Made in China

    Acum ceva vreme scriam despre nevoia umană de a impresiona, de a simula un nivel de trai ce nu le aparține, prin purtarea unor imitații ale unor produse de firme celebre, Louis Vuitton, Prada, Versace, Chanel, Dolce&Gabbana, Valentino sau Givenchy. Și întâmplător, peste câteva zile dau peste un documentar făcut de o televiziune germană ce punea problema confecționării textilelor unor asemenea case celebre și exploatarea la care sunt supuși oamenii din țări defavorizate. Din nu știu ce motiv unii cumpărători consideră că marile case de modă își creează hainele în ograda proprie. O fi așa, nu spun nu, însă este infinit mai costisitor să ai un atelier în Paris, să ai angajați francezi, să plătești chirii, spații, utilaje, mână de lucru decât să ai, de exemplu, o hală de producție în China, în Pakistan sau chiar în România. Deși în România nu prea mai găsești mână de lucru calificată în nici un domeniu. Bineînțeles că nu spun acum că toate numele mari ale modei își confecționează creațiile numai cu mână de lucru din țări cu nivel de trai scăzut și, cu siguranță, materialele nu sunt aceleași pentru Dior ori pentru boutiqul din piață.

    Căci, diferența, în primul rând, este făcută de calitatea materialelor și cu grija cu care sunt croite hainele. În mod clar execuția este diferită față de produsele de serie, pe care le găsești în mall-uri. Însă exploatarea există și există atât la nivelul H&M cât și la nivelul firmei Gucci. Cum am mai spus, din punct de vedere financiar nu este de dorit să angajezi mână de lucru autohotonă și atunci apelezi la un tertip. Dacă ești Prada nu te vei duce în China să îți angajezi oamenii, pentru a nu da subiect mass-media și a fi acuzat de exploatarea minorilor. Ci te vei duce într-un orășel din Italia, ceva mai departe de marile orașe, unde vei găsi o fabrică de confecții a unui patron chinez care își recrutează mâna de lucru nici mai mult nici mai puțin decât din China. Căci patronul chinez nu e prost, el știe că îl va costa prea mult să aibă angajați italieni. Așadar chinezii vor lucra pentru Prada. Sau, dacă ești Chanel, faci un contract cu o firmă ce își are sediul în Spania și tu, firma mamă le trimiți la croit tot în Indonezia. Probabil exagerez, însă nu sunt foarte departe de realitate. Evident că marile case de modă nu își permit să se compromită în felul acesta și probabil apelează la firme de confecții ceva mai serioase. Însa fac asta în ceea ce privește produse cu valoare ceva mai mare, ele având și produse mai ieftine puțin, destinate unei categorii mai mari de cumpărători. Și atunci, în mod clar, eticheta va fi scrisă cu Made in China, căci nu poți face profit decât dacă vei avea mâna de lucru sau chiar materiale din țara cu numărul acela uriaș de locuitori. De ce ascund marile case de modă adevărata locație a manufacturării produselor sale? Pentru a nu fi acuzați de exploatare sau de le permite purtătorilor de aceste produse să își poarte snobismul cu mândrie? Căci, într-o perioadă, se crease o întreagă isterie când a apărut zvonul conform căruia mari case de modă își cos creațiile în China, fiind apoi expediate pe continentul european pentru a i se aplica eticheta Made in Italy sau Made in France.

    Scriind articolul acesta, am dat, de curiozitate, o căutare prietenului și iubitului meu Google și am fost șocată să citesc comentariile unor purtătoare de genți Chanel când au auzit că e posibil ca prețioasele lor genți să fie produse în China, erau pur și simplu consternate. Este un lucru mai valoros dacă e croit în Anglia decât în India? Din punctul de vedere al unora, probabil că da, căci a vedea o etichetă Made in England e, într-adevăr, o raritate față de multitudinea de etichete Made in China. Citisem la un moment dat că până și Louis Vuitton, care nu își comanda produsele decât în America sau Spania, intenționează să își deschidă o fabrică de încălțăminte în India. Și am mai citit că ultimul trend ar fi acum să cauți mâna de lucru prin Africa căci China a devenit deja mult prea scumpă. Probabil degetele fine ale unor franțuzoaice ce croiesc un sacou Prada fac purtatul hainei o experiență de neuitat și când îmbraci chiloți făcuți în Italia îi îmbraci cu totul diferit decât dacă ar fi cusuți de chinez.