Cărți de citit în preajma sărbătorilor

<div style="text-align: justify;"> <b>Un bărbat pe nume Ove</b></div> <div style="text-align: justify;"> <i>Fredrik Backman</i></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3_1oHljBaBM85Qieubhu34v21floUhykraaG3NqzB_Z4L8mBqhVdbUhYH3vPk6pL341bUehTTFxHJ23msJePL1z7r01qtVGHTmFJTr7N1Jqs4TbLNkX5it80OhA1IYGXfBd-Eb5R1Bt4/s1600/un-barbat-pe-nume-ove-cover_big.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="700" data-original-width="475" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3_1oHljBaBM85Qieubhu34v21floUhykraaG3NqzB_Z4L8mBqhVdbUhYH3vPk6pL341bUehTTFxHJ23msJePL1z7r01qtVGHTmFJTr7N1Jqs4TbLNkX5it80OhA1IYGXfBd-Eb5R1Bt4/s320/un-barbat-pe-nume-ove-cover_big.jpg" width="217" /></a></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Nu spun că perioada sărbătorilor e singura perioadă din an în care ar trebui să citim, spun doar că, poate, în această perioadă putem aloca ceva mai mult timp cititului, datorită numărului mai mare de zile pe care le petrecem acasă. Probabil vom termina la un moment dat și curățenie și sarmale și cozonac și salata de beouf și ne putem rupe câteva clipe să mai citim măcar 20 minute seara la culcare. Înainte de sărbători am dat peste Un bărbat pe nume Ove, scrisă de un suedez, Fredrik Backman. Ulterior am aflat că volumul menționat mai sus a fost romanul de debut al autorului iar ecranizarea lui a fost nominalizată la Oscar pentru Cel mai bun film străin și a fost desemnat Cea mai bună comedie a anului la Premiile Academiei Europene de Film în 2016.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Ove este un bărbat aflat la vârsta pensionării, aruncat din sistem ca fiind o măsea stricată, după ce mai bine de 40 ani și-a dedicat viața muncii, nelipsind o zi din viață la serviciu, atât de dedicat și de strict în toate activitățile sale încât a doua zi după înmormântarea soției se va duce la locul de muncă. Ove este un bărbat rigid, lipsit de imaginație, pedant până la a deveni enervant, Ove este prototipul persoanei de vârsta a treia care scoate pe toată lumea din sărite cu toate pedanteriile sale. Nu este iubit de nimeni, nu are rude, nu are prieteni, nu are animale de casă, principala preocupare ca proaspăt pensionar fiind aceea de a face un tur al cartierului în vederea găsirii unor eventuale probleme. Până într-o bună zi când la ușa sa se înființează o femeie însărcinată, originară din Iran, însoțită de “tolomacul” său soț. Din acel moment existența taciturnului Ove va începe să se schimbe, fără să vă imaginați că va deveni simbolul prieteniei. Însă, din zi în zi, de sub stratul de răceală al bărbatului va ieși la iveală caracterul unui om de o curațenie morală ireproșabilă, bătrânul morocănos ajungând să ne fie drag până la sfârșitul volumului. Cartea este și amuzantă deopotrivă, căci începutul ei mi-a provocat hohote de râs, pomenindu-mă însă la sfârșit cu o lacrimă în colțul ochiului. M-am pomenit că îmi aduce aminte, într-o oarecare măsură, de propria mamă, aflată tot la vârsta de 60 ani, îmi aduce aminte de, hai să îi spun așa, unele metehne ale sale și de faptul că e posibil să ajung și eu un fel de Ove. Cred că după 55 ani cam toată lumea are șanse să se transforme într-un Ove, cu manii, răutăți și tabieturi. Cu toate acestea Ove este mult mai mult decât povestea unei vârste. Romanul este despre umanitate, probleme întâlnite în fața cărora vrem să închidem ochii, soția lui Ove este paralizată, țintuită într-un scaun cu rotile și cu toate acestea Ove își va închina viața ei. Romanul Un bărbat pe nume Ove este despre birocrația și realitățile de care te lovești în orice stat, fie el și Suedia unde avem senzația că umblă câinii cu covrigi în coadă.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Mi-a plăcut că mai există speranțele încălzirii unei inimi împietrită de durere, că sufletul poate rezona în fața prieteniei oamenilor și a animalelor, că o pisică poate aduce mai multă bucurie în viața unui om decât orice alt bun material. Cartea este scrisă cu un umor molipsitor, situațiile ce produc râsul fiind cât se poate de veridice, lăsând, cu toate acestea, să transpară o urmă de nostalgie și de tristețe. După ce, cu regret am terminat-o, i-am dat-o și mamei mele, mamă, care am mai spus, este de aceeași vârstă cu personajul principal și ea a apreciat-o într-o măsură mai mare decât mine, probabil regăsindu-se în multe situații. Nu este o capodoperă însă este o carte adevărată, așa cum numai viața poate fi adevărată, tristă, veselă sau bună. De citit în mini vacanța de sărbători sau ca o pauză între cărți pe care le veți considera mai serioase.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

batranul, cadouri, carti, citit, Craciun, durere, inima, ove, pauza, umanitate, vacanta de sarbatori, varsta pensionarii

Cărți de citit în preajma sărbătorilor

Un bărbat pe nume Ove Fredrik Backman     Nu spun că perioada sărbătorilor e singura perioadă din an în care ar trebui să citim, ...

Școala românească naște monștri

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1dQygPhYJhMhlyxc37R9T5UBi4W3SK-BkQG5ui-Et02r7Vnrc_NmFTGDbp7cyB4x2qPQauFecS3nVhkjbsvsEgQT8dCB8zlV3P9MClL4o94QvF2efojDlHdxEWSXI5QvWnbrh5mrXVMs/s1600/Scoala_romaneasca_naste_monstri.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="765" data-original-width="1366" height="179" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1dQygPhYJhMhlyxc37R9T5UBi4W3SK-BkQG5ui-Et02r7Vnrc_NmFTGDbp7cyB4x2qPQauFecS3nVhkjbsvsEgQT8dCB8zlV3P9MClL4o94QvF2efojDlHdxEWSXI5QvWnbrh5mrXVMs/s320/Scoala_romaneasca_naste_monstri.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Îmi spunea o cunoștință zilele trecute că fiica unui alt cunoscut, în vârstă de patru ani, știe patru strofe din Luceafărul. Cunoștinței mele i se părea un lucru nemaipomenit. Recunosc că pe mine nu m-a impresionat prea tare, în primul rând pentru că îmi place să citesc poezie și să mă bucur de ea fără a o memora ca papagalul Coco, cu scopul de a-mi impresiona musafirii. În al doilea rând un copil atât de mic nu va pricepe mai nimic dintr-o poezie ca aceasta și o va învăța tot asemenea papagalului mai sus menționat. Numai că asta mi-a spus extrem de multe despre mentalitatea românului în privința învățământului românesc. Românul e tare mândru când copilul lui învăță 40 de poezii cu Grivei încă din grădiniță. Copilul e pus să le repete la serbare și în fața tuturor cunoscuților. Cred că una dintre primele întrebări puse copilului preșcolar este ce poezie a învățat la grădiniță. Mi se pare stupid să forțez un copil să învețe ceva ce nu îi face plăcere, exceptând, evident, cazul în care copilului chiar îi place să repete la nesfârșit zeci de poezioare cu Azorică și Grivei. Nici învățământul școlar sau universitar nu e mai răsărit.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Elevul este nevoit să stea câte 45 de minute chinuitoare într-o bancă și să scrie după dictare lucruri pe care abia e capabil să le priceapă. În primul rând sistemul romanesc de învățământ are două mari hibe: una ar fi aceea că personalul didactic este învechit și îmbătrânit și are aceeași metodă ca acum 20-30 ani sau este insuficient pregătit, tineret abia ieșit de pe băncile școlii, aceeași scoală prin care a trecut cu chiu cu vai, îndrumat de generația aceea învechită. Uneori profesorii abia știu ei a scrie și atunci nu mai e cu mirare că nu pot fi un model pentru elevi. În al doilea rând, programa școlară este perimată și stupidă, se pune accent numai pe partea teoretică, în loc de a fi deschidere către aplicabilitate. Revenim la același învățat pe de rost, inutil, care încarcă mințile copiilor, minți ce ar putea fi umplute cu o multitudine de informații folositoare și, mai ales, utile și plăcute. Cred că rolul dascălului ar trebui să fie acela de a urmări copilul toată perioada școlară, în așa fel încât să observe înclinațiile și aptitudinile copilului, în funcție de aceasta fiindu-i trasată cariera în viață. În școala românească se învață cu scopul de a deveni director sau avocat, medic mai rar, acolo chiar e de învățat și nu e pentru toată lumea. Dar manager ar putea fi oricine, avocat la fel, trebuie doar să tocești puțin, să ai darul vorbirii și siguranța financiară e asigurată . Nu are nici o importanță că nu te pricepi, că poate destinul sau mintea nu te ajută decât să fii mecanic. În al treilea rând, elevul se plictisește teribil. Materia este extrem de anostă și de gri, același Bacovia dat la examenele de bacalaureat, aceeași chimie aridă, aceeași geografie predată în scârbă, același Ion care nu îi interesează pe liceeni secolului nostru. Pe cei mai mulți elevi îi interesează cu totul alte lucruri, nu compoziția chimică a hidrogenului. De aceea mi se pare interesant modul de predare din alte țări, în sensul că acolo, încă de la începutul înscrierii în școală, elevii își aleg materia pe care doresc să o studieze, indiferent că e literatură, modă, matematică sau informatică.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     În România se studiază informatica, deși e greu de crezut, cu instrumente precum creionul și hârtia. E atât de stupid să înveți să folosești o tastatură folosind creionul și hârtia, încât e la limita ridicolului. Nici măcar sportul nu se face din plăcere. Îmi aduc aminte că la ora de sport eram pusă să sar un cal sau capră și îmi era teribil de frică, fiind pe punctul de a rămâne corigentă tocmai la sport. Probabil nici nu e de mirare având în vedere câte ministere s-au schimbat, câte metodologii, câte manuale. Meseria de profesor e făcută în silă, sunt puțini aceia care fac din predat o pasiune. Și atunci nu mai e de mirare că memoratul a patru strofe din Luceafăr este încă o performanță. Dar paradoxul este că în lume se câștigă cei mai mulți bani tocmai din locuri de muncă care nu necesită memoratul, informaticienii nu învață ca niște papagali, managerii de top nu învață tomuri de poezii cu scopul de a face o analiză financiară. Când se va realiza și în Romania că se poate învăța și prin joacă atunci vom face un pas important nu numai în educația viitorilor adulți ci și un pas important în ceea ce privește viitorul acestei țări. Dar probabil lucrul acesta nu e de dorit, mă gândesc că scopul e tocmai acela de a rămâne într-un întuneric permanent.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

anost, bacovia, director, elev, gri, informatica, intuneric, minte, minute, monstrii, pauza, realitatea zilei, scoala romaneasca

Școala românească naște monștri

    Îmi spunea o cunoștință zilele trecute că fiica unui alt cunoscut, în vârstă de patru ani, știe patru strofe din Luceafărul. Cunoșt...

Evoluția postărilor de pe Facebook

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrfUtJvrw3tTzMfhcxHLeFU-RhS_mvCAZJGKrk53_LBGz0186pGEK6xMJELetLQCEcMGWHOIJkWnEhOwFZOO7mmd2_sVyHyFtoNfT1eUBIraXSzUgQH2WhmZpRxquj8SN69XenqNSKiTM/s1600/Evolutia_postarilor_de_pe_Facebook.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrfUtJvrw3tTzMfhcxHLeFU-RhS_mvCAZJGKrk53_LBGz0186pGEK6xMJELetLQCEcMGWHOIJkWnEhOwFZOO7mmd2_sVyHyFtoNfT1eUBIraXSzUgQH2WhmZpRxquj8SN69XenqNSKiTM/s320/Evolutia_postarilor_de_pe_Facebook.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     A fost odată ca niciodată, că dacă nu ar fi nici nu s-ar povesti, a fost odată un început al Facebook. Asta era prin 2004. Recunosc că nu am fost martoră la nașterea acestui fenomen, l-am prins de picioare ceva mai încolo, prin 2008-2009. Şi, ca orice fenomen și modă, trece și el prin schimbări, evoluții sau involuții, cum doriți să le spuneți. Românul prin 2009 își făcea Facebook să joace Farmville. Eu, cel puțin, de asta mi-am făcut. La insistențele unei prietene care își făcuse ferma asta, am făcut un cont de Facebook pentru că respectiva avea nevoie de vecini pentru a cultiva nu știu ce tufe de trandafiri și de trifoi. M-a prins, mi-am făcut propria fermă, am cumpărat chiar și un câine pe care trebuia să îl hrănesc zilnic. Aveam, nu aveam timp, îmi întrerupeam toate activitățile pentru a hrăni potăiţa aia simpatică și pentru a-mi culege recolta de gulii. Asta se numește manipulare, știu. Era chiar simpatic jocul asta, mă împrietenisem cu femei din lumea întreagă, numai pentru a avea vecini la fermă şi a beneficia de anumite bonusuri. Pe urmă Facebook s-a șmecherit, chestiile simpatice pentru fermă costau. Am renunțat la un moment dat fiindcă m-am apucat la scurtă vreme de Candy Crush. Mi-a mâncat zilele jocul acela. Uitându-mă acum în urmă îmi dau seama cât de limitată eram de ajunsesem să îmi controleze viața niște bombonele. Mă mai consolează faptul că nu am fost singura tâmpită, era o isterie în masă, jucai pe câte 3 dispozitive pentru a beneficia de vieți în plus. A trecut și modă asta, că așa e moda, capricioasă și trecătoare. Cred că moda jocurilor pe Facebook a cam apus. În vogă au fost pe urmă bancurile. Toată lumea le citea cu o bucurie nemărginită. Între noi fie vorba erau cam tâmpite dar dădeai un like acolo. Vreun an am făcut pauză de Facebook, în sensul că am dezactivat contul, considerând că nu îmi mai aduce nimic folositor și nu îmi schimbă viața în nici un fel faptul că am sau nu Facebook. M-a ros curiozitatea și l-am reactivat. Căci contul Facebook nu merge șters așa, oricum. Nuuuu, contul Facebook doar îl pui pe pauză. Băiatul ăsta de îl inventă, Zuckerberg, știa el că dă dependenţă. Și dacă nu dădea măcar să stai agățat pe viaţă de el. După pauza de un an în care am remarcat că nu am pierdut absolut nimic, doar că mi-au aplaudat toți prietenii revenirea, am dat nas în nas de multe, dar extrem de multe citate motivaționale. În top părea a fi domnul Pop Tamaș sau ceva de genul ăsta. Scotea domnul ăsta niște chestii atât de profunde, că te emoționai până la lacrimi. Era un izvor nesecat de aforisme, toate însoțite de niște poze cu persoana dânsului, în posturi blânde și suave. Încă nu a trecut moda asta, văd că persistă, din păcate. Când omul e trist, pac, e trist pe Facebook și postează repede o maximă din asta din Tamaș. Sau de pe pagina lui Teo Trandafir. Sau a unei pagini cu citate. Nu cred că o să dispară prea curând atâta timp cât postacul e trist, iubește, suferă și plânge. Mai există acum și postările de pe paginile cu sfaturi gospodărești, de slăbit, cum să menții o relație sănătoasă, trucuri de la pescuit, cum să folosești 4 scobitori pentru a face o căsuță pentru pisici etc. Și câștigătoarea momentului, nelipsita fotografie personală făcută de mânuța proprie, celebrul selfie. Există tutoriale conținând sfaturi legate de postura corectă, rujul corespunzător , toate doar pentru a realiza selfie-ul perfect. 80% dintre pozele de pe Facebook sunt acum doar bust. Cu toate că nu ne aduce nimic nou nu ne putem abține să deschidem pagina de Facebook de cum ne trezim. E adevărat că are și o anumită utilitate, în sensul că mai găsești câte o informație utilă. Deși la fel de bine ai putea căuta pe Google ceea ce te interesează. Aștept cu interes ce va aduce nou Facebook, ce mode și tendințe va lansa sau dacă va avea o cădere spectaculoasă cum se întâmplă cu majoritatea imperiilor.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

candy crush, Facebook, farmville, pauza, pop tamas, tendinte, teo trandafir, utile, zuckerberg

Evoluția postărilor de pe Facebook

    A fost odată ca niciodată, că dacă nu ar fi nici nu s-ar povesti, a fost odată un început al Facebook. Asta era prin 2004. Recunosc c...