De ce nu mai merg în vacanță pe Valea Prahovei

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXT6YL0WCXq3y91x3KRqPeNnHJ2t0wDMHL54ifbolPgUNCLgGOtRZljKFYukW9MLPpFoFCn6B8KxDyu8nJB2LHHUazGOfb6pA6lpcaOd0OeC-S8NYNtIzwNgPEcs3byLCS4DQ1jZlVwRg/s1600/De+ce+nu+mai+merg+in+vacanta+pe+Valea+Prahovei.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="454" data-original-width="680" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXT6YL0WCXq3y91x3KRqPeNnHJ2t0wDMHL54ifbolPgUNCLgGOtRZljKFYukW9MLPpFoFCn6B8KxDyu8nJB2LHHUazGOfb6pA6lpcaOd0OeC-S8NYNtIzwNgPEcs3byLCS4DQ1jZlVwRg/s320/De+ce+nu+mai+merg+in+vacanta+pe+Valea+Prahovei.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Fuse aniversarea juniorului zilele trecute și mă gândeam să îi fac o surpriză. Nu pot spune că mă dau în vânt prea tare după petreceri somptuoase, în care e posibil ca adulții să se plictisească tot stând cu ochii după copil, nemaivorbind că mi se par și destul de costisitoare, raportând la ceea ce oferă organizatorul. Plătești locul de joacă, plătești un meniu la suprapreț numai pentru că este ziua copilului și ești mai larg la buzunar, una peste alta plătești multișor și nici nu ești sigur de reușită, mai intervin conflicte între copii, e posibil să mai apară neajunsuri. Și cum, din păcate, am ajuns să mă consider un element antisocial și nu prea prietenos, am exclus destul de repede varianta aceasta a sărbătoririi într-un loc de joacă și mi-am îndreptat atenția către niște destinații destul de aproape de casă, în așa fel încât să îi ofer copilului o mini-vacanță, și, de ce nu, să se bucure și copilul din mine, dornic de plecare în vacanță mai tot timpul.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Am stat, m-am uitat, am analizat toate ofertele, inițial mă gândisem la litoralul bulgăresc, am motivele mele pentru care nu mă îndrept către cel românesc, dar am să detaliez asta altă dată. Numai că, neavând foarte mult timp la dispoziție, doar 3 zile mi-am permis, am cam stat în cumpănă în ceea ce privește litoralul, din cauza timpilor mari petrecuți în vamă atât la dus cât și la întors. Mi se pare extrem de incomod să pleci vineri de dimineață și să te întorci duminică seara, căci copilul nici nu apucă bine să se acomodeze, că va și trebui să plece spre casă. Astfel, mi-a sărit în ochi o pensiune cu toate dotările pe care le-ar fi putut aprecia un părinte cu copil mic, respectiv, două piscine cu apă mică pentru copii, loc de joacă, leagăne, biciclete puse la dispoziție în mod gratuit, mic dejun, balcon, priveliște. Unde? Păi la o azvârlitură de băț, la 30 km de Ruse. Evident că am vrut să plec, ca tot românul, la o pensiune pe Valea Prahovei sau la pensiunile din preajma Branului dar deja zona a devenit atât de aglomerată încât noțiunea de relaxare a cam dispărut. Numai că, devenind atât de comerciale, prețurile au început să fie destul de piperate, nemaivorbind, că, hotărându-mă pe ultima sută de metri, nu am mai găsit mare lucru. Mai găsisem eu, nu e vorbă, însă la suma modică de 50 milioane, ceea ce, să îmi fie iertat, mi se pare bătaie de joc. Aveam spa, jacuzzi, șampanie și mic dejun, e adevărat, dar, indiferent de calitatea șampaniei, suma tot mi s-a părut colosală. Ca să nu mai vorbesc de faptul că a pleca vineri după-amiază din București către zona montană a devenit un adevărat sport extrem. Întoarcerea pune aceeași problemă, ca să ajungi duminică seara în București trebuie să pleci către casă dis de dimineață, altminteri riști să ajungi în toiul nopții. Astfel, te bucuri de vacanță doar ziua de sâmbătă și, în cazul acesta, parcă mai bine mă orientez către alte destinații. Am fost anul trecut undeva lângă Cheile Grădiștei, dimineața la trezire m-am pomenit că nu e nici picior de cafenea, eu fiind mare băutoare de cafele matinale. Așa că mi-am pus coada la spinare și am bătut vreo doi km până la Cheile Grădiștei să beau o amărâtă de cafea.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Probabil a fost și vina mea că nu m-am informat în prealabil, însă ca prestator de servicii oferă, măcar de dimineață, posibilitatea de a bea clientul o cafea sau a mânca o felie de pâine cu șuncă, contra cost, evident, altminteri clientul nu va mai reveni acolo. Tipicul e cam același: pleci vineri seara către stațiunile montane, petreci mai bine de jumătate din viață pe drum, într-un ambuteiaj ce pare să nu se mai sfârșească, odată ajuns ai căzut lat, sâmbătă de dimineață te îndrepți către un supermarket pentru a achiziționa cele necesare unui grătar. La orele prânzului femeile se apucă de salată, bărbații condimentează carnea pentru grătar, cu baxul de bere alături, pus în lada frigorifică adusă de acasă. Copiii pierd timpul pe lângă părinți, femeile mai stau la taclale despre una, despre alta, bărbații, odată hrăniți, joacă liniștiți o tablă. Asta se întâmplă până spre miezul nopții, a doua zi, duminică, toată lumea e liniștită și relaxată și pleacă spre casă, fiindcă, cum am spus, se petrece în trafic și cealaltă jumătate din viață. Uite de asta nu mai merg în stațiunile montane ale României unde evadează chiar toată România. Cred că singura variantă în care aș mai putea să mă bucur de zona respectivă, ar fi să îmi iau o vacanță de marți până joi. Am să mă gândesc serios la asta.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

antisocial, bran, bucuresti, catre casa, cheile gradistei, pensiune, statiuni montane, surpriza, utile, valea prahovei

De ce nu mai merg în vacanță pe Valea Prahovei

    Fuse aniversarea juniorului zilele trecute și mă gândeam să îi fac o surpriză. Nu pot spune că mă dau în vânt prea tare după petrec...

București, orașul prabușirilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMrkUQtiOGYlgFYJmmZ1cnecI8-3twkns6PbYVitTW9vbBnkUjo-uQDWt_Ce6wnnbd1pNrgke-2_HVJxTqZmY8vMEEzAnSqKLEyvpe7X9W9pcT26zVrK5GUazGpbA_KBxY2v2LdtsxdaE/s1600/Bucuresti_orasul_prabusirilor.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="400" data-original-width="711" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMrkUQtiOGYlgFYJmmZ1cnecI8-3twkns6PbYVitTW9vbBnkUjo-uQDWt_Ce6wnnbd1pNrgke-2_HVJxTqZmY8vMEEzAnSqKLEyvpe7X9W9pcT26zVrK5GUazGpbA_KBxY2v2LdtsxdaE/s320/Bucuresti_orasul_prabusirilor.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Aș putea spune că sunt bucureșteancă get-beget, din a nu știu câta generație născută și trăită aici. Treaba asta îmi dădea un oarecare prestigiu printre apropiați, asta în vremea liceului și a facultății. Era o chestie să fii din București, când, în vremea comunismului se strămutase tot săteanul la oraș, adus de nomenclaturiști pentru a umple fabricile. De fapt, dacă stau să mă gândesc, nu era nici o chestie și nici un mare rahat, cum nu e nici acum să fii bucureștean. Ba mai mult, cred că te descurcai ceva mai bine în orașele mai mici, cred că erau comunități mai strânse, gata să se ajute la nevoie, spre deosebire de mărețul București unde îți era frică să comunici și cu umbra ta, de frică că ai fi putut fi turnat la Securitate. După marea revoluție exodul spre București nu a mai încetat și văd, cu stupoare, că se aglomerează pe zi ce trece, în ciuda faptului că atât cei ce sunt originari de aici cât și cei adoptați de capitală se plâng în mod continuu de suprapopulare. În acest moment, dacă nu aș avea părinții aici, care cu siguranță nu ar mai lua-o din loc, aș pleca din București mâncând pământul.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Copilul meu e încă mic, e la vârsta grădiniței, cred că s-ar integra mult mai ușor în orice altă parte, însă eu, fiind unic copil, nu aș putea să îmi las părinții siguri aici, în ciuda faptului că nu ajung la ei chiar atât de des. Nu e vorba că aș fi nerecunoscătoare ci, glumă sau nu, cred că îmi ia o zi să ajung la ei, deși, spațial vorbind, am domiciliul relativ aproape de domiciliul lor. Bucureștiul, nu numai că s-a populat cu ființe vii, dar aceștia au venit la pachet și cu autoturismele personale și astea ocupă al dracului de mult loc. Ocupă loc în trafic, în parcări, pe trotuare, pe trecerile de pietoni. Înțeleg că asta e progresul și mișcarea firească a omenirii este îndreptată către marile orașe, în căutarea unui loc de muncă mai bun și a unui nivel de trai mai ridicat. Dar, să mă ierte Dumnezeu, ce e așa frumos în a sta blocat în trafic mai bine de 3 ore, și asta zilnic, ca să petreci la serviciu 10-12 ore și odată întors acasă să rămâi tolănit în fața televizorului vizionând tâmp Las Fierbinți? Asta e progresul? Pentru asta se înghesuie toți în București? Pentru a sta înghesuit ca o sardină în metrou la Piața Victoriei și înțepenit în trafic la Unirii? Un alt aspect destul de enervant pentru un bucureștean este aglomerația din parcuri. Bucureștiul are niște parcuri destul de măricele, pe vremuri era imposibil să te calci în picioare în Herăstrau într-o zi de duminică, pur și simplu era loc pentru toată lumea. Uite că acum nu mai e. Cum a dat primul fir de zambilică, tot locuitorul din București dă iama în Cișmigiu și în Herăstrău. Nu ai loc să stai pe o bancă, nu ai loc să alergi liniștit 5 km că riști să te dai cap în cap cu alte sute de alergători de 5 km. Și uite așa s-a dus dracului relaxarea de la sfârșitul săptămânii. La magazine e aceeași poveste, omor și nu altceva.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Mi se pare absolut nefiresc să ajungi să populezi un singur mare oraș, celelate rămânând în părăsire. Sunt sate întregi care vor ajunge sate fantomă odată cu moartea ultimilor bătrâni locuitori, căci nici dracului nu se mai duce să mai stea la sat, toți dau fuga la oraș, mânați de mirajul marelui oraș. Știu și că marii investititori își deschid în capitală firme însă nu i-ar opri nimeni să facă asta și în alte orașe unde, mai mult ca sigur, e nevoie de forță de muncă. Și uite așa cresc prețurile, artificial din punctul meu de vedere, la case, la alimente, la chirii. Căci acolo unde e cerere se scumpește totul. Cum am spus, dacă aș fi capabilă să plec, aș face-o fără nici o urmă de îndoială. Căci aș vrea să trăiesc într-un oraș în care nu se aud zilnic bormașini, în care mă pot plimba liniștită în parc, în care pot merge pe trotuar fără să mă lipesc de zidurile caselor din cauza parcărilor, în care aș vrea să mai aud cântând o pasăre, dar în locul ei aud numai claxoane de șoferi nervoși. Aș vrea să trăiesc într-un oraș, nu într-un București cu pretenții de metropolă care nu oferă nimic.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

bormasini, bucuresti, Cismigiu, copil mic, exod, las fierbinti, marele oras, metropola, oras, realitatea zilei, Romania, sate fantoma, trafic

București, orașul prabușirilor

    Aș putea spune că sunt bucureșteancă get-beget, din a nu știu câta generație născută și trăită aici. Treaba asta îmi dădea un oarec...

Trăiesc în București și asta îmi ocupă tot timpul

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEih0blaWrjvIq6FoH8RBGCjqJDHnFI1vk1pplzYfhR91P-vY4aB8SGqhnCUfiMlE91SSvVLUnupPuNDzYNq7SyfKLrw9Juc_jDJpIaBalTNo2t848eSE6iZe3NkBsSnn-dTjDYuRfSBYWw/s1600/Traiesc_in_Bucuresti_si_asta_imi_ocupa_tot_timpul.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="535" data-original-width="938" height="182" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEih0blaWrjvIq6FoH8RBGCjqJDHnFI1vk1pplzYfhR91P-vY4aB8SGqhnCUfiMlE91SSvVLUnupPuNDzYNq7SyfKLrw9Juc_jDJpIaBalTNo2t848eSE6iZe3NkBsSnn-dTjDYuRfSBYWw/s320/Traiesc_in_Bucuresti_si_asta_imi_ocupa_tot_timpul.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Trăiesc în București și asta îmi ocupă tot timpul. Și nu pentru că aș avea o viață socială atât de bogată care să mă fac să fiu în oraș la vreun eveniment în fiecare zi e existenței mele. Nu sunt un soi de Carrie Bradshaw, alergând încoace și încolo, îmbrăcată cu rochia potrivită și pantofii perfecți. Ceea ce mă omoară pe mine și îmi mănâncă zilele, la propriu, este traficul din București. Cred că circulația din București îți mănâncă o pătrime din viață. Acum ceva vreme orașul ăsta avea și el o noimă a aglomerației: era plin ochi de dimineață, parcă între orele 7.00-8.00 și în jurul orei 16.00-17.00. În restul zilei se putea circula normal, lejer chiar. Eh, acum se pare că nu mai e chiar așa. Acum e aglomerat în permanență, nu mai știi pe unde să o apuci, ce rute ocolitoare să mai găsești, noroc că te mai salvează Waze-ul sau mai lași mașina acasă și mai iei un metrou. Dar și acolo te cam calci în picioare, așa că nici asta nu e mare variantă. Mă gândesc eu că ar fi două cauze ale acestei supraaglomerări: o migrație masivă din zonele rurale către București și faptul că oamenii își achiziționează din ce în ce mai multe mașini.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Cred că mai circulă cu mijloacele de transport în comun numai clasele cele mai defavorizate, elevii, studenții și pensionarii fiindcă altfel nu îmi pot explica abundența asta de mașini. Și din ăștia de merg acum cu transportul în comun 60% se gândesc să își achiziționeze o mașină în viitorul apropiat sau mai îndepărtat, mă rog, au în plan să își ia mașină. Nu se mai gândește nici dracu să își ia o bicicletă dacă muncește ceva mai aproape de casă sau să meargă chiar pe jos. Să îți începi dimineața petrecând în trafic mai bine de o oră sau chiar două mi se pare incredibil. În timpul acesta ajungi în centrul Istanbul-ului, cu avion luat și transfer de la aeroport. Bine, hai, poate exagerez dar realitatea asta este: se circulă extrem, dar extrem de greu în București. Acum câțiva ani mi s-a schimbat programul la serviciu, urmând să încep ziua de muncă la ora 6. Inițial mi s-a părut jalnic, mă lamentam într-una, cum mă scol eu la ora aceea, ce fac eu când e iarnă etc. Acum le mulțumesc șefilor mei pentru decizia luată, cel puțin în unele dimineți fentez traficul din capitală. Prefer să mă scol puțin mai devreme decât să stau cu orele în trafic căci muncesc la o distanță apreciabilă față de casă. Acum duc copilul la grădiniță și procedez la fel: scol copilul puțin mai devreme și plecăm când încă nu e omorul naibii. Căci după 7.15 s-a dus dracului toată liniștea. Claxoane, înjurături, intersecții blocate, polițiști de la circulație depășiți de situație, degete mijlocii scoase și arătate pe geam, șoferii înjură, pietonii la fel, că nu au pe unde trece fiindcă trecerile de pietoni sunt blocate de alte mașini. Din ce în ce mai multe mașini. Și mă mai nedumerește ceva. Cum am zis, înainte erau niște curbe ale traficului, acum e aglomerat tot timpul. Mă întreb cine naiba mai muncește în țara asta atâta timp cât toată lumea e pe stradă cu mașina.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Unde, doamne iartă-mă, se vântură toată lumea asta de dimineața până seara??? Nu are nici o relevanță că prețul benzinei mai are puțin și sare în aer, că asigurările și taxele și consumabilele pentru mașină sunt scumpe ca dracu, nu contează, efectiv nu contează, lumea circulă numai și numai cu mașina. Eu nu am mașină, am mai spus la un moment dat că avem o singură mașină în familie,mașină cu care merge soțul, eu neavând mari veleități de șoferiță. Și colegii mei de serviciu se uită la mine de parcă aș fi scăpată de la ospiciu că nu am nici o intenție de a-mi lua mașină. Da, nu vreau, pur și simplu mi se pare o cheltuială în plus să ai două mașini în casă, două rânduri de cauciucuri, asigurări și câte și mai câte. Altora nu li se pare nimic nelalocul lui, sunt familii în care fiecare membru are mașina personală și care ocupă nu știu câte locuri de parcare, în condițiile în care locuiesc la bloc. Asta cu parcarea e altă problemă, sunt străzi pe care probabil s-ar putea circula decent pe trei benzi dacă două dintre ele nu ar fi ocupate în permanență de mașinile parcate. Chestia e că am obosit să stau în trafic și să îmi mănânc atâtea ore din viață, ore cu care aș putea să fac altceva.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

bucuresti, circulatia din bucuresti, claxoane, intersectii blocate, masina, ospiciu, pretul benzinei, programul de serviciu, timp, transport in comun

Trăiesc în București și asta îmi ocupă tot timpul

    Trăiesc în București și asta îmi ocupă tot timpul. Și nu pentru că aș avea o viață socială atât de bogată care să mă fac să fiu în ...

Garanția de la Arctic

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTTcprMu3k-YE7mgDDBtKZMK4I6PToxHbmiCUpPzOLHu9IjzDaI9lJ6KfDfbBXRmxmW-5BaRQery6v3iW0rlvJmp1FGtkaTj9mSMCzv1OotN_DFk4t7MqUJ1afk5im8mjF0xt-_-Gf4P4/s1600/Garantia_de_la_Arctic.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="270" data-original-width="221" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTTcprMu3k-YE7mgDDBtKZMK4I6PToxHbmiCUpPzOLHu9IjzDaI9lJ6KfDfbBXRmxmW-5BaRQery6v3iW0rlvJmp1FGtkaTj9mSMCzv1OotN_DFk4t7MqUJ1afk5im8mjF0xt-_-Gf4P4/s320/Garantia_de_la_Arctic.jpg" width="261" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     În urmă cu 3 ani am cumpărat de la Arctic un cuptor electric incorporabil. Cuptorul venea însoțit și de o garanție de 3 ani, ceea ce mi s-a părut tare drăguț la vremea aceea, având în vedere că garanția standard e cam de 2 ani. Din prima zi în care a fost cumpărat cuptorul a dat rateuri, evident că am sunat la Arctic pentru a înștiința defecțiunea. S-a prezentat un domn abia peste o săptămână, având domiciliul în Ilfov ni s-a comunicat că pentru această zonă se poate prezenta cineva doar în ziua de joi. Nu am zis nimic, am stat fără cuptor o săptămână, când a venit domnul cu pricina a rezolvat pe loc problema cuptorului buclucaș. Trebuie să specific de la bun început că nu am luat chiar ultima fiță de cuptor, vreun model high tech de ultimă generație, am achiziționat unul mediu, nici prea prea nici foarte foarte, chiar am fost felicitați pentru această decizie, nefiind chiar ultima apariție în domeniu, nu prea avea ce să se strice. Aproape 3 ani a funcționat, nu am avut probleme cu el, nu a pățit nimic. E adevărat că nu am gătit nici zilnic dar a fost folosit. Până într-o zi când cuptorul nostru și-a dat obștescul sfârșit și a considerat că e cazul să ne părăsească.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Și cum nimic nu e întâmplător, norocul prostului că mai aveam cuptorul în garanție fix o lună. Cât noroc să am! Așadar am pus mâna pe telefon pe data de 30 august și am semnalat problema. A fost înregistrată solicitarea, ni s-a spus că va veni un specialist, evident, joi. Cum spuneam, pentru Ilfov numai joi se poate constata defecțiunea, deși granița domiciliului nostru cu București este fix 20 m. În fine, nu am zis nimic, am așteptat cuminți să vină cineva să resusciteze cuptorul nostru muribund. A trecut o săptămână. Joi a venit domnul specialist, s-a scărpinat după ureche ca Dorel când mai dă vreo gaură pe unde nu trebuie, a zis că nu are ce face, el comandă piesele, numai că va dura ceva, poate chiar și două săptămâni. Dar să vadă, poate poate reușeste să vină totuși mai devreme, peste vreo săptămână și ceva. Ei ho, stai așa, că nu e chiar așa. Din fericire am un soț informat care știa că există o lege a consumatorului care spune clar și răspicat că, din momentul în care anunți defecțiunea, producătorul, vânzătorul au obligația de a rezolva situația în 15 zile calendaristice. Asta înseamnă că fie îți repară produsul, fie îți dau unul nou dacă cel vechi nu mai poate fi reparat, fie ți se dau banii înapoi. Domnul de la Arctic a fost avertizat de lucrul acesta, nu aveam nici un interes să mi se dea banii înapoi, eu voiam să am cuptor, nu puteam sta o lună fără el, în condițiile în care îl folosesc totuși. S-a scărpinat iar în cap, a zis că nu are ce face. Și am așteptat. Fix 15 zile.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     În ziua 15 am sunat la Arctic, o duduiță neinformată ne-a comunicat că trebuie să mai așteptăm , conform legii ni se dau banii înapoi sau un produs nou după 15 zile lucrătoare. Aloooooo. Nu 15 zile lucrătoare, ci 15 zile CALENDARISITCE. Nu știu dacă a înțeles diferența, a spus că va comunica superiorilor săi și vom fi contactați. Nu am fost. Ba da, ne-a contactat cineva după ce le-am dat vreo 3 mail-uri și am făcut o reclamație la ANPC. Am senzația că în țara asta se rezolvă numai dacă faci apel la instituții din acestea de control. În cele din urmă au decis să livreze banii integral, cuptorul decedat urmând a fi luat după ce se vor fi livrat banii. Chestia e că și aici e un termen legal de a livra banii, aici din fericire s-au încadrat. Dar tot așa, cam la limită. Am stat vreo lună fără cuptor, nu am murit, asta e, mai ai și neajunsuri în viață. După ce a fost condus pe ultimul drum răposatul cuptor, am luat altul, așa de oftică, am luat unul mai fiță. Nu de la Arctic. De la alții. Sper să ne țină mai mult de data asta, nu intenționez să cumpăr cuptoare la fiecare 2-3 ani. Așadar, dragii mei, căscați ochii la condițiile de retur, reparație și așa mai departe. Eu nu aș fi știut condițiile acestea de retur și poate stăteam mult și bine să mi se repare cel vechi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

arctic, august, bucuresti, conditiile de retur, cuptor, garantie, termen legal, ultima fita, utile, zile calendaristice

Garanția de la Arctic

    În urmă cu 3 ani am cumpărat de la Arctic un cuptor electric incorporabil. Cuptorul venea însoțit și de o garanție de 3 ani, ceea c...

Cum e să locuiești într-un complex de blocuri nou construite

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIl7D1h3vd01pbqVwvyAxcBQgQKEho8FhRCTunDKFXDM9JJAu0ySmhrtPLlphFkA-G2E-gxm_WLH13PYRGsUMyFlwKXDkQlqZfSbPz_q3TH2k41CJkaJBaGT7bMLUYlEf94YPtj3c4c64/s1600/Cum_e_sa_locuiesti_intr-un_complex_de_blocuri_nou_construite.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="506" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIl7D1h3vd01pbqVwvyAxcBQgQKEho8FhRCTunDKFXDM9JJAu0ySmhrtPLlphFkA-G2E-gxm_WLH13PYRGsUMyFlwKXDkQlqZfSbPz_q3TH2k41CJkaJBaGT7bMLUYlEf94YPtj3c4c64/s320/Cum_e_sa_locuiesti_intr-un_complex_de_blocuri_nou_construite.jpg" width="179" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Cum e să locuiești într-un complex de blocuri nou construite? În primul rând nu e plictisitor. În fiecare zi se întâmplă câte ceva. Dar să o iau cu începutul. În urmă cu 3 ani am achiziționat un apartament aproape de ieșirea din București. Am optat pentru această zonă fiind destul de aproape de zona în care locuisem mare parte a vieții mele și pentru a fi aproape atât de familia mea cât și de a soţului. A mai contat și faptul că blocul era nou, sătulă fiind de veșnicele reparații ale blocurilor noi, riscul de seism și așa mai departe. E adevărat că nu știu nici cum au fost construite aceste blocuri noi, dezvoltatorii spun că rezistă. În orice caz, traiul la bloc e trai la bloc indiferent de cât de vechi sau nou e blocul, indiferent de zona în care e amplasat imobilul. Traiul la bloc e același și la București și la Londra și la Tokyo. Ceea ce este interesant, cel puțin în acest complex, este faptul că există un grup pe Facebook, de vreo 7000 persoane chiar, prin intermediul căruia locuitorii cartierului își mai împărtăşesc din păsuri. Chestia asta e chiar interesantă, conferă cumva aerul unei comunități, numai că, în proporție de 70 % lumea cam are tendința de a se certa în grupul acesta. Se ceartă lumea cam de la orice, că ăla a parcat ca un bou, că ăla nu a parcat ca un bou, că a căzut un ghiveci de la un balcon etc. Sunt și lucruri bune, cum spuneam. În același grup a luat naștere proiectul unei școli, prelungirea unui traseu RATB, înființarea de sensuri unice. Nu știu cât sunt de sensibili consilierii zonei respective la sugestiile locuitorilor dar încet încet încep să se miște lucrurile și pe aici. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ce e bine: e bine că blocurile sunt noi, nu mai există aspectul acela coşcovit al blocurilor vechi, e bine, într-un fel, că e foarte multă lume tânără, e bine că în acest complex ai o sumedenie de magazine, zona fiind într-o ascensiune continuă, e bine că există aceste grupuri de dialog pe Facebook în care poți veni cu sugestii , în care poți cere o mână de ajutor când ai o nevoie, e bine că de bine de rău circulă mijloace de transport în comun, ceea ce nu se întâmplă în toate zonele rezidențiale, e bine că apartamentele sunt destul de ieftine, deși asta e un minus la calitate. E bine că există săli de sport în zonă, piscine la care ai ceva reduceri ca locuitor al zonei. E bine că iarna zăpadă e curățată destul de bine chiar pe aleile din faţa blocurilor. E bine că există interesul şi dorinţa de a oferi locuitorilor un confort, prin găsirea unor soluții de fluidizare a traficului, de a accesa niște fonduri pentru construcția unei școli...</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ce nu e bine: infrastructura încă nu e la capacitatea la care ar trebui. Când plouă se inundă străzile, ieși cu barca din casă. Mă mai consolează faptul că se întâmplă și la case mai mari. Nu e bine că s-a construit atât de mult, spaţiile verzi și locurile de joacă fiind extrem de puține și de mici. Nu e bine că uneori se aude din celelalte apartamente dar cred că asta e compromisul când stai la bloc. Nu e bine că s-a suprapopulat zona cu oameni care habar nu au de civilizație și bun simț. Nu e bine că peste 3 ani nu vei mai avea loc să arunci un bănuț în zonă, cererea de locuințe aici fiind atât de mare încât se pare că în 2 ani nu va mai fi nici un teren de vânzare. Nu e bine că locurile de parcare reprezintă o reală problemă. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Probabil toate acestea sunt aidoma indiferent de unde ai locui. Trafic și locuri de parcare puţine întâlnești și în zonele zero ale orașului, nesimţiţi sunt și acolo, probleme cu vecinii e posibil să ai și dacă ai casa pe pământ. Una peste alta traiul într-un complex ca acesta nu e chiar rău. Ceea ce mă supăra pe mine e lipsa unei pieţe și a unui parc. În rest mă declar destul de mulțumită, nu pot spune că am întâmpinat probleme sau neajunsuri atât de mari încât să îmi fi dorit să mă mut într-o zonă ceva mai pretenţioasă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

bucuresti, complex de blocuri, Facebook, locuri de parcare, Londra, ratb, solutii de fluidizare a traficului, trafic, utile

Cum e să locuiești într-un complex de blocuri nou construite

    Cum e să locuiești într-un complex de blocuri nou construite? În primul rând nu e plictisitor. În fiecare zi se întâmplă câte ceva. D...

Farmecul cărților scrise în perioada interbelică

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEib6FF4AZBbeF5u8G6AILxa2mezPmaztNhn3nRxGAFPMgp7lF07BB6P2ypO2VUmDPhoaMEdr1luq8vrwnEvPX1iy7dbBsQPeyIiWpwZA-BHfHgWecZPCPkDcMBT-2l9fD7fA0kpj7hX1UY/s1600/Farmecul_cartilor_scrise_in_perioada_interbelica.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="579" data-original-width="1024" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEib6FF4AZBbeF5u8G6AILxa2mezPmaztNhn3nRxGAFPMgp7lF07BB6P2ypO2VUmDPhoaMEdr1luq8vrwnEvPX1iy7dbBsQPeyIiWpwZA-BHfHgWecZPCPkDcMBT-2l9fD7fA0kpj7hX1UY/s320/Farmecul_cartilor_scrise_in_perioada_interbelica.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Deși nu e conform tradiției creștine, îmi place să cred în lumi paralele şi îmi place să cred că am mai trăit şi alte vieți. Îmi place să cred că senzaţia de deja-vú ar fi de fapt conştientizarea faptului că am mai fost acolo. Şi credinţa aceasta a mea se împleteşte cu faptul că îmi place să citesc. Şi pentru mine un farmec aparte îl reprezintă Bucureştiul în perioada lui interbelică, perioadă lipsită de griji, perioadă cu iz de tei şi de parfum franţuzesc, perioada rochiilor făcute la comandă, special croite pentru a îmbrăca trupuri de domnişoare ce îşi desfăşoară cursurile la Universitate, în speranţa de a îşi forma o profesiune, aceea de profesoară. Îmi place să îmi imaginez plimbările pe Calea Victoriei, bătăile cu flori, plimbarea cu automobilul la Şosea. Îmi place să îmi imaginez traiul din acea perioadă, îmi plac casele de atunci. Înainte de a naşte îmi făcea o deosebită plăcere să hoinăresc prin Bucureşti, căscând ochii la imobilele acelea acoperite de viţă de vie, cu porticul sărutat de iedera de un verde crud. Am fost zilele trecute în parcul Cişmigiu şi la intrarea în parc m-a lovit, pentru a nu ştiu câta oară, apariţia palatului Kretzulescu. Abia aştept să crească puiul să îmi pot relua plimbările solitare în căutarea acelor case care te fac să visezi. Îmi place să caut cărţi poştale, imagini ale Bucureştiului de altă dată, instantanee şi mărturii ale celor ce au trăit atunci. Îmi place muzica ce se cânta în ’40 şi cu riscul de a părea desuetă şi învechită aş vrea să îi transmit şi copilului meu o parte din această dragoste. Nu ştiu în ce măsură voi reuşi, probabil nici nu e important, fiecare are propriile vise şi în epoca vitezei şi a tehnologiei nu va fi interest de o lume trecută. Ceea ce îmi alimentează însă, în cea mai mare măsură, amorul acesta pentru perioada interbelică sunt cărţile scrise atunci. Le-am descoperit în perioada adolescenţei mele şi nu mă pot lecui nici acum, ajunsă la maturitate. Şi ce descoperi în adolescenţă? Asta dacă ai norocul să te introducă cineva în lumea cărţilor şi a romanelor pentru adolescenţi. Descoperi Cişmigiu et. Comp, de Grigore Băjenaru, îl descoperi pe Mihail Drumeş şi Elevul Dima dintr-a şaptea şi Invitaţie la vals, îl descoperi ceva mai încolo pe Mircea Eliade. Şi o citeşti pe nerăsuflate pe Cella Serghi , cu a ei Pânza de păianjen şi Genţiane. Şi suferi alături de Bietul Ioanide al lui Călinescu, ca mai apoi să nu mai laşi din mână Enigma Otiliei sau Cartea nunţii. După ce le prinzi gustul şi savoarea acestor autori români, căci mi se pare inadmisibil să te apuci de mari romane universale fără a-ţi cunoaşte propria literatură, îi descoperi timid pe Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu. Astfel eşti iremediabil îndrăgostit, atât de carte, cât şi de timpurile în care se petrecea ceea ce ai devorat până în miez de noapte. Eşti atât de îndrăgostit precum drogatul în căutarea dozei sale, găsindu-l aşadar prin noianul acesta de artişti şi pe Mihail Sebastian. Am iubit alături de eroi când am citit Accidentul şi mi-a plăcut să mă imaginez ca fiind Nora şi aş fi vrut să am un iubit cu numele Paul. Am ascultat cu o deosebită plăcere piesele radiofonice Jocul de-a vacanţa şi Steaua fără nume, pe vremea în care se mai asculta aşa ceva. Cred că este imposibil să fac un rezumat al fiecărei cărţi scrise de aceşti giganţi şi ştiu că nu toate sunt scrise în perioada interbelică, ci doar publicate atunci, nici acţiunea unora dintre ele nu se petrece între cele două razboaie, doar că m-am apucat să recitesc Invitaţie la vals şi m-a apucat o oarecare nostalgie. Am să revin cu o impresie a ei după ce o voi termina fiindcă atunci când am descoperit-o, în urmă cu mai bine de 20 ani vedeam lucurile cu alţi ochi. Şi cred că e valabil cu toate operele enumerate mai sus. Cu ochii adultului de 40 ani e posibil să văd lucruri care mi-au scăpat la 20 ani. Recitindu-le iau şi o pauză de la oraşul acesta care a devenit atât de zgomotos şi de plin şi de murdar. E plăcut să îţi poţi imagina Bucureştiul ca fiind şi altfel, fie el şi un Bucureşti de mult apus.</div>

adolescenta, bucuresti, Camil Petrescu, Cismigiu, Enigma Otiliei, Kretulescu, Liviu Rebreanu, Mihai Sebastian, Mihail Drumes, traditie crestina, utile

Farmecul cărților scrise în perioada interbelică

    Deși nu e conform tradiției creștine, îmi place să cred în lumi paralele şi îmi place să cred că am mai trăit şi alte vieți. Îmi plac...

Decăderea Circului Globus

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFEPbtmq9xRrgjTHGNerk4Jz2btxOrCOP72eBIc80WgjqStvwYEqzM9xwI3gfhp5UdwuGHriduDTH-xfu4xKcrRu6ipbptI_8yh-K0ahZuKZSfoiBRohk0tQ5IkJzolXMBjRCH5sukIt0/s1600/Decaderea_Circului_Globus.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFEPbtmq9xRrgjTHGNerk4Jz2btxOrCOP72eBIc80WgjqStvwYEqzM9xwI3gfhp5UdwuGHriduDTH-xfu4xKcrRu6ipbptI_8yh-K0ahZuKZSfoiBRohk0tQ5IkJzolXMBjRCH5sukIt0/s320/Decaderea_Circului_Globus.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     RATB are o campanie desfășurată pe durata a doi ani, grație căreia dacă deții un abonament valabil indiferent pe câte linii poți câștiga o invitație de două persoane la una dintre instituțiile de cultură din București. Parteneri în această campanie sunt muzee, teatre, Circul Globus, biblioteci etc. Mi se pare o iniţiativă laudabilă, eşti stimulat astfel să nu mai mergi pe blat şi unde mai pui că există şi posibilitatea unui câştig. Astfel am fost fericita câştigătoare a unor invitaţii la Muzeul municipiului Bucureşti, de două ori chiar. Ultima oară însă am câştigat două invitaţii la Circul Globus. Preţul celui mai ieftin bilet la circ cred că se situează undeva în jurul a 25 Ron, ajungând la 60 Ron, categoria I, bănuiesc că e vorba de lojă şi primele rânduri. Am evitat să cumpăr bilete la circ, neştiind dacă copilului meu îi va plăcea sau nu, el fiind mititel încă. Nemaifiind spectacole în care sunt animale nu ştiu în ce măsură copiii mai sunt încântaţi sau nu. Aşa că aceste invitaţii de la RATB au fost mai mult decât binevenite, am zis că şi dacă nu îi va plăcea piciului, pot să ies oricând din sală, fără a avea regretul banilor cheltuiţi în van. În stagiunea actuală există un singur spectacol, Cartea junglei, bazat pe povestea bine ştiută. Am pregătit copilul cu vreo săptămână înainte, eram şi eu extrem de curioasă, nu am mai fost la circ de când eram copil şi mă gândeam că voi retrăi bucuria aceea. Aşa că duminică la ora 11 m-am prezentat cu căţel, purcel şi copil la circ. Ni s-au repartizat locurile din ultimul rând dar cum calul de dar nu se caută la dinţi nu am avut nimic de obiectat. Oricum sala era mai mult goală aşa că am avut nesimţirea de a mă muta după ce a bătut gongul de începere. Nu am încurcat absolut pe nimeni, am ţinut chiar şi copilul în braţe, nedorind să profit mai mult de ospitalitatea circului. La ora 11 fix a început spectacolul. Copilului nu i-a plăcut absolut deloc dar nu ştiu cât de obiectivă poate fi părerea lui având în vedere că are 2 ani şi jumătate. De la început trebuie să spun că nu am stat în sală pe toată durata spectacolului, am părăsit-o peste vreo 40-45 minute şi din cauza copilului şi din cauza faptului că am fost tare dezamăgită şi mi-a fost lăsat un gust amar. Din tot entuziasmul meu iniţial s-a ales praful şi îmi pare foarte rău să o spun. Cred că odată cu sfârşitul reprezentaţiilor cu animale zilele Circului Globus sunt cam numărate, din păcate. Cum am spus, spectacolul era Cartea junglei. Păi, să mă ierte ăl de sus, câtă inspiraţie să ai să faci aşa un spectacol fără o lăbuţă de animal?! Locul animalelor a fost luat de nişte surogate de actori, spun surogate pentru că nu mi s-a părut că ar avea vreun talent actoricesc. Evident că nu ăsta e rolul angajaţilor de la circ şi oamenii probabil au fost nevoiţi să se reprofileze după ce s-au dus pe apa sâmbetei numerele cu animale. Din păcate spectacolul, atâta cât am stat, mi s-a părut lipsit de vlagă, angajaţii fără entuziasm, probabil şi din cauza salariilor, numerele perimate şi totul artificial. Întâmplarea face că exact cu o seară în urmă avusese spectacol Cirque du soleil şi văzusem nişte imagini de la reprezentaţie. Evident că nu suferă comparaţie dar totuşi am făcut-o, nu m-am putut abţine. Diferenţa era atât de înspâimântătoare şi mă aşteptam să găsesc măcar ceva, o părticică din măreţia şi splendoarea unui circ. Recunosc că nu am văzut spectacolul de la Circul Globus cu ochii unui copil, nu ştiu cât au fost copiii din sală de încântaţi. Dar adultul din mine care abia aştepta să se întoarcă în timp a avut parte de o dezamăgire cruntă. Aşadar povestea mi s-a părut extrem de neinspirată, subiectul de fapt, măcar imaginează alt tip de spectacol, nu Cartea junglei şi în rolul tigrului un tip vopsit pe faţă, îmbrăcat cu o geacă de motor şi meclă de bătăuş de cartier. Îmi cer scuze realizatorilor. Una peste alta: lipsă de entuziasm, de viziune, de magie, de spectacol, de măreţie, de muzică şi decor potrivit. Sunt dezamăgită să spun că nu mi-a plăcut. Mă aşteptam la altceva, mă aşteptam să mă transpun în spectacol măcar jumătate de oră. Poate vor urma spectacole ceva mai inspirate şi ceva mai bine lucrate. Regrete, dragă Circ Globus.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

bucuresti, circ, circul globus, realitatea zilei, reprezentatie, spectacol, talent actoricesc

Decăderea Circului Globus

    RATB are o campanie desfășurată pe durata a doi ani, grație căreia dacă deții un abonament valabil indiferent pe câte linii poți câșt...

Locul de parcare sau cum poţi să îţi iei bataie dacă ai parcat unde nu trebuie

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxFatxw2oqN7a_QJZ8PJQDwmh_aVPsa8rX3DVhIly_u180mIMS38mGMci66KCoSIV7hyn530OUqHohfg_uvFdEyKtcJgyHPf1X9U8UWWz6FLhrya5HrP0Ox8alPiBw27B-ZVR1-j0tKJs/s1600/Locul_de_parcare_sau_cum_poti_sa_iti_iei_bataie_daca_ai_parcat_unde_nu_trebuie.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="227" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxFatxw2oqN7a_QJZ8PJQDwmh_aVPsa8rX3DVhIly_u180mIMS38mGMci66KCoSIV7hyn530OUqHohfg_uvFdEyKtcJgyHPf1X9U8UWWz6FLhrya5HrP0Ox8alPiBw27B-ZVR1-j0tKJs/s320/Locul_de_parcare_sau_cum_poti_sa_iti_iei_bataie_daca_ai_parcat_unde_nu_trebuie.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Orașul București este, din păcate, suprapopulat. Nu spun că e neapărat un lucru rău faptul că și oameni din orașe mai mici vin să locuiască și să muncească aici, doar că asta produce, inevitabil și ceva neajunsuri. Şi dacă mai pui și că românul e tare comod din fire și îi trebuie neapărat mașină atunci cred că aglomerația aceasta poate pune ceva probleme. Nu vreau să vorbesc de aglomerația din trafic, asta e deja altă poveste și nu sunt scutiți nici alții de prin ţări ceva mai dezvoltate decât a noastră. Aglomeraţia acesta se răsfrânge şi asupra locurilor de parcare. Există familii în care fiecare membru are câte o maşină, unde mai pui că unii au şi maşini de la firmă, cu care vin acasă şi ajungi, în situaţia, deloc improbabilă să nu găseşti loc de parcare. Din păcate în România nici nu există o reglemetare în ceea ce priveşte locurile de parcare şi de aici probabil pleacă toate. Mi se pare incredibil să ajungi să te iei la bătaie pentru un amărât de loc de parcare. Cred că în Germania, de exemplu, situaţia aceasta ar provoca hohote de râs. Numai că la noi nu e de râs, e de plâns. Locuiesc într-un cartier aşa-zis rezindeţial, aşa-zis fiindcă dezvoltatorul a început să construiască de-a valma, fără a asigura şi un minim de locuri de parcare. Dacă la început mai puteai parca pe un câmp adiacent blocului în care locuieşti acum au răsărit din ce în ce mai multe blocuri, probabil toate câmpurile vor fi pline la un moment dat aşa că nu va mai exista nici varianta aceea. Şi dacă în cazul meu mai e varianta de a lăsa maşina în parcarea unui hipermarket din apropiere, alţii nu au nici opţiunea aceasta. Astfel ajungi să îţi pândeşti, la propriu, locul de parcare. De fapt cred că cuvântul potrivit e să vânezi locul de parcare. Pentru că situaţiile în care te iei la ciomăgeală pentru un loc mititel în care să îţi laşi şi tu maşina nu sunt deloc izolate. Frecvent vezi la ştiri, la ore de maximă audienţă, că cutare s-a bătut cu cutare din cauza locului în care şi-a pus maşina, când primariile de sector pun la dispoziţie anumite locuri cu plată trebuie să te duci să stai la cozi cu câteva zile înainte. Şi chiar dacă ai locul tău propriu, plătit, cu acte în regulă, asta nu înseamnă că nu va veni un altul şi ţi-l va ocupa pentru că nu e reglementată nici o lege în sensul ăsta. Era, la un moment dat, o chichiţă care chiar permitea să parchezi pe locul altuia până la ora 16.00. În orice caz, posesorii de locuri de parcare sunt în număr mult mai mic decât ceilalţi, aşa că nu ai ce face şi cauţi disperat un loc cât mai bun, de preferat cât mai aproape de scara blocului în care locuieşti. Cel mai indicat ar fi ca maşina să fie luată chiar în scara blocului. Dacă ar fi posibil , toată lumea ar face-o. Şi dacă găseşti locul perfect nici atunci nu eşti scutit de probleme,există oricând riscul ca maşina să fie zgâriată sau vandalizată. Răuvoitorii ar spune că unii chiar merită ca maşinile unora să păţească aşa ceva. Adeseori vezi maşini parcate cu nesimţire pe trotuar fără a fi lăsat metrul acela necesar trecerii. Atunci eşti nevoit să iei cărucior, copil, cumpărături şi să mergi pe carosabil, pe lângă maşini, rugându-te să nu te agaţe cumva vreunul care merge mai tare. Unii oameni sunt ceva mai delicaţi, doar ridică ştergătorul de pe parbriz, sperând, zadarnic, că proprietarul se va simţi data viitoare. El nu se va simţi, că dacă era simţit nu lăsa acolo maşina de la bun început. Sunt conştientă şi că municipalitatea e depaşită de situaţie şi nu asigură locuri de parcare dar cred şi că nouă, românilor, ne place să parcăm în casă dacă s-ar putea. În Marea Britanie, mă refer în centrul oraşului, abia vezi câte o maşină, pentru că tarifele de parcare sunt atât de mari încât lumea nu îşi permite să lase acolo maşina. Aşa că merg extrem de mult cu metroul, asta nefăcându-i mai puţin preţioşi. Vorbim de englezi totuşi. Nu ştiu dacă se va găsi o soluţie la această problemă, tind să cred că nu, numărul maşinilor este în creştere, se va ajunge la o mafie a locurilor de parcare. Din fericire eu merg cu RATB, sunt scutită de găsitul locului de parcare perfect. Sau de găsit vreun loc, indiferent cum o fi el.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

aglomeratie, bucuresti, Germania, loc de parcare, masina zgariata sau avariata, numarul masinilor, parcare, ratb, realitatea zilei

Locul de parcare sau cum poţi să îţi iei bataie dacă ai parcat unde nu trebuie

    Orașul București este, din păcate, suprapopulat. Nu spun că e neapărat un lucru rău faptul că și oameni din orașe mai mici vin să loc...

Târgurile de carte și cărțile cumpărate online

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieykXm6ctXSTItgHD_1gtoOdfHJCOeYwY6AlOd3O9M6c-cLEHY-ws5RCFLNpdU8VBtxXFmMdzc9sIE0Y1HAvJErx5Z4l6ikYv7porAtPV711fpPh0iiP5RzRznt7-DQYbPbD0ClcGYfrg/s1600/T%25C3%25A2rgurile+de+carte+%25C8%2599i+c%25C4%2583r%25C8%259Bile+cump%25C4%2583rate+online.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieykXm6ctXSTItgHD_1gtoOdfHJCOeYwY6AlOd3O9M6c-cLEHY-ws5RCFLNpdU8VBtxXFmMdzc9sIE0Y1HAvJErx5Z4l6ikYv7porAtPV711fpPh0iiP5RzRznt7-DQYbPbD0ClcGYfrg/s320/T%25C3%25A2rgurile+de+carte+%25C8%2599i+c%25C4%2583r%25C8%259Bile+cump%25C4%2583rate+online.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Recunosc că sunt o împătimită a târgurilor de carte. Mai ieși din casă, mai dai un <i>check-in</i> la o manifestare de genul acesta, că dă bine să știe lumea cum că ai fi un om cult, mai vezi și alți oameni culți, dacă ai noroc poate apari și într-un cadru la TV....Dacă ești din București-nu știu cum se desfășoară târgurile astea prin alte părți dar în București mai ai și șansa să achiziționezi niscaiva lucrușoare de la producătorii locali, prin preajma târgului fiind, mai întotdeauna, gherete cu fel de fel de lucruri simpatice. Ah, da, am uitat de fapt scopul vizitării manifestării cu pricina. Lăsând gluma la o parte îmi place să mă duc la târguri de carte. În București sunt două importante: Gaudeamus, Târg de carte școlară, are loc în toamnă; și <i>Bookfest</i>, în primăvară. Merg cu mare plăcere la ambele. Găsești tot ce vrei, de la bestseller-uri la cărți de copii, religioase, muzicale, medicale etc. Numai că, în ultima vreme nu prea te mai poți atinge de ele, și vorbesc aici din punct de vedere financiar. O persoană cu un venit minim pe economie, sau chiar mediu, cu greu va putea să își cumpere ceea ce își dorește. Din fericire se pot găsi și cărți destul de bune la niște prețuri modice, 5-10 RON bucata. Dar ultimele apariții mi s-au părut destul de scumpicele. Știu că arta costă dar nu toată lumea își poate permite. Așa că, cel puțin de doi ani încoace, fac următorul lucru: mă duc la târg, fotografiez ce apare, citesc review-uri, dau raită tuturor standurilor, cumpăr ceva cât să nu dau o gaură prea mare în bugetul familiei și plec acasă. Ajunsă acasă, deschid eu frumușel calculatorul și încep să navighez pe net în căutarea cărților dorite. Există cel puțin trei magazine online în care poți găsi ceea ce cauți la un preț mult mai avantajos. Le pun frumos în wish-list și văd când scade prețul lor. Întotdeauna le-am luat cu un preț mult, mult mai mic decât dacă le-aș fi cumpărat de la târg, uneori chiar am găsit reduceri de peste 50-60%, ceea ce mi se pare extrem de convenabil. Singurul inconvenient ar fi acela că e musai să fii răbdător și să te uiți cam pe toate site-urile care vând cărți. Și, în măsura în care e posibil, să alegi și livrarea gratuită, pentru a nu plăti pe taxa de livrare mai mult decât pe produs în sine. Sau mai poți cumula comenzile cu câțiva cunoscuți în așa fel încât să se poată împărți taxa de livrare. Poate ai noroc și mai prinzi un black Friday, ți s-a mai oferit vreun <i>voucher </i>de cumpărături... și așa poți să îți cumperi ceva ce altminteri te-ar costa infinit mai mult. Evident că nu contest farmecul târgurilor de carte, îmi face o deosebită plăcere să simt mirosul paginilor proaspăt tipărite și să asist la lansări de carte chiar în miezul acțiunii. Ori de lucrul acesta nu poți avea parte răsfoind mediul virtual. Dar din punct de vedere financiar se face o economie considerabilă mai ales când bugetul este limitat. Am ajuns atât de bună la căutat cărți pe internet încât multe dintre cunoștințele mele apelează la mine când au nevoie de o anumită carte. Și sunt convinsă că și editorilor le convine genul ăsta de vânzare. E de preferat să vinzi în felul acesta decât să nu vinzi nimic. Și sunt convinsă și de faptul că se vând mult mai multe cărți în mediul virtual decât se vând fizic la aceste manifestări de cultură.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Sper ca măcar câteva persoane care țin la buzunarul propriu să considere folositoare informația și să ne vedem la următorul târg de carte, în ciuda faptului că poate am adus un elogiu cumpărăturilor online.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

arta, black friday, bucuresti, buget, carte, carti, editori, Gaudeamus, produs, targ de carte, taxa livrare, utile

Târgurile de carte și cărțile cumpărate online

    Recunosc că sunt o împătimită a târgurilor de carte. Mai ieși din casă, mai dai un check-in la o manifestare de genul acesta, că d...

Iar şi iar, România

<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <span style="mso-spacerun: yes;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiW7jlwV1F31XgFa3dlK0nSN-U1KEt3fY7gdLUvCwm9-AZADYDA2iPqtesCz5mvWogezqgWVBMdZ35pUxAzrHAfxH0K_yBizhhuRxTlz0gpbix6bQO5w2AxEEFf0XQ7Gh4zRCig8dDcab3t/s1600/NTkwJmhhc2g9MDFkNWUwNGI1MDA0YzYyNWNkMTJjZjBmMzdiZjEzY2Y%253D.gif" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="189" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiW7jlwV1F31XgFa3dlK0nSN-U1KEt3fY7gdLUvCwm9-AZADYDA2iPqtesCz5mvWogezqgWVBMdZ35pUxAzrHAfxH0K_yBizhhuRxTlz0gpbix6bQO5w2AxEEFf0XQ7Gh4zRCig8dDcab3t/s320/NTkwJmhhc2g9MDFkNWUwNGI1MDA0YzYyNWNkMTJjZjBmMzdiZjEzY2Y%253D.gif" width="320" /></a></span></div>     Alegerile parlamentare au trecut așa cum au trecut și alegerile locale iar România a redevenit roșie. Avem parlamentari noi, miniștrii noi iar acum urmează schimbarea ambasadorilor, prefecților și a directorilor care conduc diferitele instituții ale statului (regii, instituții de învățământ, spitale, aziluri, departamente ministeriale, administrații fiscale…). Cu siguranță în acest moment nu mai contează capacitățile manageriale ale deținătorilor acestor posturi ci doar încrederea pe care PSD o are în aceștia. Drept urmare cei care nu fac parte din marea familie PSD vor fi nevoiți sau siliți să plece. Eventual aceștia trebuie să regrete amarnic lipsa unui carnet de membru de partid. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Avem și un program strict de guvernare semnat Liviu Dragnea care încet, încet prinde contur. Tot încet, încet PSD începe să dea vina pe greaua moștenire lăsată de tehnocrați. Sinceră să fiu nu am încredere în acest program de guvernare  și nici măcar nu mai sper că viața românilor se va schimba în bine tot cu aceștia la putere (aici ma refer la PSD și  acoliții lor dar și la migratorii partidelor). Pentru mine ceea ce a făcut PSD în țară până acum este suficient.</div> <br /> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">     Până în acest moment este partidul care a stat cel mai mult la putere deci a avut cele mai multe șanse pentru a demonstra ce poate. Membrii PSD au avut în mâinile lor o țară fără datorii dar cu oameni săraci, visători și obișnuiți să primească fără prea mult efort atât cât au nevoie să nu moară de foame sau frig. Au câștigat alegerile de cele mai multe ori făcând promisiuni și răsplătindu-și votanții cu mărirea salariului minim, mărirea punctului de pensie sau eliminarea/scăderea unei taxe fiscale/nefiscale și ne spunând că aceste lucruri se înfăptuiesc doar cu scumpirea utilităților, creșterea costurilor, scumpirea carburanților sau introducerea unor alte taxe fiscale/nefiscale. Acești alegători au îmbătrânit visând la o viață mai bună și au predat visele lor propriilor copii. Mulți dintre acești copii sunt la mila statului. Aceștia au școli fără dascăli devotați, spitale fără medici sau fără personal suficient și cu o dotare necorespunzătoare prezentului, reprezentanți prea ocupați pentru problemele lor și toate acestea pentru ca nu sunt bani. Niciodată nu au fost bani suficienți pentru instruire și pentru creșterea nivelului de trai la nivel de țară, pentru că România doar a oferit pentru a ține gurile ocupate și nu a produs sau nu a cerut ceva la schimb, România a vândut cam tot ce avea pe nimic sau la fier vechi, România nu a construit pentru societate, România nu și-a educat copiii în spirit civic, România nu și-a apreciat valorile, România a crezut în promisiuni și și-a făcut speranțe.<span style="mso-spacerun: yes;">  </span>Cel mai recent exemplu de promisiune este primarul Gabriela Firea care de 3 zile promite eliberarea de zăpadă a trotuarelor cu ajutorul pușcăriașilor voluntari și a jandarmilor, și ei tot voluntari. Tot Doamna primar care a decis de la sine putere că școlile și grădinițele din București și Ilfov sunt închise până luni de parcă iarna a venit de nicăieri și suntem toți surprinși că este frig în luna lui Gerar. Doamna primar trebuia să îi învoiască și pe părintii acestor copii de la munca pentru că așa ar fi dovedit că este alături de locuitorii din București și Ilfov. Cea mai iubită familie a PSD, respectiv Firea-Pandele decide printr-un singur glas iar în curând decide pentru toată România și nimeni nu se supară că-și asumă astfel de decizii. Aşa acționează PSD. Vorbesc tare, mult, mereu cu audienţă, lasă impresia falsa a implicării. Câtă bunătate pe Doamna primar care a împărțit haine și mâncare la Gara de nord din banii municipalității. Iar dacă mă gândesc la nivel de țară se întâmplă la fel, conducătorii au impresia că în clipa în care ies în fața presei cu un castron plin cu mâncare și o pătura problemele pe timp de iarna s-au terminat. De fapt revin, România nu are bani, România are bani doar pentru aleșii poporului care-și fac campanie tot pe banii României. Doar conducătorii pot avea sistem sanitar și de învățământ pentru copiii lor la standarde înalte, doar aceștia pot aprecia valorile, doar ei pot arăta că au spirit civic și respect pentru semeni, doar ei pot să-și înfăptuiască visele și ceva în plus, doar ei pot schimba regulile jocului în favoarea lor, restul este România. O Românie unde fiecare încearcă să îi ofere medicului o atenție și să spere, o Românie unde educatoarea, îngrijitoarea sau învățătoarea trebuie să primească ceva pentru ca cel mic să beneficieze de un pic de atenție, o Românie unde preotul nu te îngroapă dacă ești sărac și nu ai achitat în plus peste taxa stabilită de Biserică, o Românie unde legile se schimbă peste noapte, o Românie în care te mândrești că ți-ai bătut nevasta, copiii sau animalele din preajmă, o Românie care este aceeași iar și iar...</div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <br />     ...dar mai sunt printre noi și oameni devotați României, oameni care strâng ban cu ban pentru a ajuta un caz social, oameni care dau meditații gratis, doctori fără de arginti, preoți cu sutane peticite și multe, multe ONG-uri care au în spate oameni simplii... chiar nu bănuiesc ce s-ar întâmpla cu România dacă ei nu ar fi existat!<br /> <br /></div>

bani, bucuresti, foame, gabriele firea, ilfov, Liviu Dragnea, ministrii, nivel, ong, preoti, primari, promisiuni, realitatea zilei, români, România, saracie, tara

Iar şi iar, România

    Alegerile parlamentare au trecut așa cum au trecut și alegerile locale iar România a redevenit roșie. Avem parlamentari noi, miniștri...

Povestiri pescărești de la ospătari cu inițiativă

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> </div> <div style="text-align: justify;"> </div> <div style="text-align: justify;"> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSLCpF4IYrHyPITP5i5pFPAvQEwKxpFV6PXRY-bI1KqupjBkjgNR-wKLZn6F8F1IXhI3gZuOrquwi9BLaPds6RF6xYH2sblQoCTM5-gx1-213t4gHCeqb1845hNffdCbAd8X3cg0CXyXG7/s1600/peste.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="224" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSLCpF4IYrHyPITP5i5pFPAvQEwKxpFV6PXRY-bI1KqupjBkjgNR-wKLZn6F8F1IXhI3gZuOrquwi9BLaPds6RF6xYH2sblQoCTM5-gx1-213t4gHCeqb1845hNffdCbAd8X3cg0CXyXG7/s320/peste.jpg" width="320" /></a></div> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Există în București un restaurant care se laudă că ar fi “restaurant pescăresc”, restaurantul asta-și merită numele. Numai pescarii pot mintii așa cum mint ospătarii din acest loc.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Am ajuns acolo într-o după-amiază în speranța că voi avea un meniu din care să pot alege diverse preparate din pește, dar alegerile mele s-au dovedit a fi alegerile ospătarului. Ospătar, pe care nimeni nu-l dorește la masa sa. Genul acela de om sărac în vorbe, nevăzut pe lângă masă și care face alegerile în locul tău.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Meniul este plin cu diferite preparate din pește, multe preparate, când te uiți pe meniu nu te poți decide ce să alegi. Însa în clipa în care am închis meniul a început distracția (un fel de a spune pentru că numai distractiv nu a fost). Dialogul a fost halucinant, pe măsura restaurantului:</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Aș vrea un platou cald cu gustări din pește!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Hmm, durează foarte mult și nu avem tot ce este trecut acolo!(ospătarul supărat)</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Ok, aș dori o porție de icre de crap!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Aaaa, nu de crap, de știucă (hotărât ospătarul)...</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Nu, aș vrea de crap!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Bine, bine... de crap să fie (plictisit ospătarul)</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Şi... aș mai vrea 200 de grame de cegă la grătar!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Păi... cegă nu mai exista de 7 ani (ospătarul mirat)!!!!!!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Cum nu mai exista???!!! și... dacă nu mai există atunci aș vrea niște șalău pane!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Vă pot oferi nisetru (vesel ospătarul)</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Dar... eu, nu vreau nisetru, vreau șalău!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Vă aduc niște crap prăjit cu cartofi!!!!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Ok, ăsta să fie, dar în jur de 200 de grame crapul!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Asta-i culmea! Nu se poate tăia crapul la fix 200 de grame cred că sunteți exagerată!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Pai undeva în jur de 200 de grame aș vrea să fie!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Vedem, vedem... vedem ce se poate!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Şi dispărut a fost ospătarul.....</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Apar icrele... arată groaznic iar gustul atât de acru încât nu au putut fi consumate de nimeni de la masă. Norocul meu că exact când am luat prima și singura gura de icre a venit ospătarul cu cola solicitată cu mai mult de 15 minute în urmă. Nu mai comentez aici de ordinea în care au fost aduse comenzile că nu are rost. Am vorbit apoi despre casa și zona frumoasă în care se află restaurantul și cât de important este pentru un restaurant să aibă niște ospătari politicoși și zâmbitori dar și asta este o altă discuție pentru că fiecare angajator are angajații pe care-i merită.<br /> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTPaN-1t8LQm5FSSIFBivxfNA0iKKYtyg48kVOEG6fvpJkXzgP54kyNwBKeNvGymQLs-T1ZnM52-C1brNjaKU5Q0NbQUvYwZsf3hT6XwQ2sJhXxmICCHWMTXCzveFCoc_3QTGOkvI7h2QO/s1600/poza+buna.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="239" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTPaN-1t8LQm5FSSIFBivxfNA0iKKYtyg48kVOEG6fvpJkXzgP54kyNwBKeNvGymQLs-T1ZnM52-C1brNjaKU5Q0NbQUvYwZsf3hT6XwQ2sJhXxmICCHWMTXCzveFCoc_3QTGOkvI7h2QO/s320/poza+buna.jpg" width="320" /></a></div> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> </div> <div style="text-align: justify;"> </div> <div style="text-align: justify;">     Vine peștele... îmbibat în ulei, apos pe interior și cu niște cartofi care se vedea de la o poștă că nu sunt făcuți așa cum trebuie, ce sa mai zic... farfuria nu arăta nici pe departe prietenos. Iar sunt nedumerită, chem ospătarul să-mi confirme că mâncarea este preparată sau... dacă din greșeală este o porție de mâncare neterminată. Aflu că așa este peștele preparat la ei, că este făcut perfect și că acest restaurant este recunoscut pentru calitatea și prospețimea mâncării. Am făcut pește de nenumărate ori și sincer a fost mult mai bun și mai bine gătit... acest pește nu avea nici măcar sare... era doar trecut prin mălai și pus câteva secunde într-un vas cu ulei încins, posibil să fi fost pus congelat la prăjit. Nu am putut să mănânc dar am zis asta este, așa-mi trebuie, eu am insistat să merg la un restaurant la care nu am mai fost. Vine nota, șoc și groază... 196 lei (un biban mediu pe grătar cu legume la grătar, o zacuscă de pește, o porție de icre crap, o porție crap cu cartofi, o cola, un suc de portocale, o bere fără alcool și două coșulețe cu pâine). Mă uit mai bine pe notă și văd patru porții de pâine când au fost comandate doar două, două sucuri de portocale și a fost comandat doar un suc, crapul meu 450 de grame!! Incredibil!! Ospătarul era dispărut, banii trebuie încasați de un alt ospătar ce-i drept mai prietenos, merg din terasă (unde am avut masa) în restaurant să vorbesc cu șeful de restaurant. Ospătarul inițial nici nu ma bagă în seama când era evident că eu îi spuneam lui că vreau sa discut cu șeful lui deoarece s-au întâmplat mai multe lucruri care mă deranjaseră. Într-un final persoana care se ocupa cu emiterea notelor de plată și care am înțeles că este un șef mai mic se arată interesată de problema mea. Îi explic că am plătit o notă care nu corespunde cu realitatea, respectiv că am avut doar două porții de pâine, un suc, iar peștele nu a avut 450 de grame și încă există în farfurie pe masă. Îmi spune să aștept 5 minute ca să vorbească cu cel care s-a ocupat de mâncarea de la masa mea și că ea-și dorește să plec mulțumită. Mulțumită este clar că nu am cum să mai plec. Ciudat este că a venit în mai puțin de 2 minute cu 15 lei diferență de la sucul de portocale și 20 de lei jumătate din crapul prăjit. A avut și o scuză patetică ”știți, suntem foarte aglomerați, se mai întâmplă, dar acum nu-mi mai doresc decât să plecați mulțumită” de parcă poți pleca mulțumit dintr-un loc în care ospătarii sunt șefi peste buzunarul și gustul tău. Oare aceasta este practica din acest restaurant? angajații acționând așa la presiunile și sfaturile șefilor sau ospătarii pur și simplu decid ei când și cum să păcălească un client? Oricum, corect este să ai cam tot ce este trecut în meniu sau să anunți de la început că anumite produse care se regăsesc în meniu nu sunt în permanență disponibile.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Situația de astăzi mi-a amintit de practica din benzinării unde dacă ai nevoie și de altele înafară de combustibil pe bon sunt bătute mai multe produse decât ai cumpărat în realitate.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Restaurantul se numește Restaurant Pescăresc Tasty Fish!!!</div>

bucuresti, crap, icre, intamplari reale, ospatari, pescari, realitatea zilei, restaurant pescaresc, tasty fish

Povestiri pescărești de la ospătari cu inițiativă

    Există în București un restaurant care se laudă că ar fi “restaurant pescăresc”, restaurantul asta-și merită numele. Numai pesc...

Bucuresti...

<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgesMmghlOlELFuOy9hnqeTUPglHds6sVEGDYTIAATem1DZx421GwJoVs2wW7DetNmzQ9zvla9pWNNuQu1frkVSasdqLmpN47zl1XW6O01z3nMQfrXmmJRqUvxSlW61VfPWXU-cvBbZ10ZF/s1600/animale-lupi-de-colorat-p01.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: justify;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgesMmghlOlELFuOy9hnqeTUPglHds6sVEGDYTIAATem1DZx421GwJoVs2wW7DetNmzQ9zvla9pWNNuQu1frkVSasdqLmpN47zl1XW6O01z3nMQfrXmmJRqUvxSlW61VfPWXU-cvBbZ10ZF/s1600/animale-lupi-de-colorat-p01.jpg" /></a><br /> <div style="text-align: justify;">     Bucureștiul este plin de centre comerciale. În fiecare cartier există cel puțin două centre comerciale de genul supermarket sau mall și încă se construiesc altele noi. Apropiate unul de altul, uitând că străzile rămân la fel de mici, iar grădinițele și școlile sunt insuficiente. Spitalele din București sunt neîncăpătoare pentru câți pacienți vin cu puțin noroc din toată țara, că doar la București se dă ora exactă! În ultimii ani, mai precis 10 ani, nu am observat să se construiască ceva de către oficialități, totul este construit de către mediul și pentru mediul privat. Afaceri mari, cât mai mari, în spații de cele de mai multe ori dobândite ilegal, fără autorizații sau prin distrugerea altor clădiri. Nimic pentru comunitate, nimic în concordanță cu peisajul urban, doar pachete cu hrană, panseluțe și găleți în preajma alegerilor. Aici era să uit, se construiesc totuși biserici pe mulți bani de la Bugetul Statului. De curând l-am auzit pe Primarul Tudorache că dorește să dea bani grei pentru Catedrala Mântuirii Neamului. Justificarea pentru cheltuirea banilor colectați din taxe și impozite locale a primarului de hârtie a fost că Patriarhia l-a rugat sa aloce bani, urmând ca Patriarhia care deține multe terenuri să îi dea la schimb un teren pentru o școală. Este ciudat pentru că biserica este o instituţie bugetară și salariile preoților și diverșilor angajați sunt achitate din bani de la buget. Biserica este o afacere neimpozitată de stat care are nenumărate proprietăți. De ce nu-și vând din proprietăți ca să-și plătescă salariile sau să le plătească din propriile încasări? Bucureștiul se dezvoltă pe verticală în același spațiu și este extrem de aglomerat și de poluat, iar spațiile verzi s-au împuținat. Am putea totuși să construim școli, grădinițe, centre culturale, săli de sport. Nu trebuie să fie gratis, dar dacă tot avem bani de ce să nu facem și lucruri pentru creșterea calității vieții?</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Cine poate schimba situația?</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuXZ3b4rc2tAeH7W0RlTpAmkQB24plCBHhkeVavkC3rPJGzwNUR6N6s_byDNoc_SBcxNrW252nfdrSK8whDaFcTZP___T872T71NV5HS6uz4BBp5XsE5F4rfXtDN9ZKP4SfjuPRKRDKecK/s1600/voteaza-conteaza.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuXZ3b4rc2tAeH7W0RlTpAmkQB24plCBHhkeVavkC3rPJGzwNUR6N6s_byDNoc_SBcxNrW252nfdrSK8whDaFcTZP___T872T71NV5HS6uz4BBp5XsE5F4rfXtDN9ZKP4SfjuPRKRDKecK/s320/voteaza-conteaza.jpg" /></a>Este joi ora prânzului și în Mall Băneasa este lume multă, agitație, că doar este ora prânzului și toată lumea din zonă mănâncă la mall. Fiecare scaun este vânat de un om cu o farfurie de plastic în brațe și un pahar cu suc în dinți. Este bine totuși pentru cei care vor să facă un tur al magazinelor care sunt goale, sunt doar câțiva rătăciți care se plimbă până se mai termină nebunia din zona cu mâncare. Acolo oamenii mănâncă rapid, zâmbesc politicos interlocutorilor și se reîntorc la munca, nu au cum să observe că nimic nu este frumos, că în locul unor case cu însemnătate istorică sau în locul unor spații verzi s-au înălțat blocuri. Ei observă doar mâncarea fals sănătoasă și se gândesc cu toții la ce mai au de făcut pană se termină programul de muncă. Oamenii ăștia mulți care mănâncă pe fugă această mâncare gătită la plic contribuie la bugetele statului, din banii lor se construiesc biserici și se cumpără panseluțe și tot felul de alte lucruri pentru angajații statului, sau se plătesc salariile unor incompetenți care se gândesc la binele personal sau nici măcar atât. Oamenii despre care am scris că mănâncă grăbiți la mall nu au timp să se gândească la ce se întâmplă cu banii lor, nu au timp să se implice în proiecte sociale de amploare, nu au timp să meargă la vot și să aleagă în cunoștință de cauză. Oamenii ăștia lasă totul în seama celor care au un interes sau a celor care sunt intoxicați și manipulați de tot felul de posturi de televiziune, în timp ce ei, principalii contribuitori la bugetul statului, își văd cuminți de planul lor în oraș și de concediul din luna august. Este trist, aceștia consideră mereu că masa de manevră a politicienilor sunt cei care nu au prea multe preocupări, dar de fapt masa de manevră sunt chiar ei, oamenii ocupați, oamenii prinși în prea multe dorințe de afirmare, oamenii prinși cu facturile pentru utilități, nemulțumiți de multe lucruri, dar nedorind să schimbe nimic. Închei prin a spune “avem conducătorii pe care ii merităm”, și toată lumea cred că înțelege de ce.</div>

amorteala, bucuresti, catedrala neamului, locuri publice, mall, pranz, realitatea zilei, scoli, spitale, vot. votanti.realitati, zi de zi

Bucuresti...

    Bucureștiul este plin de centre comerciale. În fiecare cartier există cel puțin două centre comerciale de genul supermarket sau mall ș...