Popi, colindători și politețea de Crăciun

    Eheeee, iată că veniră sfintele sărbători și odată cu ele mirosul de cozonac, sarmalele, burțile abia încăpând în pantalonii deschiși timid la ultimul nasture. Numai că sărbătorile astea nu aduc cu ele numai mirificele kilograme în plus, gaura în buget după ce ai cumpărat toate cadourile și kilometri făcuți în vizite pe la rubedenii. Treaba e că sărbătorile astea mai aduc pe la ușile creștinilor și niscaiva hoarde de colindători cărora, vrei nu vrei, trebuie să le deschizi ușa, să îți poată ura și ei cu bucurie pentru anul care vine. Ei hai, că dacă ar fi unul, doi, hai trei, mai treacă meargă, dar nu nene, ei sunt mulți. Şi că sunt mulți, poate nu ar fi nici asta o problemă, dar chestia este ca unii cântă chiar urât, spre o hăhăială măgărească. Şi dacă totuși te-ai păcălit și ai deschis ușa, i-ai ascultat binevoitor și vrei să îi cinstești ca o gazdă bună ce ești, domniile lor strâmbă dezgustați din nas dacă ești tâmpit și vrei să le dai niscaiva nuci sau mere cum e obiceiul pe la noi. Aşa că nu ai ce să faci, desfaci baierele pungii și le dai acolo un 5 lei. Şi peste o oră îți sună alții la ușă. Tu nu le-ai deschis ușa de la bloc dar ei au intrat oricum. Şi ajung în dreptul ușii tale exact când te pregătești și tu să adormi copilul. Şi nu ai ce face și te duci să le deschizi, că altfel sună insistent la ușă, că ăștia nu se lasă. Nu le mai dai produse, le dai direct 5 lei, că ești pățit și nu vrei să se uite urât la tine sau, chiar mai rău, să îți mai trimită câțiva amici din ăștia,”colindeţi”.

    Pe lângă domnii aceștia mai există și domnii ce reprezintă cele sfinte. Ăștia sunt mai educați, îmi pun afiș la avizier din timp, măcar să îi aștept pregătită. Pregătită financiar vreau să spun. La fel mi se afișează și întreținerea, tot la avizier. Şi acolo trebuie să fiu pregătită. Pregătită financiar vreau să spun. Ăstora nu le deschid din start, că îi aud de pe holul blocului și am timp să mă prefac că nu sunt acasă.

    O a treia categorie umblătoare pe holul blocurilor în perioada sfântului Crăciun este așa zisa categorie “nu nimeeeenii nu mă vrea” sau “mamelor din lumea-ntreagă, eu vă dau un singur sfat“. Domne, ăștia chiar nu știu cum se infiltrează pe la ușile oamenilor. Cred că se strecoară pe gaura cheii de la ușa de intrare a blocului, ca zâna Măseluță. Probabil scopul e același: să rămâi fără dinți. Ăștia, din păcate, mă mai păcălesc, mai scapă câte unul care să îmi arunce o privire la bunurile din casă. Închid repede ușa, mormăi în barbă că nu am nici eu de niciunele.

    Așadar Crăciunul este o perioadă tare ocupată. Dar îmi propun, ca în fiecare an, să fiu mai bună, mai caldă și mai politicoasă. Asta o s-o și pun ca rezoluție pentru noul an de altfel.

Later edit: Noul an. Nu am fost, nu sunt și nici nu voi fi mai bună, mai caldă și mai politicoasă.