Miracolul unei cărți fantastice

    De când s-a inventat tiparnița, mare lucru apropos, lumea s-a schimbat. Și s-a schimbat la modul dramatic fiindcă a început să aibă acces la cunoaștere. E adevărat că odată cu inventarea tiparniței nu oricine își permitea să cumpere cărți, ăsta era privilegiul claselor sociale de sus, nicidecum a cusătoreselor și muncitorilor cu ziua. Nici acum nu suntem prea departe, cartea costă. Doar pe vremea răposatului, știți voi care, cartea era mai accesibilă. Dar, cum spuneam, lumea a suferit o schimbare odată cu apariția materialelor tipărite, ba mai mult, a fost posibilă dezvoltarea imaginației dincolo de așteptări. Nu e vorba doar despre tipărirea primelor materiale religioase ci a celor de poveste, poezie, invenții, cunoaștere. Și când au apărut poveștile lumea a intrat într-un carusel magic. Generații întregi de adulți și de copii au intrat, la un moment dat, într-un univers din care e cu neputință să mai ieși. Odată ce ai căpătat patima aceasta a cititului nu faci decât să cauți cartea aceea care să te facă să nu mai știi de nimeni și de nimic. Cititul este similar, ba poate deveni chiar mai rău decât consumul de stupefiante, slavă domnului că nu cu același urmări. Și din ce citești mai mult din aia îți dorești să afli mai mult și mai mult și mai mult. Nu o dată am dat peste cărți atât de bune încât citeam la masă, nu mai ieșeam din casă cu zilele. Cred că asta este senzația pe care o caută orice cititor. Nu știu dacă cititorul asiduu este de fapt un inadaptat care se refugiază în lumea cărților, fugind din calea acestei realități triste și gri. Poate fi adevărată și abordarea aceasta însă eu vreau să privesc cititorul ca pe un participant la un spectacol de magie în care uită noțiunea timpului, a spațiului, fiind capabil să se deplaseze în epoci dintre cele mai diverse doar stând în fotoliul preferat. Și până la urmă nu mi se pare nimic greșit nici să fugi, măcar pentru o clipă, căci dacă vei citi o oră cartea preferată, ora va părea o clipă, din nemiloasa realitate. Am mai spus că prefer să merg cu mijloacele de transport fiindcă citesc. Și în loc să petrec la volan, în trafic, 45 minute infernale de înjurături, claxoane și ambuteiaje, prefer să petrec o oră și ceva într-un autobuz – de preferat pe scaun – cu cartea după mine. Și dacă am reușit să citesc măcar 10 pagini în drum spre casă și să îmi șterg din minte toate problemele de peste zi, atunci am făcut un pas spre a deveni un om mai bun și cu principii mai sănătoase. Cartea nu dezamăgește, nu minte, nu te fură, nu te înșală, cartea e un prieten minunat, mereu aproape, un prieten absolut dezinteresat prin intermediul căruia poți să înveți și să acumulezi cunoaștere fără a fi nevoit să dai tu însuți foarte tare cu capul de pragul de sus. Cartea îți dă posibilitatea să nu pari un tâmpit când trebuie să deschizi gura în locuri publice, cartea îți dezvoltă imaginația, îți pune mintea la contribuție, te face să vezi anumite situații ceva mai limpede. Și dacă ai norocul să găsești acele cărți care te fac să uiți de lumea în care trăiești, să uiți și că exiști, să ai senzația că trăiești prin intermediul lor, atunci ești un om atât de bogat încât nu mai ai nevoie de nimic pentru că ai cunoștințe. Și cine are cunoștințe este un om atât de puternic încât poate stăpâni lumea. Deși am impresia că un asemenea om nu poate avea asemenea intenții, stăpânitul lumii îl lasă în seama altora. Dar cu siguranță faptul că citești îți conferă un mare avantaj în fața multor oameni. Așa că îndemn la lectură, citiți atât de mult, citiți până veți găsi cartea aceea care credeți că ar putea fi culmea. Cu siguranță nu o veți găsi dar veți citi extrem de mult încercând să dați peste ea. Cred că cartea aceea fantastică, feerică este de fapt suma tuturor lecturilor și suma aceasta a lecturilor este toată experiența de viață. Încercați să vă luați seva din toate cărțile bune scrise în lumea aceasta, nu vă veți plictisi fiindcă nu le veți putea termina niciodată.