Miracolul unei cărți fantastice

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpBRsoPLwXNKIbHmFMtWIbqcIIDV8cChzNscVDR7pUVDL8XENNEJ9kEAmB_zNDvtsgQnCHwwv8VeOgm_IeI6LKrtmdv5qh36BHPcaKnkfbEV8RIxt5VO9xhDmvcckos9yaLg3iTsEPTHo/s1600/Miracolul_unei_carti_fantastice.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="239" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpBRsoPLwXNKIbHmFMtWIbqcIIDV8cChzNscVDR7pUVDL8XENNEJ9kEAmB_zNDvtsgQnCHwwv8VeOgm_IeI6LKrtmdv5qh36BHPcaKnkfbEV8RIxt5VO9xhDmvcckos9yaLg3iTsEPTHo/s320/Miracolul_unei_carti_fantastice.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     De când s-a inventat tiparnița, mare lucru apropos, lumea s-a schimbat. Și s-a schimbat la modul dramatic fiindcă a început să aibă acces la cunoaștere. E adevărat că odată cu inventarea tiparniței nu oricine își permitea să cumpere cărți, ăsta era privilegiul claselor sociale de sus, nicidecum a cusătoreselor și muncitorilor cu ziua. Nici acum nu suntem prea departe, cartea costă. Doar pe vremea răposatului, știți voi care, cartea era mai accesibilă. Dar, cum spuneam, lumea a suferit o schimbare odată cu apariția materialelor tipărite, ba mai mult, a fost posibilă dezvoltarea imaginației dincolo de așteptări. Nu e vorba doar despre tipărirea primelor materiale religioase ci a celor de poveste, poezie, invenții, cunoaștere. Și când au apărut poveștile lumea a intrat într-un carusel magic. Generații întregi de adulți și de copii au intrat, la un moment dat, într-un univers din care e cu neputință să mai ieși. Odată ce ai căpătat patima aceasta a cititului nu faci decât să cauți cartea aceea care să te facă să nu mai știi de nimeni și de nimic. Cititul este similar, ba poate deveni chiar mai rău decât consumul de stupefiante, slavă domnului că nu cu același urmări. Și din ce citești mai mult din aia îți dorești să afli mai mult și mai mult și mai mult. Nu o dată am dat peste cărți atât de bune încât citeam la masă, nu mai ieșeam din casă cu zilele. Cred că asta este senzația pe care o caută orice cititor. Nu știu dacă cititorul asiduu este de fapt un inadaptat care se refugiază în lumea cărților, fugind din calea acestei realități triste și gri. Poate fi adevărată și abordarea aceasta însă eu vreau să privesc cititorul ca pe un participant la un spectacol de magie în care uită noțiunea timpului, a spațiului, fiind capabil să se deplaseze în epoci dintre cele mai diverse doar stând în fotoliul preferat. Și până la urmă nu mi se pare nimic greșit nici să fugi, măcar pentru o clipă, căci dacă vei citi o oră cartea preferată, ora va părea o clipă, din nemiloasa realitate. Am mai spus că prefer să merg cu mijloacele de transport fiindcă citesc. Și în loc să petrec la volan, în trafic, 45 minute infernale de înjurături, claxoane și ambuteiaje, prefer să petrec o oră și ceva într-un autobuz – de preferat pe scaun – cu cartea după mine. Și dacă am reușit să citesc măcar 10 pagini în drum spre casă și să îmi șterg din minte toate problemele de peste zi, atunci am făcut un pas spre a deveni un om mai bun și cu principii mai sănătoase. Cartea nu dezamăgește, nu minte, nu te fură, nu te înșală, cartea e un prieten minunat, mereu aproape, un prieten absolut dezinteresat prin intermediul căruia poți să înveți și să acumulezi cunoaștere fără a fi nevoit să dai tu însuți foarte tare cu capul de pragul de sus. Cartea îți dă posibilitatea să nu pari un tâmpit când trebuie să deschizi gura în locuri publice, cartea îți dezvoltă imaginația, îți pune mintea la contribuție, te face să vezi anumite situații ceva mai limpede. Și dacă ai norocul să găsești acele cărți care te fac să uiți de lumea în care trăiești, să uiți și că exiști, să ai senzația că trăiești prin intermediul lor, atunci ești un om atât de bogat încât nu mai ai nevoie de nimic pentru că ai cunoștințe. Și cine are cunoștințe este un om atât de puternic încât poate stăpâni lumea. Deși am impresia că un asemenea om nu poate avea asemenea intenții, stăpânitul lumii îl lasă în seama altora. Dar cu siguranță faptul că citești îți conferă un mare avantaj în fața multor oameni. Așa că îndemn la lectură, citiți atât de mult, citiți până veți găsi cartea aceea care credeți că ar putea fi culmea. Cu siguranță nu o veți găsi dar veți citi extrem de mult încercând să dați peste ea. Cred că cartea aceea fantastică, feerică este de fapt suma tuturor lecturilor și suma aceasta a lecturilor este toată experiența de viață. Încercați să vă luați seva din toate cărțile bune scrise în lumea aceasta, nu vă veți plictisi fiindcă nu le veți putea termina niciodată.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

casa, citit, claxoane, cunoastere, lectura, locuri publice, lumea cartilor, mijloace de transport, probleme, utile

Miracolul unei cărți fantastice

    De când s-a inventat tiparnița, mare lucru apropos, lumea s-a schimbat. Și s-a schimbat la modul dramatic fiindcă a început să aibă a...

Munca ... brațară de aur sau altceva ...

<span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt;"><br /></span> </span><br /> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> </div> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPDvigEiJndZiF_Vta1HYWbF6PQXlyaQLsr2yq9eUKACnw5uc_6706Hk_BO_TqgZA4fUw8FBOYeuNPKveBUJJTuSErAEb155vgtK8HGHG3JYUazM00o_Wc-Xb86YnPMhp60NLIACbNDyw/s1600/01.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><span style="font-family: inherit;"><img border="0" height="210" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPDvigEiJndZiF_Vta1HYWbF6PQXlyaQLsr2yq9eUKACnw5uc_6706Hk_BO_TqgZA4fUw8FBOYeuNPKveBUJJTuSErAEb155vgtK8HGHG3JYUazM00o_Wc-Xb86YnPMhp60NLIACbNDyw/s320/01.jpg" width="320" /></span></a><br /> <span style="font-family: inherit;"><br /></span> <br /> <div style="text-align: justify;"> <span style="font-family: inherit; font-size: 12.0pt;">Vă scriu de pe frumoasele meleaguri ale "<i>bishnitzului</i>". Am aflat demult că “iarna nu-i ca vara” și că “<i>meseria este brățară de aur</i>”. Dar, cum vremurile sunt noi, brățara e ceas, aurul e alb, iarna chiar nu e ca vara, iar vara e departe. Și atunci, îmi pun la mână ceasul meu, o copie originală a unui brand plagiat și sunt gata, pornesc la drum.</span></div> <span style="font-family: inherit;"><br /></span> <br /> <div style="text-align: justify;"> <span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt;">    Pe drumul meu o să fie obstacole. Nu-i nimic, le voi depăși. Pe drumul meu o să fie oameni răi, ca spânul din Harap Alb. Nu-i nimic, îi dau la o parte. Pe drumul meu mă voi împiedica singur. Este în regula, mă ridic, mă scutur și continui. Deci, cum spuneam, sunt pregătit. Muncesc din greu, mă agit zic eu. Zic și ceilalți, și ei muncesc. Muncim toți. Și totuși, nu toți avem brățară. Nu de aur, </span><span style="font-family: "times new roman" , serif;">măcar</span><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt;"> așa, de muncă … Dar avem </span><span style="font-family: "times new roman" , serif;">responsabilități</span><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt;">, avem probleme, avem dileme, avem meeting-uri, avem memo-uri, avem feedback. Așa și? Și ce? Păi… o luăm de la capăt, nu: dau feedback la memo, fac meeting pentru dileme și rezolv problemele. Repet, sunt pregătit. Te rog, pune-mă la încercare, pune-mă să muncesc, fă-mi viața grea. Nu-mi mai vorbi de bani, sunt ochiu’ dracului. Vorbește-mi de “<i>succesuri</i>”, vorbește-mi de bătaia pe umăr, minte-mă frumos, spune-mi că va fi bine, bate palma cu mine. Ai văzut, nu e nevoie de bani. Trăim cu impresii, ne motivam cu iluzii și ne energizăm cu normalitate.</span></span></div> <span style="font-family: inherit;"><br /></span> <br /> <div class="wp-caption-text"> <span style="font-family: inherit;">Și poate c<span style="text-align: justify;">ă</span> de fapt, brățara de aur e șpaga (scriam cu ani în urmă):</span></div> <span style="font-family: inherit;"><br /></span> <br /> <div class="MsoNormal"> <span style="font-family: inherit;">a da = a lua, a lua = a avea, a avea = a putea, a putea = a (se) oferi, a oferi = a da…. și tot asa … </span></div> <div class="MsoNormal"> <span style="font-family: inherit;"><br /></span></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <span style="font-family: inherit;">Oricum, putem constata (vorbesc cu cei peste o anumită etate) că vremurile s-au schimbat. Idealul în viață parcă nu ar mai fi totuși să faci armata, să te însori, să faci copii și să ajungi la pensie după 30 de ani mulțumit că toată viața ai muncit. Ca să nu mai spun de eternul respect sau considerația pentru cei ce muncesc ... desigur, meritat și de tânărul pensionar acum ajuns la capătul activității.</span></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <span style="font-family: inherit;">Aș zice că îi respectăm în zilele noastre pe aceia care se descurcă mai bine. Iar sensul lui "<i>se descurcă</i>" pornește de la acela că poate face bani privind stelele și până la acela că nu-i pasă de bani atâta vreme cât este înconjurat de iubire sau pasiunile sale. Și așa ajungem la alegeri personale!</span></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <span style="font-family: inherit;"><br /></span></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <span style="font-family: inherit;">Recunoașteți personajul?</span></div> <div class="MsoNormal"> <span style="font-family: inherit;">De ce aș vrea să fac eu? De ce aș vrea să faci tu? De ce as vrea să facă el? Pai cine atunci? NOI? De ce noi? N-ar fi mai bine să facă ei? Care ei? Ei, cei care se cred la fel ca noi sau mai ceva? De ce să facă alții? Să primească ei meritele? Nu mai bine fac eu, sa fiu eu “fruncea”? Of, de ce aș face eu? Nu mai bine face el și zic că eu am făcut? Nu mai bine tu îl iei pe el și faceți amândoi ca să iasă mai repede și mai bine și tot eu zic că am făcut? Sau mai bine nu mai facem nimic? Poate se gândesc ceilalți să facă, nu? Și putem oricum să spunem că am făcut noi, corect? Și atunci noi ce facem? Nimic? Sau să facem ce zic ei? Nu mai bine facem ca ei? Da! Sau NU!</span><br /> <span style="font-family: inherit;"><o:p></o:p></span></div> <div class="MsoNormal"> <span style="font-family: inherit;"><br /></span></div> <div class="MsoNormal"> <span style="font-family: inherit;">Așa că, ați ghicit, munca este ...</span></div>

bani, bratara de aur, munca, pasiune, probleme, realitatea zilei

Munca ... brațară de aur sau altceva ...

Vă scriu de pe frumoasele meleaguri ale " bishnitzului ". Am aflat demult că “iarna nu-i ca vara” și că “ meseria este bră...