Cărți de citit în preajma sărbătorilor

<div style="text-align: justify;"> <b>Un bărbat pe nume Ove</b></div> <div style="text-align: justify;"> <i>Fredrik Backman</i></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3_1oHljBaBM85Qieubhu34v21floUhykraaG3NqzB_Z4L8mBqhVdbUhYH3vPk6pL341bUehTTFxHJ23msJePL1z7r01qtVGHTmFJTr7N1Jqs4TbLNkX5it80OhA1IYGXfBd-Eb5R1Bt4/s1600/un-barbat-pe-nume-ove-cover_big.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="700" data-original-width="475" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3_1oHljBaBM85Qieubhu34v21floUhykraaG3NqzB_Z4L8mBqhVdbUhYH3vPk6pL341bUehTTFxHJ23msJePL1z7r01qtVGHTmFJTr7N1Jqs4TbLNkX5it80OhA1IYGXfBd-Eb5R1Bt4/s320/un-barbat-pe-nume-ove-cover_big.jpg" width="217" /></a></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Nu spun că perioada sărbătorilor e singura perioadă din an în care ar trebui să citim, spun doar că, poate, în această perioadă putem aloca ceva mai mult timp cititului, datorită numărului mai mare de zile pe care le petrecem acasă. Probabil vom termina la un moment dat și curățenie și sarmale și cozonac și salata de beouf și ne putem rupe câteva clipe să mai citim măcar 20 minute seara la culcare. Înainte de sărbători am dat peste Un bărbat pe nume Ove, scrisă de un suedez, Fredrik Backman. Ulterior am aflat că volumul menționat mai sus a fost romanul de debut al autorului iar ecranizarea lui a fost nominalizată la Oscar pentru Cel mai bun film străin și a fost desemnat Cea mai bună comedie a anului la Premiile Academiei Europene de Film în 2016.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Ove este un bărbat aflat la vârsta pensionării, aruncat din sistem ca fiind o măsea stricată, după ce mai bine de 40 ani și-a dedicat viața muncii, nelipsind o zi din viață la serviciu, atât de dedicat și de strict în toate activitățile sale încât a doua zi după înmormântarea soției se va duce la locul de muncă. Ove este un bărbat rigid, lipsit de imaginație, pedant până la a deveni enervant, Ove este prototipul persoanei de vârsta a treia care scoate pe toată lumea din sărite cu toate pedanteriile sale. Nu este iubit de nimeni, nu are rude, nu are prieteni, nu are animale de casă, principala preocupare ca proaspăt pensionar fiind aceea de a face un tur al cartierului în vederea găsirii unor eventuale probleme. Până într-o bună zi când la ușa sa se înființează o femeie însărcinată, originară din Iran, însoțită de “tolomacul” său soț. Din acel moment existența taciturnului Ove va începe să se schimbe, fără să vă imaginați că va deveni simbolul prieteniei. Însă, din zi în zi, de sub stratul de răceală al bărbatului va ieși la iveală caracterul unui om de o curațenie morală ireproșabilă, bătrânul morocănos ajungând să ne fie drag până la sfârșitul volumului. Cartea este și amuzantă deopotrivă, căci începutul ei mi-a provocat hohote de râs, pomenindu-mă însă la sfârșit cu o lacrimă în colțul ochiului. M-am pomenit că îmi aduce aminte, într-o oarecare măsură, de propria mamă, aflată tot la vârsta de 60 ani, îmi aduce aminte de, hai să îi spun așa, unele metehne ale sale și de faptul că e posibil să ajung și eu un fel de Ove. Cred că după 55 ani cam toată lumea are șanse să se transforme într-un Ove, cu manii, răutăți și tabieturi. Cu toate acestea Ove este mult mai mult decât povestea unei vârste. Romanul este despre umanitate, probleme întâlnite în fața cărora vrem să închidem ochii, soția lui Ove este paralizată, țintuită într-un scaun cu rotile și cu toate acestea Ove își va închina viața ei. Romanul Un bărbat pe nume Ove este despre birocrația și realitățile de care te lovești în orice stat, fie el și Suedia unde avem senzația că umblă câinii cu covrigi în coadă.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Mi-a plăcut că mai există speranțele încălzirii unei inimi împietrită de durere, că sufletul poate rezona în fața prieteniei oamenilor și a animalelor, că o pisică poate aduce mai multă bucurie în viața unui om decât orice alt bun material. Cartea este scrisă cu un umor molipsitor, situațiile ce produc râsul fiind cât se poate de veridice, lăsând, cu toate acestea, să transpară o urmă de nostalgie și de tristețe. După ce, cu regret am terminat-o, i-am dat-o și mamei mele, mamă, care am mai spus, este de aceeași vârstă cu personajul principal și ea a apreciat-o într-o măsură mai mare decât mine, probabil regăsindu-se în multe situații. Nu este o capodoperă însă este o carte adevărată, așa cum numai viața poate fi adevărată, tristă, veselă sau bună. De citit în mini vacanța de sărbători sau ca o pauză între cărți pe care le veți considera mai serioase.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

batranul, cadouri, carti, citit, Craciun, durere, inima, ove, pauza, umanitate, vacanta de sarbatori, varsta pensionarii

Cărți de citit în preajma sărbătorilor

Un bărbat pe nume Ove Fredrik Backman     Nu spun că perioada sărbătorilor e singura perioadă din an în care ar trebui să citim, ...

Miracolul unei cărți fantastice

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpBRsoPLwXNKIbHmFMtWIbqcIIDV8cChzNscVDR7pUVDL8XENNEJ9kEAmB_zNDvtsgQnCHwwv8VeOgm_IeI6LKrtmdv5qh36BHPcaKnkfbEV8RIxt5VO9xhDmvcckos9yaLg3iTsEPTHo/s1600/Miracolul_unei_carti_fantastice.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="239" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpBRsoPLwXNKIbHmFMtWIbqcIIDV8cChzNscVDR7pUVDL8XENNEJ9kEAmB_zNDvtsgQnCHwwv8VeOgm_IeI6LKrtmdv5qh36BHPcaKnkfbEV8RIxt5VO9xhDmvcckos9yaLg3iTsEPTHo/s320/Miracolul_unei_carti_fantastice.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     De când s-a inventat tiparnița, mare lucru apropos, lumea s-a schimbat. Și s-a schimbat la modul dramatic fiindcă a început să aibă acces la cunoaștere. E adevărat că odată cu inventarea tiparniței nu oricine își permitea să cumpere cărți, ăsta era privilegiul claselor sociale de sus, nicidecum a cusătoreselor și muncitorilor cu ziua. Nici acum nu suntem prea departe, cartea costă. Doar pe vremea răposatului, știți voi care, cartea era mai accesibilă. Dar, cum spuneam, lumea a suferit o schimbare odată cu apariția materialelor tipărite, ba mai mult, a fost posibilă dezvoltarea imaginației dincolo de așteptări. Nu e vorba doar despre tipărirea primelor materiale religioase ci a celor de poveste, poezie, invenții, cunoaștere. Și când au apărut poveștile lumea a intrat într-un carusel magic. Generații întregi de adulți și de copii au intrat, la un moment dat, într-un univers din care e cu neputință să mai ieși. Odată ce ai căpătat patima aceasta a cititului nu faci decât să cauți cartea aceea care să te facă să nu mai știi de nimeni și de nimic. Cititul este similar, ba poate deveni chiar mai rău decât consumul de stupefiante, slavă domnului că nu cu același urmări. Și din ce citești mai mult din aia îți dorești să afli mai mult și mai mult și mai mult. Nu o dată am dat peste cărți atât de bune încât citeam la masă, nu mai ieșeam din casă cu zilele. Cred că asta este senzația pe care o caută orice cititor. Nu știu dacă cititorul asiduu este de fapt un inadaptat care se refugiază în lumea cărților, fugind din calea acestei realități triste și gri. Poate fi adevărată și abordarea aceasta însă eu vreau să privesc cititorul ca pe un participant la un spectacol de magie în care uită noțiunea timpului, a spațiului, fiind capabil să se deplaseze în epoci dintre cele mai diverse doar stând în fotoliul preferat. Și până la urmă nu mi se pare nimic greșit nici să fugi, măcar pentru o clipă, căci dacă vei citi o oră cartea preferată, ora va părea o clipă, din nemiloasa realitate. Am mai spus că prefer să merg cu mijloacele de transport fiindcă citesc. Și în loc să petrec la volan, în trafic, 45 minute infernale de înjurături, claxoane și ambuteiaje, prefer să petrec o oră și ceva într-un autobuz – de preferat pe scaun – cu cartea după mine. Și dacă am reușit să citesc măcar 10 pagini în drum spre casă și să îmi șterg din minte toate problemele de peste zi, atunci am făcut un pas spre a deveni un om mai bun și cu principii mai sănătoase. Cartea nu dezamăgește, nu minte, nu te fură, nu te înșală, cartea e un prieten minunat, mereu aproape, un prieten absolut dezinteresat prin intermediul căruia poți să înveți și să acumulezi cunoaștere fără a fi nevoit să dai tu însuți foarte tare cu capul de pragul de sus. Cartea îți dă posibilitatea să nu pari un tâmpit când trebuie să deschizi gura în locuri publice, cartea îți dezvoltă imaginația, îți pune mintea la contribuție, te face să vezi anumite situații ceva mai limpede. Și dacă ai norocul să găsești acele cărți care te fac să uiți de lumea în care trăiești, să uiți și că exiști, să ai senzația că trăiești prin intermediul lor, atunci ești un om atât de bogat încât nu mai ai nevoie de nimic pentru că ai cunoștințe. Și cine are cunoștințe este un om atât de puternic încât poate stăpâni lumea. Deși am impresia că un asemenea om nu poate avea asemenea intenții, stăpânitul lumii îl lasă în seama altora. Dar cu siguranță faptul că citești îți conferă un mare avantaj în fața multor oameni. Așa că îndemn la lectură, citiți atât de mult, citiți până veți găsi cartea aceea care credeți că ar putea fi culmea. Cu siguranță nu o veți găsi dar veți citi extrem de mult încercând să dați peste ea. Cred că cartea aceea fantastică, feerică este de fapt suma tuturor lecturilor și suma aceasta a lecturilor este toată experiența de viață. Încercați să vă luați seva din toate cărțile bune scrise în lumea aceasta, nu vă veți plictisi fiindcă nu le veți putea termina niciodată.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

casa, citit, claxoane, cunoastere, lectura, locuri publice, lumea cartilor, mijloace de transport, probleme, utile

Miracolul unei cărți fantastice

    De când s-a inventat tiparnița, mare lucru apropos, lumea s-a schimbat. Și s-a schimbat la modul dramatic fiindcă a început să aibă a...