Pai cât să furi de la prostime?

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiRhStLHkMe950u1GEdtpI7I5j4Fleay1BwgN9-Yj81SU4AkcnB6GJ_6myd-W6TlDrK-E3YM76NazC5O_M9ijQ3ZSqMvv3hWgiX8GcASr8Oad2nB9Vq31ONLZ1Stt_S_UpeZhh5xTfP0c/s1600/Pai_cat_sa_furi_de_la_prostime.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="338" data-original-width="507" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiRhStLHkMe950u1GEdtpI7I5j4Fleay1BwgN9-Yj81SU4AkcnB6GJ_6myd-W6TlDrK-E3YM76NazC5O_M9ijQ3ZSqMvv3hWgiX8GcASr8Oad2nB9Vq31ONLZ1Stt_S_UpeZhh5xTfP0c/s320/Pai_cat_sa_furi_de_la_prostime.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Un premier al Japoniei, Yukio Hatoyama, și-a dat demisia pentru că nu a reușit să-și îndeplinească o promisiune din campania electorală. Un altul și-a dat, de asemenea, o demisie de onoare fiind acuzat că și-ar fi însușit o mită de 400 dolari. Autoritățile japoneze au ieșit și și-au cerut scuze public pentru că trenurile din Japonia au înregistrat întârzieri de aproximativ 6 secunde. 6 secunde într-un an, nu pe zi, nu pe minut, nu la fiecare oră. 6 secunde de întârziere pe an!!!! Poate e de râs, nu știu, poate nouă, românilor, situația ni se pare hilară însă pentru japonezi întârzierea aceasta a fost cât se poate de serioasă și nu s-a dorit nici un moment ridiculizarea opiniei publice, a alegătorilor. În regulă, poate exemplul cu Japonia nu e chiar cel mai fericit având în vedere că e bine cunoscut codul onoarei pe care îl respectă cu sfințenie de atâta amar de vreme. Dar mai sunt și alte țări în lumea asta în care lucrurile se mișcă, în mare măsură, în direcția în care dorește cetățeanul. Să luăm de pildă țările nordice, unde rata de oameni fericiți este extrem de mare, unde autoritățile puse în funcție mai fac și alte lucruri decât să își umple buzunarele până la refuz.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Hai să spunem că poate aș înțelege că odată ajuns într-o funcție care îți oferă oarece posibilități materiale și oportunități de afaceri ești tentat să mai pui și tu mâna, să mai bagi în buzunar câte ceva, cum era pe vremea răposatului, sau poate mai e, nici nu știu, câte o coală de xerox, câte o agrafă de birou sau vreun dosar de care mai ai nevoie pe acasă. La locul meu de muncă dispare și hârtia cu care ar trebui să ne ștergem la posterior. E penibil, știu, dar asta e situația. Nu spun unde lucrez că e mai mare râsul. Sau poate dacă aș spune ar fi mai de înțeles. Mă rog, dar nu de asta e vorba. E vorba că românul are o meteahnă tare ciudată, aceea de a ciupi câte ceva de pe unde se duce. Nivelul ciupelii se măsoară în funcție de locul de muncă și poziția pe care o ocupă. Nu cred că e cazul în companii private, vorbesc strict de munca la stat. Cu cât ești mai mare în funcție cu atât șansele să îți umpli buzunarele mai mult cresc considerabil. Bun, hai să zic că aș înțelege și treaba asta. Dacă ai fost copil sărman și ai crescut cu lipsuri la Drăgășani, la Craiova, la Dej sau mai știu eu în ce parte a țării, ai tendința să acumulezi când ai ajuns într-o funcție, ca să nu mai ai spaima sărăciei. Bunica mea, Dumnezeu să o ierte, după război a fost în lagăr în Siberia, timp de 5 ani. A făcut acolo o foame cumplită, încât odată întoarsă acasă, până la sfârșitul vieții a tot adunat mâncare, cu frica de a nu mai suferi vreodată de foame. Probabil după același principiu se ghidează și aleșii noștri. Fură de la amărâții ăia de îi votează în așa fel încât nici un copil de al copilului lui și nici vreun nepot de acum încolo până la sfârșitul lumii ăsteia să nu mai moară de foame cum au suferit ei când erau mici. Nu știu, zic și eu pentru că nu găsesc altă explicație. Cât paștele mă-sii să furi???</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Cât să îți umpli buzunarele și să calci în picioare un popor întreg?! Bine, hai să zic că înțeleg și că se fură, că poate e omenește, deși nu e moral și nici măcar legal, dar cât???? Adică de ce să trăiești numai tu și alții să moară? Mai lasă-i nene și pe alții să trăiască. Fură ce furi dacă tot nu te poți stăpâni odată ce ai ajuns sus dar mai fă ceva și pentru prostime, că datorită prostimii ești acolo sus. Închide naibii măcar gura prostimii, oferă-le un nivel de trai decent, condiții sanitare, educație, infrastructură și prostimea nu va avea nimic de zis. Asigură dracului un nivel de trai civilizat, nu unul la limita subzistenței în care familii întregi nu mănâncă decât mâncare de cartofi săptămâni la rând. Bagă mâna în sacul de la bugetul statului, asumă-ți că poți fi prins dar nu îl goli chiar de tot, mai lasă și pentru ăia de chiar alcătuiesc statul. Mi se pare penibil, strigător la cer. Știți ce mi se pare atât de penibil? Că ne complacem în rahatul ăsta și stăm și nu facem nimic. Stăm în casă și ne uităm la televizor. Păi până când dracului o să stăm să ne uităm la televizor??? Până când va stinge unul dintre noi lumina....</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

autoritatile, campanie electorala, Craiova, demisia, Dragasani, infrastructura, Japonia, munca la stat, oportunitati de afacere, popor, realitatea zilei, romanilor

Pai cât să furi de la prostime?

    Un premier al Japoniei, Yukio Hatoyama, și-a dat demisia pentru că nu a reușit să-și îndeplinească o promisiune din campania electo...

Cinci sute de creșe sau Catedrala neamului

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSGtrht3plIhcxD-YdtHg14yi8zZtgv2esw9X4-xavLlOS0koxUU8YLY4gUCN30yxI80qJWa3crw1nYAHhrw2Wj14owuMh5uJ92QmzDPMyYcVNo0mHjezfhJvSpCtyXWRpDuYPTmjQ458/s1600/Catedrala_neamului.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSGtrht3plIhcxD-YdtHg14yi8zZtgv2esw9X4-xavLlOS0koxUU8YLY4gUCN30yxI80qJWa3crw1nYAHhrw2Wj14owuMh5uJ92QmzDPMyYcVNo0mHjezfhJvSpCtyXWRpDuYPTmjQ458/s320/Catedrala_neamului.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     În campania electorală ni se promiteau nici mai mult nici mai puțin decât 500 de creșe, situate în principalele orașe ale ţării, orașe cu populație ce depășește 10.000 de locuitori. Şi bineînțeles că lumea a crezut. Păi și ce era să facă? Chiar dacă ar fi fost mai puțin creduli tot nu făcea cât o ceapă degerată, fiindcă nu contează cine votează ci cine numără voturile. Mda, unii știu tare bine cum stă treaba dar nu despre asta e vorba. Întrebarea care se pune este: avem nevoie de creșe sau de un edificiu măreț care să fie vizibil și de pe Lună? Unii ar spune că avem nevoie de creșe. Ar spune asta cei ce au copii mici, cei ce, de fapt cele ce trebuie să se întoarcă în câmpul muncii după cei 2 ani pe care a binevoit statul să ni-i dea. Buni și aia, pe vremea mamei mele stăteai acasă maxim 3 luni. Chestia este că nu toată lumea își permite bonă sau o creșă particulară. Şi chiar dacă şi-ar permite, nu mi se pare că creșele sau grădinițele particulare ar prezenta cine știe ce garanții, iar cu bonele situația stă cam tot la fel. Habar nu ai ce îți aduci în casă, dacă te fură, are grijă cum trebuie de copil…În cazul în care duci copilul la o creșă de stat, situația ar trebui să stea altfel. Astea cel puțin sunt acreditate, personalul autorizat, dacă pățește pruncul ceva știi pe cine să tragi de urechi şi, aş vrea să cred că şi cu ceva urmări. Listele de așteptare la creșele de stat sunt uriașe, te înscrii eventual înainte de a naște, aștepți luni întregi, alcătuiești ditamai dosarul şi nici atunci nu ai garanția că îţi este copilul acceptat. Aşa că bieții părinți care nu au bunici sau rude prin apropiere, dispuse să stea cu cel mic fac un sacrificiu destul de mare şi îi găsesc fie bonă, de care e extrem de greu să fii în totalitate mulțumit, fie o creșă particulară de care clar ești nemulțumit dar nu ai ce să faci, că trebuie să te duci la serviciu să plătești dări către stat. Dări care merg, inevitabil, şi către construirea măreţei catedrale. Dacă la întrebarea legată de necesitatea construirii creșelor am răspuns cu un mare da acum să vedem dacă chiar e nevoie de edificiul ăsta. Şi aici se vor auzi voci care vor spune că avem nevoie de catedrală. Nu îi contrazic dar cred că fondurile construirii ei nu ar trebui rupte de la stat şi văduvite alte categorii. Cine vrea să îşi vadă terminată catedrala asta ruptă din soare e liber să facă donații, să dea din buzunarul propriu, nu cred că ar trebui să i se aloce sume atât de importante ca cele înghițite până acum, în detrimentul construirii de spitale decente, de azile, de şcoli. Dar despre asta s-a tot discutat, ştiu că opinia publică e împărțită. Ceea ce mi se pare stupid e de ce s-au alocat atâtea fonduri şi de ce nu au putut să pună un bănuţ deoparte, nu pentru 500 de creşe, dă-le în mă-sa, poate nu ne trebuie 500 dar măcar pentru 100. Ar mai fi o idee ca în măreața catedrală a neamului să se facă o aripă destinată îngrijirii copiilor de până la 3 ani. Cred că ar fi loc mai mult decât suficient. Poate nu ar găzdui capacitatea celor 500 creşe promise în campanie dar cu siguranţă ar putea fi o creşă demnă de Cartea recordurilor. Şi tot în spirit creștinesc, de prichindei se pot ocupa tot feţele bisericești. Asta mi s-ar părea o faptă de toată lauda şi cinstirea şi atunci biserica asta uriașă cred că şi-ar câştiga renumele. Cum am spus, de spitale, azile, şcoli şi alte instituții nu mai e cazul să amintesc, deşi dacă mă gândesc la proporţiile catedralei ar avea loc acolo şi un spital mai mititel şi o cantină a săracilor şi un adăpost de noapte şi şi şi….. Poate având copil sunt părtinitoare, de asta m-a supărat ştirea potrivit căreia ăştia de ne conduc au renunțat la proiectul propus în campanie. Şi eu fiind şi genul care consideră că se poate ruga şi sub un pom proaspăt înverzit, acestă deturnare de fonduri către o clădire care nu ştiu ce beneficii va aduce, mi se pare cumva un sacrilegiu. Sper să nu fi supărat atât de tare preacredincioșii care se vor duce să se închine în acestă casă a Domnului nemaivăzută pe planetă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

azile, campanie electorala, catedrala, cresa, institutii, liste de asteptare, realitatea zilei, scoli, spitale

Cinci sute de creșe sau Catedrala neamului

    În campania electorală ni se promiteau nici mai mult nici mai puțin decât 500 de creșe, situate în principalele orașe ale ţării, oraș...