Dragostea la vârsta a treia

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtZPiHJw88m2WaBfAaBmr8fyXN3l1p9jDcv_moUq5vfLTqvpgqlL8qMU6eFdBf-TLN3lGjbntRjqrwuz9Cfa7gvmAphmKKBFm48YU9MB2PaBw_kS_UsCY26rNgfVeMCo6NxMlziqwdvlc/s1600/Dragostea_la_varsta_a_treia.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtZPiHJw88m2WaBfAaBmr8fyXN3l1p9jDcv_moUq5vfLTqvpgqlL8qMU6eFdBf-TLN3lGjbntRjqrwuz9Cfa7gvmAphmKKBFm48YU9MB2PaBw_kS_UsCY26rNgfVeMCo6NxMlziqwdvlc/s320/Dragostea_la_varsta_a_treia.png" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Copil în vacanță, o seară relativ liniștită în care își înșirase cumințel mașinuțele prin casă, am zis că e cazul să mă bucur de o oră de binemeritată pauză în care am găsit un filmuleț francez la HBO GO. Îmi place să văd filme acolo căci nu apuc niciodată să le văd în totalitate, ori dacă le urmăresc pe HBO GO, le pot viziona oricând de unde am rămas. Filmul cu pricina l-am văzut în vreo trei seri dar, oricum, orice film văzut este o performanță, indiferent câte zile ar lua vizionarea lui. Pe scurt, o femeie în jurul vârstei de 40 ani, divorțată, cu un copil, e nevoită să se mute pentru o perioadă la mama ei, mamă rămasă văduvă de mai bine de un an. Unde vreau să ajung de fapt? Mama protagonistei are o relație cu un domn, relație care o face extrem de fericită, în care se simte împlinită și în care latura sexuală este și ea prezentă. Mama, ca orice mamă a unei fiice de 40 ani, are ceva mai mult de 60 ani, și din această cauză ea este vădit stânjenită să îi spună fiicei că are o relație cu un bărbat. Și stau acum și mă întreb. De ce este tabu o relație când ai ceva mai mult de 50-60 ani? Este firesc să ai o relație sentimentală sau chiar sexuală numai până la 45 ani?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Mă uit în jurul meu și lumea are tendința de a se amuza în momentul în care aude de cupluri proaspăt căsătorite, cupluri ajunse la o vârstă venerabilă. Firesc este să iubești numai la vârsta adolescenței sau a tinereții? Mi se pare o dovadă de imaturitate să condamni un cuplu fiindcă se iubește la 70 ani. Dragii mei, dacă oasele îmbătrânesc și ajungi să suferi de osteoporoză sau de artrită asta nu însemnă că îți îmbătrânește și creierul. Asta nu înseamnă că inima nu mai are putere să iubească și să aibă sentimente. E adevărat că focul iubirii nu va mai fi același ca în tinerețe când simți că iubești nestăvilit și ai toată viața înainte. Ba chiar e posibil ca dragostea să fie ceva mai trainică la vârsta a treia căci ai parte și de înțelepciunea omului trecut prin încercări. În urmă cu aproximativ 7 ani am judecat și eu un asemenea cuplu, o fostă colegă de serviciu, ieșită la pensie, posta pe Facebook poze de la cununia civilă. Îmi pare rău să o spun însă atunci am râs și m-am gândit cu uimire la ce o fi fost în capul ei de s-a legat la cap la peste 60 ani. Însă au trecut anii și realizez că am fost o tâmpită, cu mintea plină de prejudecăți. Și am realizat că poți iubi și la 50 ani și la 60 ani și la 70 ani, cu puțin noroc poți să o faci și la 80 ani, dacă ești în deplinătatea facultăților. Și mai cred că dragostea la vârsta a treia nu te poate face decât să înflorești, nu te poate face decât să te bucuri de tine și de partener, te face să vezi viața mult mai frumoasă, știind că nu ești singur. Relația la vârsta a treia nu înseamnă neapărat că îți e frică de bătrânețe și nu vrei să mori singur, deși poate fi și asta până la urmă, relația la vârsta a treia poate fi cu mult mai trainică ca la 30 sau 40 ani când ești supus ispitelor.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Dragostea la vârsta a treia va fi cu atât mai puternică cu cât știi că este ultima și vrei să storci fiecare bucățică de sentiment. Mi-aș dori să am sufletul atât de cald și de luminos încât să pot iubi și la 60 ani. Mi-aș dori să fiu ținută de mână de o altă mână tremurând de artrită și la 70 ani. Nu este nimic penibil, grotesc sau de prost gust să faci o căsătorie la 60 ani, dacă aceasta îți este voia. Până la urmă fiecare este propriul său stăpân și nu trebuie să dea socoteală decât în fața lui Dumnezeu, nicidecum în fața unor profani ce nu pot înțelege decât dragostea de la 30 ani, căci, de cele mai multe ori, dragostea de la 30 ani nu e decât sexualitate și iluzie, ori, odată iluzia destrămată, s-a cam dus și dragostea. Vă doresc din toată inima să iubiți și la 70 ani, să iubiți indiferent de vârsta înscrisă în acte, e cel mai bun lucru de care poate avea parte sufletul și sănătatea dumneavoastră.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

casatorie, colega de serviciu, copil in vacanta, divort, fiica, hbo go, mama, relatie tabu, sanatate, sentiment, tinerete, utile, varsta a treia

Dragostea la vârsta a treia

    Copil în vacanță, o seară relativ liniștită în care își înșirase cumințel mașinuțele prin casă, am zis că e cazul să mă bucur de o ...

Instituția căsniciei

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIWXGDCq8sUU7Dq5jJySrQCJ61OSncApO85pvazb4AbUDAXCX3arslXe5GlsipuPSWXqiYbd85LnSMbUUD4ff-IeBeZ_nkC2Z7N7_0lk_3n5rc9ISgL-3uEoqdgPAuYzpLo45t3oZph1s/s1600/Institutia_casniciei.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="450" data-original-width="900" height="160" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIWXGDCq8sUU7Dq5jJySrQCJ61OSncApO85pvazb4AbUDAXCX3arslXe5GlsipuPSWXqiYbd85LnSMbUUD4ff-IeBeZ_nkC2Z7N7_0lk_3n5rc9ISgL-3uEoqdgPAuYzpLo45t3oZph1s/s320/Institutia_casniciei.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Probabil visul fiecărei femei e să se vadă în rochie albă de mireasă, privind sfielnic sub voalul ivoriu. Multe au norocul sau nenorocul, nici nu știu, de a se vedea în postura aceasta. Numai că, pentru multe dintre ele, visul se spulberă repejor și ceea ce s-ar fi dorit a fi un vis frumos nu e decât un coșmar ambalat frumos în straie de nuntă. Așa că după ce e consumată toată iubirea constați amar că mai bine doar visai. Fiindcă instituția aceasta a căsătoriei a ajuns să fie pusă pe un piedestal și, am senzația, că nejustificat. În numele căsătoriei sunt comise niște abuzuri îngrozitoare, în numele căsătoriei femeile sunt capabile să suporte niște lucruri incalificabile, în numele căsătoriei oamenii își sacrifică viețile. Există foarte puține cupluri cărora căsătoria și actul cu pricina le priește într-adevăr și pot spune cu mâna pe inimi că și-au găsit adevărata menire în viață prin căsătorie. Există foarte puține cupluri care rezonează în așa fel încât căsnicia este fericirea supremă. Numai că fericirea supremă prin intermediul celeilalte persoane se poate înfăptui și fără a semna un act de care nici nu e nevoie de fapt. Ne aruncăm în relații sperând că sunt pentru veșnicie numai că, din păcate, și căsniciile sunt efemere în ziua de azi. Cred că cel mai corect ar fi ca oamenii să aibă relații fără a se căsători, oamenii pot trăi împreună la fel de bine, dacă nu chiar mai bine, și fără să semneze un act care va aduce poate mai multe belele decât fericire.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     În momentul în care nu mai există nici o urmă de comunicare cu partenerul, când simțiți că nu mai e iubire, când sunt la mijloc reproșuri, certuri, ba mai mult, chiar bătăi și injurii, cred că cel mai sănătos ar fi ca partenerii să își poată strânge mâna fără a mai implica justiție, partaje, înfățișări la tribunal, notar sau starea civilă. Ar fi o economie serioasă de bani și nervi. Nu mai merge relația? Asta e. De ce trebuie să mă consilieze mediatorul Ionescu în ceea ce privește căsnicia mea, în condițiile în care habar nu are cum mă simt. În preistorie nu se semna nici un act între parteneri și cred că trăiau la fel de bine împreună. Acum simțim că se pune presiune asupra noastră, dacă ești bărbat, ai trecut de 40 ani și nu ești însurat, fie ești homosexual, fie ești curvar, fie ești labil psihic. Dacă ești femeie și ești sărită de 35 ani și nu ți-ai pus pirostriile cu orice creștin, ești fată bătrână și ai avut ghinion. Ba pardon! Cred că ești mai norocos dacă nu te căsătorești decât a te căsători cu un partener total nepotrivit și să ajungi la divorț în mare parte din cazuri, căci sunt statistici realizate conform cărora mai bine de jumătate din cuplurile căsătorite ajung la divorț. Cred că realitatea e mult mai sumbră însă, cred cu tărie că există mult mai multe cupluri care ar recurge la acest act dar există copii la mijloc, există proprietăți sau bunuri în comun. Și atunci lumea stă și se complace într-o mocirlă fiindcă a preferat la un moment dat să semneze un act și să invite la o petrecere de nuntă peste 200 de nuntași. Cred că numărul divorțurilor a crescut și datorită faptului că femeile și-au câștigat independența financiară și nu mai sunt obligate să suporte orice imbecil numai pentru a fi căsătorite.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Iar bărbații pot face lucrurile la fel de bine ca o femeie, căci rufele nu mai trebuie spălate la râu, cu 15 RON ai asigurat un meniu al zilei ce include ciorbă, felul doi, desert, ba chiar și un suc. Și, în ciuda faptului că oamenii sunt total independenți în ziua de azi, în ciuda tuturor tentațiilor sexuale ce apar de ambele părți, în ciuda faptului că numărul divorțurilor crește alarmant, lumea încă semnează niște hârtii. Vrei nuntă? Du-te dom'ne în fața lui Dumnezeu, în aer liber sau în biserică dacă așa îți e voia, îmbracă rochie de mireasă dacă asta îți e pe plac, dar nu îți îngrădi libertatea cu o hârtie la starea civilă. Căci e posibil să nu meargă. Și atunci veți regreta amarnic. Ori dacă te iubești fără nici un act despărțirea e mai facilă, mai ușor de îndurat fără a fi nevoie de tot frecușul birocratic. Da, probabil o să îmi spuneți că dacă sunt copii implicați nu e chiar așa ușor. Ba da, copiii pot crește la fel de bine și fără ca părinții să fie căsătoriți legal. Ba mai mult, un copil va suferi de două ori mai rău dacă își va vedea părinții prinși între certuri la tribunal decât dacă ar asista la o despărțire civilizată care să nu implice termene și judecăți. Eu sunt căsătorită dar dacă ar trebui să o iau de la capăt aș spune pas acestui pas.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

aer liber, casatorie, consilier, copil, divort, homosexual, independenta financiara, mediator, realitatea zilei, rochie alba, rochie de mireasa

Instituția căsniciei

    Probabil visul fiecărei femei e să se vadă în rochie albă de mireasă, privind sfielnic sub voalul ivoriu. Multe au norocul sau neno...

Ghid de supraviețuire în căsnicie

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSVdcDiXvS9kYJGDVi8QY8uEbU_XGOuOvGieU5tp5iKxGDUKQwqNzDYRkchyqWaaUnNM06MWUh2-h1dWdc7A-_Kar9GSScU_Iy73n8nRni2CKAatBXG8QS6h1ctjNS05CmGmqCnWtTYQg/s1600/Ghid_de_supravietuire_in_casnicie.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSVdcDiXvS9kYJGDVi8QY8uEbU_XGOuOvGieU5tp5iKxGDUKQwqNzDYRkchyqWaaUnNM06MWUh2-h1dWdc7A-_Kar9GSScU_Iy73n8nRni2CKAatBXG8QS6h1ctjNS05CmGmqCnWtTYQg/s320/Ghid_de_supravietuire_in_casnicie.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     De la bun început trebuie să spun că voi fi părtinitoare, sunt femeie, așadar voi alcătui acest ghid strict din punctul de vedere al unei femei. Dacă vreun bărbat vrea să îmi vândă niște ponturi în așa fel încât să alcătuiesc un astfel de ghid și din punctul de vedere al unui bărbat m-aș bucura nespus. E interesant de văzut și partea cealaltă a baricadei. Aşa că probabil titlul ar fi trebuit să fie Ghid de supraviețuire în căsnicie pentru femei și tinere neveste. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 1. Nu trebuie să vă supărați dacă adunați hainele de prin toată casa și le veți pune la murdar. Pentru că deja faceți treaba asta de ceva vreme soții dumneavoastră presupun că hainele lor se duc singure către coșul de rufe murdare, ei nemaivăzându-le niciodată în locul în care le aruncă. E și de înțeles de altfel pentru că dumneavoastră, ca femei, cum vedeți o șosetă murdară, cum săriți să o luați de acolo. Aveți două variante: fie le veți lua în continuare dar nu vă plângeți, fie, dacă nu vă convine, le lăsați acolo până se strâng multe multe. Atunci împricinatul cred că se va sesiza și le va duce către coșul cu lucruri murdare sau vă va ruga să faceți asta. Dacă măcar vă roagă e semn bun.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Niciodată, dar niciodată să nu îi vorbiți soțului când se uită la televizor. Îi vorbiți degeaba, habar nu va avea că aveți ceva de spus și cel mai probabil nici nu îl interesează. Mai bine îi dați un mesaj pe telefon ceva mai târziu, e posibil să fie ceva mai receptiv dacă comunicarea implică și ceva tehnologie. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. Dacă îl trimiteți la cumpărături, trebuie să o faceți într-un mod eficient și organizat. Adică: lista trebuie scrisă foarte, dar foarte precis. Nu trimiteți niciodată bărbat la cumpărături fără listă. Treceți acolo absolut tot, accentuez, absolut tot ce vă trebuie. Specificați marca de iaurt, ulei, mazăre sau măcar prețul aproximativ. Altfel riscați să dați pe un borcan de castraveți murați din Chile vreo 200 Ron. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 4. Dacă lasă capacul de la wc ridicat resemnați-vă. Efectiv nu aveți ce face, e imposibil să îl convingeți că în acea casă își mai satisfac nevoile fiziologice și alte sexe care dacă se așează pe wc fără capac e posibil să cadă în el. Cel mai înțelept lucru e să puneți capacul la wc dumneavoastră înșivă fără să mai tot insistați. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 5. De asemenea, nu insistați nici cu făcutul patului. Soții dumneavoastră nu înțeleg de ce trebuie să facă patul atâta timp cât peste câteva ore se vor băga iar în așternuturi, deci se vor deranja oricum. Ori faceți patul dumneavoastră ori renunțați, nu e motiv de dispută un pat nefăcut. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 6. Dacă statul în baie, că motivul ar fi defecația sau spălatul, se prelungește extrem de mult, iar trebuie să vă resemnați, nu puteți schimba obiceiurile omului sub nici o formă. Aveți grijă doar să nu aveți treabă la baie în momentele mai sus menționate. Dacă știți că jumătatea dumneavoastră urmează să intre în baie este indicat să vă faceți toate treburile anterior. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 7. Pentru a putea conviețui în armonie cu partenerul e necesar să aveți măcar o oră pe săptămână pentru dumneavoastră, altfel veți claca. Trebuie să vă puneți măcar o oră căsnicia și treburile domestice pe pauză și să priviți puțin mai detașat ceea ce face sau nu soțul dumneavoastră. Nu face nimic din rea-voință sau să vă supere în mod special, pur și simplu bărbații nu pun preț pe aceleași lucruri pe care punem noi, femeile. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Până la urmă căsnicia este un șir lung de compromisuri așa că ideal ar fi să învățăm să trecem peste anumite neajunsuri, pentru că, repet, nu vă veți schimba partenerul. Gândiți-vă că și dumneavoastră, poate, vă enervați soții cu obiceiurile pe care le aveți dar ei, din fericire, nu sunt atât de cicălitori ca femeile și preferă să tacă din gură pentru a nu genera conflicte. Repet rugămintea de a mi se comunica lucrurile supărătoare pe care le fac femeile, pentru că eu nu sunt capabilă să îmi văd bârna din proprii ochi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

armonie, barbat, casatorie, cicalitori, compromisuri, femeie, lista, nevoi fiziologice, sotul, utile

Ghid de supraviețuire în căsnicie

    De la bun început trebuie să spun că voi fi părtinitoare, sunt femeie, așadar voi alcătui acest ghid strict din punctul de vedere al ...

Căsătoria la români

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjji2GBcaJk3wCxiTA7OknQ5trMu19GPAlGBzy33_WsyVqqoqieMEwSTdRcYDqCVjlsLXvgiY4gC7L46rmElWG4RzaAKv9haCrOBrpdeiSsFy99p8fh9HJb-SMyF6Mfy9PU37I0Tlxl02s/s1600/C%25C4%2583s%25C4%2583toria+la+rom%25C3%25A2ni.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="195" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjji2GBcaJk3wCxiTA7OknQ5trMu19GPAlGBzy33_WsyVqqoqieMEwSTdRcYDqCVjlsLXvgiY4gC7L46rmElWG4RzaAKv9haCrOBrpdeiSsFy99p8fh9HJb-SMyF6Mfy9PU37I0Tlxl02s/s320/C%25C4%2583s%25C4%2583toria+la+rom%25C3%25A2ni.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Dacă zilele trecute mă gândeam cum este cu divorțul la români, a venit rândul să analizez puțin căsătoria. Pentru unii dintre noi, instituția aceasta a căsătoriei nu prea mai este ce a fost și multă lume ajunge să trăiască într-o uniune consensuală, considerând, pe bună dreptate, că nu o hârtie face o relație mai fericită. Dar aici nu e vorba de respectivii ci de cei ce aleg să își unească destinele în fața bisericii și a primăriei. El și ea se cunosc, se curtează, se iubesc, fac planuri și ajung, la momentul cererii în căsătorie, cu inel, cerut în piața San Marco, pus poze pe site-uri de socializare. Și după ce trece și momentul cu pricina încep planurile cu privire la petrecerea de nuntă. Restul nici nu prea contează, nici semnificația căsătoriei din punct de vedere religios, nici legal. Legalizarea în fața lui Dumnezeu contează mai mult din punctul de vedere al rochiei purtate și a numărului de preoți care îți oficiază minunata slujbă. Așadar, petrecerea de nuntă este cel mai important moment. Ah, da, sunt extrem de importante și aranjamentele florale pe care le ai pe mesele invitaților. Cu siguranță toți invitații își vor aminti la un moment dat ce micșunele ai avut tu la nuntă. Viitoarea mireasa e toată numai foc, liste, liste cu rochii, liste cu pantofi, verighete, poze, meniu.... Cel mai important este să îți aduci aminte la nunta cui ai mers încă de pe vremea copilăriei. Musai ca toți cei la a căror nuntă ai mers să vină la rândul lor la tine la nuntă. Dacă omul nu poate, este bolnav, are o jenă financiară, te șucărești teribil, că doar tu ai dat 200 de euro la nunta lui. De fapt cam 80% din pregătirea nunții este despre lista de invitați. Urmează alegerea restaurantului, a rochiei, a meniului. Vine și momentul mult așteptat, te pregătești temeinic, atât ca invitat cât și ca personaj principal. După părerea mea mirii nu se distrează niciodată la nuntă. Abia așteaptă să se termine, să își dea pantofii jos fiindcă i-au strâns teribil și să își numere banii după plecarea tuturor. Nici nu ai cum să te distrezi, cât e noaptea de lungă te amesteci printre meseni să îi întrebi cum se simt. De dansat ca mire nu prea poți, că te strâng hainele sau pantofii sau îți lucește fața dacă transpiri și nu mai dai bine în poze. După părerea mea, nu cred că există vreo nuntă unde invitații să aibă numai cuvinte de laudă. Toată lumea bârfește, se uită să vadă cum este îmbrăcată <i>cutăreasca</i>, critică sarmalele și regretă suta de euro care trebuie dată. Dacă pui la socoteala cât dai la o nuntă, dacă te duci cu copil, cu cățel, cu purcel sari binișor de 1500 RON. Cu banii ăștia te duci matale frumușel pe Valea Prahovei și stai acolo vreo 2-3 zile, fără să îți mai umpli burta doar într-o singură noapte cu 4 feluri de mâncare plus desert. Recunosc cu sinceritate că nu îmi plac nunțile. Cel puțin nu îmi plac nunțile care se fac strict pentru ceea ce ”iese”. Îmi plac nunțile care sunt făcute în intimidate, fără ca invitatul să dea faliment dacă catadicsește să vină să felicite mirii. Și îmi plac nunțile unde vin oameni pentru care chiar contează legătura dintre cei doi miri și care se bucură sincer de dragostea lor. La români, din păcate, nunta este o formă de împrumut. Mă duc la tine la nuntă ca să vii și tu la un moment dat la mine la nuntă. Este ca un joc din acela piramidal.<br />     Din punctul meu de vedere, cel puțin ca invitat, nu câștigi cine știe ce. Câștiga mirii; noroc cu nunta că își pot plăti și ei un avans pentru o mașină ceva mai pricopsită. <br />     Așa că nu vă pot dori decât să vă găsiți perechea potrivită, în vederea achiziționării măcar a unei vacanțe “afară “. <br /> <br /></div>

casatorie, catel, copil, divort, Dumnezeu, faliment, financiar, lauda, mire, nunta, piramidal, romani, Romania, utile

Căsătoria la români

    Dacă zilele trecute mă gândeam cum este cu divorțul la români, a venit rândul să analizez puțin căsătoria. Pentru unii dintre noi, in...

Divorțul la români

<div style="text-align: justify;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj39Q1RxHwNaN7aOcoy2cRK5MkmW3zaGsIuTy66rZRdlKjE0dhLytO4d6DJA9iwYjNryc52aoKxlDvja5SATSlIHxpLapHPC5HZAroIM01sZiZB1G-pDJ5vA1dRdTeR3wybWtp4sROEmFs/s1600/divortul+la+romani.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="249" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj39Q1RxHwNaN7aOcoy2cRK5MkmW3zaGsIuTy66rZRdlKjE0dhLytO4d6DJA9iwYjNryc52aoKxlDvja5SATSlIHxpLapHPC5HZAroIM01sZiZB1G-pDJ5vA1dRdTeR3wybWtp4sROEmFs/s320/divortul+la+romani.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     M-am hotărât să scriu o serie de articole despre evenimentele triste, mai puțin triste și fericite din viețile românilor. Că noi, românii, suntem un popor așa de simpatic și de atipic că îți este mai mare dragul să vorbești despre noi. Nu știu de ce am ales să încep taman cu divorțul, poate că am o stare de spirit mai întunecată și necăjită.</div> <div style="text-align: justify;">     Așa că atunci când românul se hotărăște el să se despartă, după nuntă mare, evident, cu invitați care mai de care mai numeroși și de prin toate colțurile țării, dar ăsta va fi subiectul altui articol, nu poate să o facă așa oricum. Nu. În primul rând românul nu știe să se despartă civilizat. Românul când se desparte este musai să fie știut de cel puțin jumătate de scară de bloc. Și dacă cealaltă jumătate nu aude cum se ceartă creștinii în privința divorțului, cu siguranță există cel puțin un binevoitor care să informeze cealaltă jumătate. Sunt prea puțini români care aleg să se despartă de comun acord, fără să bată coridoarele tribunalului pentru împărțeală unui televizor și a unei canapele de la mama mare care a dat și mai mulți bani la nuntă. Așadar românul se duce la tribunal, o lălăie cu anii până se pronunță divorțul și asta ca să împartă, cum am spus, un televizor, o mobilă, un aragaz... Evident că sunt și astea muncite, ambii soți trebuie despăgubiți cumva.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Cel mai nasol este când ai casa luată cu un credit pe 120 ani și pentru care e foarte posibil să plătească și copiii ajunși la maturitate. A nu se înțelege că îi condamn pe cei care aleg această modalitate de cumpărare a unui imobil. Numai că dacă ajungi la divorț, se cam împute treaba. Și câteodată nu prea ai ce face și trebuie să stai cu partenerul de viață sub același acoperiș, fie că unul dintre ei nu are unde se duce, fie că banca nu îi consideră eligibili pe nici unul dintre ei pentru preluarea creditului. Și se ajunge la situația tâmpită în care doi străini ajung să împartă un domiciliu, fiecare având propriile fonduri, mâncarea separată, se împart facturile, se face curățenie cu rândul... Personal cunosc vreo 3 cazuri din astea. Mai nasol este când creștinii vor să își „refacă” viața. Cum naibii să îți aduci în locuința împărțită cu fostul/fosta, pe viitorul sau viitoarea concubină?!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Evident că nu în toate familiile este așa. De cele mai multe ori femeia se mută la mama, asta dacă nu a avut norocul să dețină un apartament propriu înainte de căsătorie și atunci fericitul își ia el tălpășița; fie se duce el la mă-sa, fie se duce cu chirie dacă îi permite buzunarul.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Acestea sunt situațiile simple. Mai nasol este când sunt și copii implicați. Și copilul simte al naibii de tare, indiferent cât e de mic sau de mare. Atunci începe un război în ceea ce privește custodia. Mama nu mai vrea sub nici o formă să mai lase tatăl să își vadă pruncul și indiferent care ar fi fost motivul divorțului, soțul este întotdeauna un porc care nu mai are nici un drept asupra copilului, decât acelea pecuniar, respectiv plata pensiei alimentare. Din nu știu ce motiv, întotdeauna bărbatul este de vină, femeia niciodată. Din păcate un divorț e un eveniment tare nefericit și își pune pecetea pe toți membrii fostei familii. Și se ajunge iar la chestiunea civilizației. Românii nu pot sub nici o formă să rămână în relații cu fostul partener. Este musai ca ei să se înjure, scuipe, bârfească, bată etc. Și dacă nu divorțează, că mai sunt și cazurile astea, că e scump divorțul, că mai stau pentru copii, că nu au cum să îl despăgubească pe celalalt, cei doi parteneri rămân într-o căsnicie plină de ură și resentimente până la sfârșitul vieții.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Nu îl ultimul rând, mai există o categorie, aceea care vrea să scape cât mai repede de partener, să nu mai audă, vadă, să uite de existența celuilalt. Ăștia sunt de acord cu orice și poate ei resimt cel mai puțin efectele nefericitului eveniment.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Cu siguranță mai există numeroase alte cazuri de despărțiri, însă acesta nu este nicidecum un studiu asupra cauzelor, motivelor și efectelor despărțirii dintre oameni. Acest articol se vrea doar o scurtă prezentare a celor mai comune probleme pe care le întâmpină românii în cazul unui divorț.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

buzunar. copii, casa, casatorie, chirie, copil mare, copil mic, despartire, divort, eveniment nefericit, familie, imobil, partener, roman, sfarsitul vietii, tribunal, utile

Divorțul la români

    M-am hotărât să scriu o serie de articole despre evenimentele triste, mai puțin triste și fericite din viețile românilor. Că noi, rom...