Iluzia fericirii

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSNUEJ1DmD0xnDa8RMh9asjRr5oJ-uxq7OlaxCbV1GCQWgYfs_lAWGg2K_JHCQlN8fXrvkGlTIbMxqlffDbpeS80q_P5NYmNjllqxxPRLQFwUw09tJmGOt8n_7E1tQ5OP_anQKOFFsXCA/s1600/Iluzia_fericirii.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="462" data-original-width="822" height="179" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSNUEJ1DmD0xnDa8RMh9asjRr5oJ-uxq7OlaxCbV1GCQWgYfs_lAWGg2K_JHCQlN8fXrvkGlTIbMxqlffDbpeS80q_P5NYmNjllqxxPRLQFwUw09tJmGOt8n_7E1tQ5OP_anQKOFFsXCA/s320/Iluzia_fericirii.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Scriam zilele trecute de lucrurile care mă fac pe mine fericită și după câteva ore am realizat că poate am fost ipocrită și am folosit un cuvânt prea mare, fericire, când ar fi trebuit, poate, să vorbesc de lucruri care mă fac să mă simt bine, care îmi asigură un anumit confort, nicidecum de lucrurile care mă fac fericită. Cred că fericirea e supraapreciată și în numele fericirii avem tendința de a alerga după ea întreaga viață, căutând fericirea propriu-zisă, fără să mai deschidem ochii la ceea ce e lângă noi și reprezintă de fapt fericirea adevărată. Avem senzația că dacă suntem mai bogați, mai slabi, mai frumoși, mai cultivați vom fi automat mai fericiți. Fiecare își clădește visul acesta al fericirii în funcție de nevoile sale. Pentru unul a avea 1 milion de euro va însemna fericirea supremă. Să presupunem că, printr-o muncă asiduă și fiind posesorul unei minți excepționale va face acel milion de euro. Îi va asigura dobândirea milionului starea de fericire? Cu siguranță aș spune că nu. Va avea o perioadă de euforie maximă după care fie va vrea să mai facă încă un milion fie se va chinui toată viața să păstreze acel milion. Altul afirmă că va fi fericit dacă va slăbi 10 kilograme. Ca și în cazul celui cu milionul va dori ori să mai slăbească ori se va chinui să își mențină greutatea dorită. Unii vor copii. Fericirea lor depinde de a avea un urmaș. Și odată avut copilul mult dorit, ajuns adult va provoca părinților numai durere, în așa măsură încât ei vor spune că mai bine nu și-ar fi dorit copilul. Asemenea exemple pot da cu nemiluita. Întrebarea care se pune este : există o reală stare de fericire sau totul e o înșelătorie? Există fericirea autentică, neîngrădită? Sau totul nu este decât o stare de mulțumire ceva mai exaltată? Eu aș spune că fericirea nu e decât o iluzie, o păcăleală. Nu facem decât să mimăm fericirea, nu facem decât să ne păcălim pe noi înșine și pe cei din jurul nostru. Cu siguranță poți fi mulțumit, foarte mulțumit, extrem de mulțumit, ireal de mulțumit. Și dacă chiar atingi un nivel atât de mare de mulțumire încât să acceadă spre o stare sufletească asemănătoare fericirii, se spulberă destul de repede. O astfel de stare cred că poate fi produsă de momentul imediat al nașterii, momentul în care ai nou-născutul în brațe. Din păcate însă, după ce trece momentul acela, vor începe inevitabilele griji. Toată viața ne-o dedicăm căutării fericirii. Căutam școala perfectă pentru a putea avea slujba perfectă unde vom cunoaște partenerul perfect cu care vom avea copilul și casa perfectă, mașina cea mai bună, vacanțele cele mai reușite. Avem impresia că toată această căutare a lucrurilor perfecte ne va asigura fericirea. Nici pe departe. La un moment dat vom fi atât de dezamăgiți de un aspect al vieții care nu e perfect, așa cum am fi dorit, încât anulează absolut toate celelalte lucruri, relații care pot părea sau fi perfecte. Și în acel moment fericirea a plecat cu pași grăbiți. Cred cu tărie că ar trebui apreciat fiecare minut frumos de care avem parte în viaţă fiindcă aceste minute pot fi facsimile din acea oră mirifică de fericire. Cu siguranță fericirea e o iluzie, e fata Morgana a fiecăruia dintre noi dar apreciind la adevărata valoare micile bucurii pe care le avem putem să ne clădim o viață mult mai frumoasă. În căutarea fericirii și a perfecțiunii trecem pe lângă lucruri care sunt chiar esența mulțumirii ideale: ploaia după o zi de caniculă, un copil sănătos, o familie iubitoare, un salariu decent care să îți asigure de ale gurii și mici mofturi, sănătatea proprie, cărți bune și multe multe altele. Trecem prin viața asta atât de scurtă extrem de repede, în căutarea unor lucruri efemere și cred că ne trezim spre sfârșitul vieții că totul nu a fost decât o înșelătorie și o iluzie și ceea ce ne-ar fi putut face cu adevărat fericiți a fost chiar sub nasul nostru. Mă uit acum la copil cum doarme și nu cred că există vreun lucru mai frumos pe lumea asta ca un copil care doarme. Poate asta e chiar fericirea. Nu știu. Copilul se va trezi dimineața și va începe iar cu obrăznicii. Și ceea ce credeam că a fost fericire se va spulbera odată cu venirea zorilor. Așadar există fericirea reală sau e doar o poveste?</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

copil care doarme, fata morgana, fericire, greutatea dorita, kilograme, pacaleala, perfect, poveste, scoala perfecta, utile, venirea yorilor

Iluzia fericirii

    Scriam zilele trecute de lucrurile care mă fac pe mine fericită și după câteva ore am realizat că poate am fost ipocrită și am folosi...

Cum să te simţi bine în pielea ta când eşti gras

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh78JZwaVSex49pWc_pS5_5emiMXzKvmrjmPlnh0GOFIZUGvmzCBaN9o1GHrCTnKC63napvIEspb42egOlqir-a6lJ6J4dLbM8HAWpdr_Mdoh-Zpic6M_0c9e3msHrtAvxCorKmLmDP2PY/s1600/cum_sa_te_simti_bine_in_pielea_ta.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh78JZwaVSex49pWc_pS5_5emiMXzKvmrjmPlnh0GOFIZUGvmzCBaN9o1GHrCTnKC63napvIEspb42egOlqir-a6lJ6J4dLbM8HAWpdr_Mdoh-Zpic6M_0c9e3msHrtAvxCorKmLmDP2PY/s1600/cum_sa_te_simti_bine_in_pielea_ta.jpg" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     De ceva vreme mă tot frământă întrebarea aceasta: cum să faci să te simți bine în pielea ta când ești așa, mai plinuț. Recunosc, cu rușine de altfel, că am niște kilograme în plus de care nu reușesc să scap sub nici o formă. Că e vârsta, că e metabolismul, că îmi mai place câte o ciocolăţică cu alune şi un biscuiţel, că nu mai apuc să fac mișcare așa cum aș dori, chestia e că nu prea reușesc să scap de nesimțitele astea de kilograme. Aşa că încerc să găsesc metode prin care să mă simt bine în pielea mea. Am mai cumpărat alt soi de haine care să mă avantajeze, mai o cremă anticelulitică, am mai mers puțin mai mult pe jos, nu am mai luat liftul, în fine, tot încerc. Şi tot căutând eu metodele astea prin care ai putea să te simți mai bine am ajuns la o concluzie: sub nici o formă, dar sub nici o formă nu ai cum să te simți bine în pielea ta dacă ești plinuț/ supraponderal/gras/obez. Bine,dacă ești obez e chiar indicat să nu prea mai fii, în primul rând din motive medicale. Şi știți de ce nu te poți simți bine în pielea ta când tragi după tine niște kilograme în plus? E foarte simplu: fiindcă societatea nu te lasă. Societatea te vrea slab. Pe de altă parte, producătorii de chestii pentru slăbit te vor gras. Ăstora le convine, că dacă ești slab cine dracului le mai cumpără chestiile? Ȋn cazul ăsta cred că ar scoate pe piață produse pentru îngrășat. Şi totuși cred că dacă mă gândesc mai bine, societatea nu te vrea chiar așa slab. Cred că de asemenea te vrea gras, pentru că trebuie să se vândă revistele cu sfaturi pentru slăbit, abonamentele la sălile de sport, echipamentele de sport în care trebuie să te îmbraci să slăbești etc. Una peste alta e nasol să fii gras și în fiecare zi ți se reamintește treaba asta. Vrei să te duci și tu să îți cauți o haină mai acătării, nu poți, pentru că hainele mișto au numai mărimea 38-40 sau S și chiar XS. Deschizi televizorul şi imediat dai de vreo emisiune de slăbit, dietă, sport. Ȋnchizi televizorul, că eşti ofticat că nu eşti slab, iei o revistă, și pac, primul lucru pe care îl găsești este o reclamă pe toată pagina care îți spune cum a slăbit cutărescu în 10 zile cu nişte pastile minune. Te oftici iar, deschizi televizorul (iar), dai peste o vedetă care îţi spune ce mult a slăbit. Glumă sau nu, din păcate, mass-media propovăduiește un singur soi de siluetă, și anume de la foarte slab în jos. Fiind bombardat de multitudinea de poze şi emisiuni în care își fac apariția numai persoane slabe, ai tendința să îţi cam pierzi încrederea în propria persoană şi singurul lucru care îți mai poate reda încrederea pierdută e direct proporțional cu numărul de kilograme pierdute. Din păcate greşim în a considera că dacă am fi foarte slabi am putea cuceri brusc lumea şi am deveni brusc mai fericiţi. Se pare că şi cei slabi au aceleași probleme ca şi cei cu ceva kilograme în plus şi din experiență am văzut că până şi slabii îşi fac probleme că ar fi ceva mai pufoşi. Evident că e bine şi frumos să ai o siluetă plăcută ochiului, să faci mișcare, să fii sănătos, voinic, voios dar avem tendința, si cred că femeile în cea mai mare parte, de a face din silueta noastră şi din numărul de kilograme acumulate sau pierdute singurul ţel în viaţă. Din păcate puţini sunt cei care aleg un mod de viaţă sănătos, pe termen lung, cei mai mulţi se aventurează în a găsi diete care mai de care mai aberante, doar pentru a fi pe placul societăţii pentru că e tare urât să auzi în spatele tău :”uite şi la grasa/grasul ăla”. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Scopul, doamnelor şi domnilor, mai ales doamnelor, e să te simţi bine cu tine, să fii mulţumit. Dacă ai 100 de kilograme şi ţie ţi se pare că eşti bine şi e sănătos, ok, treaba ta. Dacă te deranjează, atunci fă ceva. Dar faptul că ai 45 sau 100 de kilograme este treaba fiecăruia şi nu consider că ar trebui cineva judecat numai şi numai după cifra care apare pe cântar. Aşa că, dacă vrem să fim plinuți/grași/obezi, să ne lăsați să încercăm să ne simțim cumva bine în pielea noastră. E de ajuns că ne strâng hainele ca să mai suportăm şi judecata publică.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

kilograme, mass-media, metabolism, metode, poze si emisiuni, societate, te simti bine, utile

Cum să te simţi bine în pielea ta când eşti gras

    De ceva vreme mă tot frământă întrebarea aceasta: cum să faci să te simți bine în pielea ta când ești așa, mai plinuț. Recunosc, cu r...

Popi, colindători și politețea de Crăciun

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLoNrL3a9_r7JH7s5fzp64TpUsFlxYS4uLS3hTR2lFWJ1WOAwE3gap3tMaYQJh0B3M-pDAEF4yWLB_13ARTktBZkChMdS-6wqre5Y_3Kh7Y1ghNDI81W7xRrF-Xg2KmhCN957V-9H516X8/s1600/christmas-carol-singers-clipart-christmas-carol-singers-clipart-doqalp-clipart.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLoNrL3a9_r7JH7s5fzp64TpUsFlxYS4uLS3hTR2lFWJ1WOAwE3gap3tMaYQJh0B3M-pDAEF4yWLB_13ARTktBZkChMdS-6wqre5Y_3Kh7Y1ghNDI81W7xRrF-Xg2KmhCN957V-9H516X8/s320/christmas-carol-singers-clipart-christmas-carol-singers-clipart-doqalp-clipart.jpg" width="312" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Eheeee, iată că veniră sfintele sărbători și odată cu ele mirosul de cozonac, sarmalele, burțile abia încăpând în pantalonii deschiși timid la ultimul nasture. Numai că sărbătorile astea nu aduc cu ele numai mirificele kilograme în plus, gaura în buget după ce ai cumpărat toate cadourile și kilometri făcuți în vizite pe la rubedenii. Treaba e că sărbătorile astea mai aduc pe la ușile creștinilor și niscaiva hoarde de colindători cărora, vrei nu vrei, trebuie să le deschizi ușa, să îți poată ura și ei cu bucurie pentru anul care vine. Ei hai, că dacă ar fi unul, doi, hai trei, mai treacă meargă, dar nu nene, ei sunt mulți. Şi că sunt mulți, poate nu ar fi nici asta o problemă, dar chestia este ca unii cântă chiar urât, spre o hăhăială măgărească. Şi dacă totuși te-ai păcălit și ai deschis ușa, i-ai ascultat binevoitor și vrei să îi cinstești ca o gazdă bună ce ești, domniile lor strâmbă dezgustați din nas dacă ești tâmpit și vrei să le dai niscaiva nuci sau mere cum e obiceiul pe la noi. Aşa că nu ai ce să faci, desfaci baierele pungii și le dai acolo un 5 lei. Şi peste o oră îți sună alții la ușă. Tu nu le-ai deschis ușa de la bloc dar ei au intrat oricum. Şi ajung în dreptul ușii tale exact când te pregătești și tu să adormi copilul. Şi nu ai ce face și te duci să le deschizi, că altfel sună insistent la ușă, că ăștia nu se lasă. Nu le mai dai produse, le dai direct 5 lei, că ești pățit și nu vrei să se uite urât la tine sau, chiar mai rău, să îți mai trimită câțiva amici din ăștia,”colindeţi”.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Pe lângă domnii aceștia mai există și domnii ce reprezintă cele sfinte. Ăștia sunt mai educați, îmi pun afiș la avizier din timp, măcar să îi aștept pregătită. Pregătită financiar vreau să spun. La fel mi se afișează și întreținerea, tot la avizier. Şi acolo trebuie să fiu pregătită. Pregătită financiar vreau să spun. Ăstora nu le deschid din start, că îi aud de pe holul blocului și am timp să mă prefac că nu sunt acasă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     O a treia categorie umblătoare pe holul blocurilor în perioada sfântului Crăciun este așa zisa categorie “nu nimeeeenii nu mă vrea” sau “mamelor din lumea-ntreagă, eu vă dau un singur sfat“. Domne, ăștia chiar nu știu cum se infiltrează pe la ușile oamenilor. Cred că se strecoară pe gaura cheii de la ușa de intrare a blocului, ca zâna Măseluță. Probabil scopul e același: să rămâi fără dinți. Ăștia, din păcate, mă mai păcălesc, mai scapă câte unul care să îmi arunce o privire la bunurile din casă. Închid repede ușa, mormăi în barbă că nu am nici eu de niciunele.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Așadar Crăciunul este o perioadă tare ocupată. Dar îmi propun, ca în fiecare an, să fiu mai bună, mai caldă și mai politicoasă. Asta o s-o și pun ca rezoluție pentru noul an de altfel.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Later edit: Noul an. Nu am fost, nu sunt și nici nu voi fi mai bună, mai caldă și mai politicoasă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

avizier, colindatori, cozonac, Craciun, crestin, intamplari reale, kilograme, popi, realitatetea zilei

Popi, colindători și politețea de Crăciun

    Eheeee, iată că veniră sfintele sărbători și odată cu ele mirosul de cozonac, sarmalele, burțile abia încăpând în pantalonii desch...