Povestiri pescărești de la ospătari cu inițiativă

    Există în București un restaurant care se laudă că ar fi “restaurant pescăresc”, restaurantul asta-și merită numele. Numai pescarii pot mintii așa cum mint ospătarii din acest loc.

    Am ajuns acolo într-o după-amiază în speranța că voi avea un meniu din care să pot alege diverse preparate din pește, dar alegerile mele s-au dovedit a fi alegerile ospătarului. Ospătar, pe care nimeni nu-l dorește la masa sa. Genul acela de om sărac în vorbe, nevăzut pe lângă masă și care face alegerile în locul tău.

    Meniul este plin cu diferite preparate din pește, multe preparate, când te uiți pe meniu nu te poți decide ce să alegi. Însa în clipa în care am închis meniul a început distracția (un fel de a spune pentru că numai distractiv nu a fost). Dialogul a fost halucinant, pe măsura restaurantului:

- Aș vrea un platou cald cu gustări din pește!

- Hmm, durează foarte mult și nu avem tot ce este trecut acolo!(ospătarul supărat)

- Ok, aș dori o porție de icre de crap!

- Aaaa, nu de crap, de știucă (hotărât ospătarul)...

- Nu, aș vrea de crap!

- Bine, bine... de crap să fie (plictisit ospătarul)

- Şi... aș mai vrea 200 de grame de cegă la grătar!

- Păi... cegă nu mai exista de 7 ani (ospătarul mirat)!!!!!!

- Cum nu mai exista???!!! și... dacă nu mai există atunci aș vrea niște șalău pane!

- Vă pot oferi nisetru (vesel ospătarul)

- Dar... eu, nu vreau nisetru, vreau șalău!

- Vă aduc niște crap prăjit cu cartofi!!!!

- Ok, ăsta să fie, dar în jur de 200 de grame crapul!

- Asta-i culmea! Nu se poate tăia crapul la fix 200 de grame cred că sunteți exagerată!

- Pai undeva în jur de 200 de grame aș vrea să fie!

- Vedem, vedem... vedem ce se poate!

Şi dispărut a fost ospătarul.....

    Apar icrele... arată groaznic iar gustul atât de acru încât nu au putut fi consumate de nimeni de la masă. Norocul meu că exact când am luat prima și singura gura de icre a venit ospătarul cu cola solicitată cu mai mult de 15 minute în urmă. Nu mai comentez aici de ordinea în care au fost aduse comenzile că nu are rost. Am vorbit apoi despre casa și zona frumoasă în care se află restaurantul și cât de important este pentru un restaurant să aibă niște ospătari politicoși și zâmbitori dar și asta este o altă discuție pentru că fiecare angajator are angajații pe care-i merită.

    Vine peștele... îmbibat în ulei, apos pe interior și cu niște cartofi care se vedea de la o poștă că nu sunt făcuți așa cum trebuie, ce sa mai zic... farfuria nu arăta nici pe departe prietenos. Iar sunt nedumerită, chem ospătarul să-mi confirme că mâncarea este preparată sau... dacă din greșeală este o porție de mâncare neterminată. Aflu că așa este peștele preparat la ei, că este făcut perfect și că acest restaurant este recunoscut pentru calitatea și prospețimea mâncării. Am făcut pește de nenumărate ori și sincer a fost mult mai bun și mai bine gătit... acest pește nu avea nici măcar sare... era doar trecut prin mălai și pus câteva secunde într-un vas cu ulei încins, posibil să fi fost pus congelat la prăjit. Nu am putut să mănânc dar am zis asta este, așa-mi trebuie, eu am insistat să merg la un restaurant la care nu am mai fost. Vine nota, șoc și groază... 196 lei (un biban mediu pe grătar cu legume la grătar, o zacuscă de pește, o porție de icre crap, o porție crap cu cartofi, o cola, un suc de portocale, o bere fără alcool și două coșulețe cu pâine). Mă uit mai bine pe notă și văd patru porții de pâine când au fost comandate doar două, două sucuri de portocale și a fost comandat doar un suc, crapul meu 450 de grame!! Incredibil!! Ospătarul era dispărut, banii trebuie încasați de un alt ospătar ce-i drept mai prietenos, merg din terasă (unde am avut masa) în restaurant să vorbesc cu șeful de restaurant. Ospătarul inițial nici nu ma bagă în seama când era evident că eu îi spuneam lui că vreau sa discut cu șeful lui deoarece s-au întâmplat mai multe lucruri care mă deranjaseră. Într-un final persoana care se ocupa cu emiterea notelor de plată și care am înțeles că este un șef mai mic se arată interesată de problema mea. Îi explic că am plătit o notă care nu corespunde cu realitatea, respectiv că am avut doar două porții de pâine, un suc, iar peștele nu a avut 450 de grame și încă există în farfurie pe masă. Îmi spune să aștept 5 minute ca să vorbească cu cel care s-a ocupat de mâncarea de la masa mea și că ea-și dorește să plec mulțumită. Mulțumită este clar că nu am cum să mai plec. Ciudat este că a venit în mai puțin de 2 minute cu 15 lei diferență de la sucul de portocale și 20 de lei jumătate din crapul prăjit. A avut și o scuză patetică ”știți, suntem foarte aglomerați, se mai întâmplă, dar acum nu-mi mai doresc decât să plecați mulțumită” de parcă poți pleca mulțumit dintr-un loc în care ospătarii sunt șefi peste buzunarul și gustul tău. Oare aceasta este practica din acest restaurant? angajații acționând așa la presiunile și sfaturile șefilor sau ospătarii pur și simplu decid ei când și cum să păcălească un client? Oricum, corect este să ai cam tot ce este trecut în meniu sau să anunți de la început că anumite produse care se regăsesc în meniu nu sunt în permanență disponibile.

    Situația de astăzi mi-a amintit de practica din benzinării unde dacă ai nevoie și de altele înafară de combustibil pe bon sunt bătute mai multe produse decât ai cumpărat în realitate.

Restaurantul se numește Restaurant Pescăresc Tasty Fish!!!