Made in China

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwo_TDxm330NVsB5JOz2llRGwoZ-w_Dmc-HAXD4hRWWM7nCLM5A9-thZRx1OVGG1Yq006ZzMGbLoVc8c-cSXYSR3LYZUjuDV3UdKotpzZvvLh3mSmwsMFh6-C4QlOC1DbIRyLo4vrf9rQ/s1600/Made_in_China.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="288" data-original-width="512" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwo_TDxm330NVsB5JOz2llRGwoZ-w_Dmc-HAXD4hRWWM7nCLM5A9-thZRx1OVGG1Yq006ZzMGbLoVc8c-cSXYSR3LYZUjuDV3UdKotpzZvvLh3mSmwsMFh6-C4QlOC1DbIRyLo4vrf9rQ/s320/Made_in_China.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Acum ceva vreme scriam despre nevoia umană de a impresiona, de a simula un nivel de trai ce nu le aparține, prin purtarea unor imitații ale unor produse de firme celebre, Louis Vuitton, Prada, Versace, Chanel, Dolce&Gabbana, Valentino sau Givenchy. Și întâmplător, peste câteva zile dau peste un documentar făcut de o televiziune germană ce punea problema confecționării textilelor unor asemenea case celebre și exploatarea la care sunt supuși oamenii din țări defavorizate. Din nu știu ce motiv unii cumpărători consideră că marile case de modă își creează hainele în ograda proprie. O fi așa, nu spun nu, însă este infinit mai costisitor să ai un atelier în Paris, să ai angajați francezi, să plătești chirii, spații, utilaje, mână de lucru decât să ai, de exemplu, o hală de producție în China, în Pakistan sau chiar în România. Deși în România nu prea mai găsești mână de lucru calificată în nici un domeniu. Bineînțeles că nu spun acum că toate numele mari ale modei își confecționează creațiile numai cu mână de lucru din țări cu nivel de trai scăzut și, cu siguranță, materialele nu sunt aceleași pentru Dior ori pentru boutiqul din piață.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Căci, diferența, în primul rând, este făcută de calitatea materialelor și cu grija cu care sunt croite hainele. În mod clar execuția este diferită față de produsele de serie, pe care le găsești în mall-uri. Însă exploatarea există și există atât la nivelul H&M cât și la nivelul firmei Gucci. Cum am mai spus, din punct de vedere financiar nu este de dorit să angajezi mână de lucru autohotonă și atunci apelezi la un tertip. Dacă ești Prada nu te vei duce în China să îți angajezi oamenii, pentru a nu da subiect mass-media și a fi acuzat de exploatarea minorilor. Ci te vei duce într-un orășel din Italia, ceva mai departe de marile orașe, unde vei găsi o fabrică de confecții a unui patron chinez care își recrutează mâna de lucru nici mai mult nici mai puțin decât din China. Căci patronul chinez nu e prost, el știe că îl va costa prea mult să aibă angajați italieni. Așadar chinezii vor lucra pentru Prada. Sau, dacă ești Chanel, faci un contract cu o firmă ce își are sediul în Spania și tu, firma mamă le trimiți la croit tot în Indonezia. Probabil exagerez, însă nu sunt foarte departe de realitate. Evident că marile case de modă nu își permit să se compromită în felul acesta și probabil apelează la firme de confecții ceva mai serioase. Însa fac asta în ceea ce privește produse cu valoare ceva mai mare, ele având și produse mai ieftine puțin, destinate unei categorii mai mari de cumpărători. Și atunci, în mod clar, eticheta va fi scrisă cu Made in China, căci nu poți face profit decât dacă vei avea mâna de lucru sau chiar materiale din țara cu numărul acela uriaș de locuitori. De ce ascund marile case de modă adevărata locație a manufacturării produselor sale? Pentru a nu fi acuzați de exploatare sau de le permite purtătorilor de aceste produse să își poarte snobismul cu mândrie? Căci, într-o perioadă, se crease o întreagă isterie când a apărut zvonul conform căruia mari case de modă își cos creațiile în China, fiind apoi expediate pe continentul european pentru a i se aplica eticheta Made in Italy sau Made in France.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Scriind articolul acesta, am dat, de curiozitate, o căutare prietenului și iubitului meu Google și am fost șocată să citesc comentariile unor purtătoare de genți Chanel când au auzit că e posibil ca prețioasele lor genți să fie produse în China, erau pur și simplu consternate. Este un lucru mai valoros dacă e croit în Anglia decât în India? Din punctul de vedere al unora, probabil că da, căci a vedea o etichetă Made in England e, într-adevăr, o raritate față de multitudinea de etichete Made in China. Citisem la un moment dat că până și Louis Vuitton, care nu își comanda produsele decât în America sau Spania, intenționează să își deschidă o fabrică de încălțăminte în India. Și am mai citit că ultimul trend ar fi acum să cauți mâna de lucru prin Africa căci China a devenit deja mult prea scumpă. Probabil degetele fine ale unor franțuzoaice ce croiesc un sacou Prada fac purtatul hainei o experiență de neuitat și când îmbraci chiloți făcuți în Italia îi îmbraci cu totul diferit decât dacă ar fi cusuți de chinez.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

Chanel, Dolce&Gabbana, financiar, Louis Vuitton, mama, moda, patronul chinez, Prada, realitatea zilei, Valentino, Versace

Made in China

    Acum ceva vreme scriam despre nevoia umană de a impresiona, de a simula un nivel de trai ce nu le aparține, prin purtarea unor imit...

Căsătoria la români

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjji2GBcaJk3wCxiTA7OknQ5trMu19GPAlGBzy33_WsyVqqoqieMEwSTdRcYDqCVjlsLXvgiY4gC7L46rmElWG4RzaAKv9haCrOBrpdeiSsFy99p8fh9HJb-SMyF6Mfy9PU37I0Tlxl02s/s1600/C%25C4%2583s%25C4%2583toria+la+rom%25C3%25A2ni.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="195" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjji2GBcaJk3wCxiTA7OknQ5trMu19GPAlGBzy33_WsyVqqoqieMEwSTdRcYDqCVjlsLXvgiY4gC7L46rmElWG4RzaAKv9haCrOBrpdeiSsFy99p8fh9HJb-SMyF6Mfy9PU37I0Tlxl02s/s320/C%25C4%2583s%25C4%2583toria+la+rom%25C3%25A2ni.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Dacă zilele trecute mă gândeam cum este cu divorțul la români, a venit rândul să analizez puțin căsătoria. Pentru unii dintre noi, instituția aceasta a căsătoriei nu prea mai este ce a fost și multă lume ajunge să trăiască într-o uniune consensuală, considerând, pe bună dreptate, că nu o hârtie face o relație mai fericită. Dar aici nu e vorba de respectivii ci de cei ce aleg să își unească destinele în fața bisericii și a primăriei. El și ea se cunosc, se curtează, se iubesc, fac planuri și ajung, la momentul cererii în căsătorie, cu inel, cerut în piața San Marco, pus poze pe site-uri de socializare. Și după ce trece și momentul cu pricina încep planurile cu privire la petrecerea de nuntă. Restul nici nu prea contează, nici semnificația căsătoriei din punct de vedere religios, nici legal. Legalizarea în fața lui Dumnezeu contează mai mult din punctul de vedere al rochiei purtate și a numărului de preoți care îți oficiază minunata slujbă. Așadar, petrecerea de nuntă este cel mai important moment. Ah, da, sunt extrem de importante și aranjamentele florale pe care le ai pe mesele invitaților. Cu siguranță toți invitații își vor aminti la un moment dat ce micșunele ai avut tu la nuntă. Viitoarea mireasa e toată numai foc, liste, liste cu rochii, liste cu pantofi, verighete, poze, meniu.... Cel mai important este să îți aduci aminte la nunta cui ai mers încă de pe vremea copilăriei. Musai ca toți cei la a căror nuntă ai mers să vină la rândul lor la tine la nuntă. Dacă omul nu poate, este bolnav, are o jenă financiară, te șucărești teribil, că doar tu ai dat 200 de euro la nunta lui. De fapt cam 80% din pregătirea nunții este despre lista de invitați. Urmează alegerea restaurantului, a rochiei, a meniului. Vine și momentul mult așteptat, te pregătești temeinic, atât ca invitat cât și ca personaj principal. După părerea mea mirii nu se distrează niciodată la nuntă. Abia așteaptă să se termine, să își dea pantofii jos fiindcă i-au strâns teribil și să își numere banii după plecarea tuturor. Nici nu ai cum să te distrezi, cât e noaptea de lungă te amesteci printre meseni să îi întrebi cum se simt. De dansat ca mire nu prea poți, că te strâng hainele sau pantofii sau îți lucește fața dacă transpiri și nu mai dai bine în poze. După părerea mea, nu cred că există vreo nuntă unde invitații să aibă numai cuvinte de laudă. Toată lumea bârfește, se uită să vadă cum este îmbrăcată <i>cutăreasca</i>, critică sarmalele și regretă suta de euro care trebuie dată. Dacă pui la socoteala cât dai la o nuntă, dacă te duci cu copil, cu cățel, cu purcel sari binișor de 1500 RON. Cu banii ăștia te duci matale frumușel pe Valea Prahovei și stai acolo vreo 2-3 zile, fără să îți mai umpli burta doar într-o singură noapte cu 4 feluri de mâncare plus desert. Recunosc cu sinceritate că nu îmi plac nunțile. Cel puțin nu îmi plac nunțile care se fac strict pentru ceea ce ”iese”. Îmi plac nunțile care sunt făcute în intimidate, fără ca invitatul să dea faliment dacă catadicsește să vină să felicite mirii. Și îmi plac nunțile unde vin oameni pentru care chiar contează legătura dintre cei doi miri și care se bucură sincer de dragostea lor. La români, din păcate, nunta este o formă de împrumut. Mă duc la tine la nuntă ca să vii și tu la un moment dat la mine la nuntă. Este ca un joc din acela piramidal.<br />     Din punctul meu de vedere, cel puțin ca invitat, nu câștigi cine știe ce. Câștiga mirii; noroc cu nunta că își pot plăti și ei un avans pentru o mașină ceva mai pricopsită. <br />     Așa că nu vă pot dori decât să vă găsiți perechea potrivită, în vederea achiziționării măcar a unei vacanțe “afară “. <br /> <br /></div>

casatorie, catel, copil, divort, Dumnezeu, faliment, financiar, lauda, mire, nunta, piramidal, romani, Romania, utile

Căsătoria la români

    Dacă zilele trecute mă gândeam cum este cu divorțul la români, a venit rândul să analizez puțin căsătoria. Pentru unii dintre noi, in...