Cinci sute de creșe sau Catedrala neamului

    În campania electorală ni se promiteau nici mai mult nici mai puțin decât 500 de creșe, situate în principalele orașe ale ţării, orașe cu populație ce depășește 10.000 de locuitori. Şi bineînțeles că lumea a crezut. Păi și ce era să facă? Chiar dacă ar fi fost mai puțin creduli tot nu făcea cât o ceapă degerată, fiindcă nu contează cine votează ci cine numără voturile. Mda, unii știu tare bine cum stă treaba dar nu despre asta e vorba. Întrebarea care se pune este: avem nevoie de creșe sau de un edificiu măreț care să fie vizibil și de pe Lună? Unii ar spune că avem nevoie de creșe. Ar spune asta cei ce au copii mici, cei ce, de fapt cele ce trebuie să se întoarcă în câmpul muncii după cei 2 ani pe care a binevoit statul să ni-i dea. Buni și aia, pe vremea mamei mele stăteai acasă maxim 3 luni. Chestia este că nu toată lumea își permite bonă sau o creșă particulară. Şi chiar dacă şi-ar permite, nu mi se pare că creșele sau grădinițele particulare ar prezenta cine știe ce garanții, iar cu bonele situația stă cam tot la fel. Habar nu ai ce îți aduci în casă, dacă te fură, are grijă cum trebuie de copil…În cazul în care duci copilul la o creșă de stat, situația ar trebui să stea altfel. Astea cel puțin sunt acreditate, personalul autorizat, dacă pățește pruncul ceva știi pe cine să tragi de urechi şi, aş vrea să cred că şi cu ceva urmări. Listele de așteptare la creșele de stat sunt uriașe, te înscrii eventual înainte de a naște, aștepți luni întregi, alcătuiești ditamai dosarul şi nici atunci nu ai garanția că îţi este copilul acceptat. Aşa că bieții părinți care nu au bunici sau rude prin apropiere, dispuse să stea cu cel mic fac un sacrificiu destul de mare şi îi găsesc fie bonă, de care e extrem de greu să fii în totalitate mulțumit, fie o creșă particulară de care clar ești nemulțumit dar nu ai ce să faci, că trebuie să te duci la serviciu să plătești dări către stat. Dări care merg, inevitabil, şi către construirea măreţei catedrale. Dacă la întrebarea legată de necesitatea construirii creșelor am răspuns cu un mare da acum să vedem dacă chiar e nevoie de edificiul ăsta. Şi aici se vor auzi voci care vor spune că avem nevoie de catedrală. Nu îi contrazic dar cred că fondurile construirii ei nu ar trebui rupte de la stat şi văduvite alte categorii. Cine vrea să îşi vadă terminată catedrala asta ruptă din soare e liber să facă donații, să dea din buzunarul propriu, nu cred că ar trebui să i se aloce sume atât de importante ca cele înghițite până acum, în detrimentul construirii de spitale decente, de azile, de şcoli. Dar despre asta s-a tot discutat, ştiu că opinia publică e împărțită. Ceea ce mi se pare stupid e de ce s-au alocat atâtea fonduri şi de ce nu au putut să pună un bănuţ deoparte, nu pentru 500 de creşe, dă-le în mă-sa, poate nu ne trebuie 500 dar măcar pentru 100. Ar mai fi o idee ca în măreața catedrală a neamului să se facă o aripă destinată îngrijirii copiilor de până la 3 ani. Cred că ar fi loc mai mult decât suficient. Poate nu ar găzdui capacitatea celor 500 creşe promise în campanie dar cu siguranţă ar putea fi o creşă demnă de Cartea recordurilor. Şi tot în spirit creștinesc, de prichindei se pot ocupa tot feţele bisericești. Asta mi s-ar părea o faptă de toată lauda şi cinstirea şi atunci biserica asta uriașă cred că şi-ar câştiga renumele. Cum am spus, de spitale, azile, şcoli şi alte instituții nu mai e cazul să amintesc, deşi dacă mă gândesc la proporţiile catedralei ar avea loc acolo şi un spital mai mititel şi o cantină a săracilor şi un adăpost de noapte şi şi şi….. Poate având copil sunt părtinitoare, de asta m-a supărat ştirea potrivit căreia ăştia de ne conduc au renunțat la proiectul propus în campanie. Şi eu fiind şi genul care consideră că se poate ruga şi sub un pom proaspăt înverzit, acestă deturnare de fonduri către o clădire care nu ştiu ce beneficii va aduce, mi se pare cumva un sacrilegiu. Sper să nu fi supărat atât de tare preacredincioșii care se vor duce să se închine în acestă casă a Domnului nemaivăzută pe planetă.