut niște p...