Inegalitatea dintre sexe

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiP64wt_ouENZnoRdD27xWynTVwFwkpNWYOe6EkEkJZUO1Jux7dB0BfaYqrI4_b2Vsf_O-Rvdypz3pWHc2EkNAfXVNxWyxXq6vJ5ox-klG1bicKt0IPmbkzkuMPAjzseRmf_2Ugo35EKoQ/s1600/Inegalitatea+dintre+sexe.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="194" data-original-width="259" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiP64wt_ouENZnoRdD27xWynTVwFwkpNWYOe6EkEkJZUO1Jux7dB0BfaYqrI4_b2Vsf_O-Rvdypz3pWHc2EkNAfXVNxWyxXq6vJ5ox-klG1bicKt0IPmbkzkuMPAjzseRmf_2Ugo35EKoQ/s1600/Inegalitatea+dintre+sexe.jpg" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Trăim în secolul 21, este epoca vitezei și a inovațiilor tehnologice, medicale și științifice. Și, cu toate acestea, se pare că nu putem să vedem mai departe de niște clișee, de niște mentalități ce ne-au fost inoculate generații la rând. În 2018 femeile câștigă la fel ca bărbații, dacă nu chiar mai bine, în 2018 femeile muncesc la fel de mult ca bărbații, dacă nu chiar mai mult, în 2018 femeile sunt pilot de avion, femeile sunt mecanici, medici, șoferi, ba femeile sunt mai mult decât atât, sunt mame, amante, iubite, gospodine și angajate. Și tot în 2018 unii bărbați ies cu copiii în parc, unii bărbați vin de la locul de muncă și se apucă sa alcătuiască un meniu pentru întreaga familie, unii bărbați calcă sau pun rufe la uscat. Și, în ciuda faptului că femeile și bărbații fac aceleași lucruri, chiar cu succes, se mai găsesc destui să afirme că un lucru sau altul trebuie făcut numai de femeie. Din păcate situațiile nu sunt singulare. Cunosc o sumedenie de bărbați care afirmă că gătitul este exclusiv treaba femeii. Ba pardon, e dovedit de celebrii cercetători britanici că cei mai buni bucătari sunt bărbații, nicidecum femeile. Tot în același registru se încadrează și bărbații care afirmă că femeile conduc extrem de prost.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Iar ba pardon, că tot niște cercetători au descoperit că femeile sunt mult mai atente la volan și cele mai multe accidente petrecute în trafic se petrec din vina bărbaților, nicidecum a femeilor. Chestia e că încă ne este inoculată ideea că femeia trebuie să aibă doar grija căminului și a copiilor, în timp ce bărbatul este responsabil cu bunăstarea financiară a familiei. Numai că, în 2018, încă moștenim, genetic cred, aceste crezuri, femeile muncesc și ele și aduc acasă venituri mai mult decât consistente. Stau și mă întreb dacă e vreun cromozom responsabil cu pusul rufelor în mașina de spălat și îl găsim pe cromozomul Ț numai în ADN femeii? Creierul femeii e structurat în așa fel încât ea și numai ea poate pune o rufă la uscat sau în coșul de rufe? Sau e o treabă strict de educație și de modul în care sunt crescuți copii? Ah, dacă am născut băiat trebuie să îl las să se joace numai cu mașini și de restul se ocupă mă-sa, că doar un odor are. Mă-sa poate să muncească 10 ore pe zi, să se oprească la cumpărături, să vină acasă, să pună repede la spălat două mașini de rufe, obligatoriu două, chiar spre trei, că trebuie pusă prima oară o mașină cu rufe colorate, ulterior una cu rufe albe și a treia cu sintetice. Am să înțeleg poate faptul că bărbatul nu poate face distincția între sintetic și bumbac, însă refuz să cred că e atât de redus mintal încât să nu facă deosebirea între negru și alb. Tot cromozomul acela Ț al femeii, apropos, cromozomul asta cred că face femeia fantastică, poate să taie o roșie mai bine decât bărbatul? Să mă ierte Dumnezeu dar astea sunt bazaconii. Dragi mame, dragi femei, încetați să vă mai creșteți băieții cu această concepție, că unele lucruri le fac doar femeile. Eronat, femeile sunt egale în drepturi și în atribuții cu bărbații. Lăsând la o parte activitățile ce necesită forța brută, folosirea unei bormașini de mari dimensiuni sau chestii tehnice către care femeile nu prea au înclinație, deși și forța se poate câștiga și aspectele tehnice pot fi dobândite, bărbații pot să facă exact aceleași lucruri pe care le fac femeile și, evident, viceversa.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Creierele femeilor nu sunt atât de deosebite de cele ale bărbaților, sau poate sunt, dar nu fundamental diferite, încât să nu poată amândoi spăla o farfurie, încât să nu poată spăla amândoi copilul la fund, încât să nu poată tăia patru cartofi amândoi, încât să nu poată face curățenie amândoi. De asemenea, dragi femei, mai pasați din treburile voastre partenerilor, nu vă mai împovărați cu mai mult decât puteți duce, doar pentru a vă sacrifica pe altarul unui blat de bucătărie, căci nu a fost încă inventat Oscar-ul pentru femeia bună la toate. Mai aveți timp și grijă și de voi însevă și educați-vă bărbații și copiii în spiritul acesta și poate, cu timpul, aceste mentalități învechite vor deveni istorie.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

barbati, diferite, epoca, femei, fericire, istorie, mame, mentalitati, parteneri, secol, utile

Inegalitatea dintre sexe

    Trăim în secolul 21, este epoca vitezei și a inovațiilor tehnologice, medicale și științifice. Și, cu toate acestea, se pare că nu ...

Cum am ajuns o lume de Barbie

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNQeSOv1OG7C743sOgGqatCe7sP-OxZ-DEMC2Ag2b4CeGwA1GYKqi5ENnX9FZPj4YYDhi-tLaU1DU_ypLM92cRaMtyIkndMExzdSkWuN14YmcBe5CMCYcOYPvLPSzeTRpiXiV6U125s5c/s1600/Cum_am_ajuns_o_lume_de_Barbie.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="381" data-original-width="552" height="220" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNQeSOv1OG7C743sOgGqatCe7sP-OxZ-DEMC2Ag2b4CeGwA1GYKqi5ENnX9FZPj4YYDhi-tLaU1DU_ypLM92cRaMtyIkndMExzdSkWuN14YmcBe5CMCYcOYPvLPSzeTRpiXiV6U125s5c/s320/Cum_am_ajuns_o_lume_de_Barbie.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Mă uit în oglindă și am impresia că e ceva în neregulă cu mine. La prima vedere toate par la locul lor, anatomic sunt construită mulțumitor, evident că ar mai fi de corectat pe ici și pe colo, ar mai fi de dat jos câteva kilograme, ar mai fi de îndreptat ceva dinți, deși îmi vine teribil să fac asta la 40 ani, nu am defecte majore care să mă situeze chiar în rândul oamenilor neatrăgători și, cu toate acestea, mă simt ca rățușca cea urâtă. Sunt o femeie îngrijită, cochetă, relativ bine îmbrăcată și, totuși, când mă uit în jurul meu parcă ar fi ceva care nu coincide cu restul populației feminine. Constat din zi în zi, mai puțin la femeile trecute de 40 ani care și-au câștigat o anumită individualitate, că dispare particularitatea din femeie. Începând cu vârsta de 15 ani și până spre 40 parcă toate femeile încep să arate absolut la fel. Nu mă refer strict la partea vestimentară, deși și aici ar fi o problemă, cred că globalizarea a făcut ca toți oamenii să se îmbrace ca fel.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     E vorba, în primul rând, de partea estetică. Am impresia că nu mai poți să fii mulțumită de tine, ca tânără fată, ca femeie, dacă nu ai următoarele la purtător: sâni plantați, buze injectate, sprâncenele tatuate sau fardate cu o tehnică numită ombre, șuvițe aurii spre gri sau părul ca pana corbului cu cărarea obligatoriu pe mijlocul capului. Mă uit în jurul meu și văd numai clone, abia mai disting o față de alta. În mediul virtual aceeași problemă, pozele tuturor sunt identice, posturile sunt identice, selfie-ul e realizat în aceeași manieră, același filtru de lumină folosit, același machiaj, aceleași obiecte vestimentare. Dacă a apărut rujul roșu mat, toată suflarea feminină își va vopsi buzele botoxate cu rujul roșu mat. Nu are nici o importanță dacă culoarea se potrivește sau nu, dacă e în ton cu pielea sau părul. Facem în așa fel încât să se potrivească, așa că ne vopsim părul negru, mergem la solar și gata-i potriveala. Dacă ai nenorocul să ai sânii mici nu te consolezi cu gândul că poate ai alte atuuri fizice, ci fugi repede la estetician să repari acest neajuns și îi faci cât mai mari și mai ridicați. Înțeleg faptul că femeile suferă de anumite complexe și vor să își îmbunătățească aspectul fizic dar nu înțeleg de ce mi-aș dori să arat ca milioane de alte femei. În cazul acesta ce mai am eu special față de altele dacă oricum arătăm toate la fel? Nu demult femeile mergeau la modistă tocmai pentru a arăta altfel, pentru a-și croi obiecte vestimentare total aparte de cele ale semenelor lor, obiecte vestimentare ce le puneau în valoare silueta, statura, tenul. E adevărat că au fost tot timpul tendințe în modă însă tot exista individualitatea. Acum femeia parcă este scăpată din fabrica unui producător chinez de jucării, femeia este construită după un șablon. Dacă ai nasul mare, nici o problemă, îl facem mic mic. Ai dinții strâmbi, strungăreață sau nu îți place forma lor, iar nu-i problemă, scoatem mia de euro și punem fațete. Nu ai buze, rezolvăm și asta. În principiu orice, hai să îi spun neplăcere fizică, se poate rezolva.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Mă uit în showbiz și văd niște personaje de nerecunoscut. Daniela Crudu era inconfundabila Daniela Crudu și nu părea să fi avut vreun defect fizic, în afara faptului că era mult prea slabă pentru gustul meu. Andreea Tonciu era Andreea Tonciu și semnul ei distinctiv era nasul ceva mai mare, dar nu consider că era un defect cu care nu ai fi putut trăi. Acum sunt operate amândouă și chestia e că abia îți mai dai seama care-i una și care-i alta. Am dat doar un exemplu, situații de genul acesteia sunt cu nemiluita. Și ceea ce mi se pare cel mai grav este faptul că personajele amintite mai sus au ajuns modele pentru adolescentele de azi. În ignoranța mea stau și mă întreb iar: de ce aș dori să fiu aidoma altor milioane de femei când aș putea fi unică? A ajuns unicitatea atât de perimată și ne rușinăm a fi altfel? Mie mi se pare mult mai important să mă disting într-o lume de atâtea Barbie decât să fiu doar una dintre cele multe.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

andreea tonciu, barbie, daniela crudu, estetic, femei, filtru de lumina, jucarii, moda, obiecte vestimentare, poze, producator chinez, sablon, solar, utile

Cum am ajuns o lume de Barbie

    Mă uit în oglindă și am impresia că e ceva în neregulă cu mine. La prima vedere toate par la locul lor, anatomic sunt construită mu...

Ce gândesc femeile vs. ce gândesc bărbații

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhf_nwahgtgCB8qahHWetrvH8PP3kyoSKQZ7l2fb7cfWjAV9f9Ur8FIxfJZvdbjWHLSULc5-vsZJlM0D5wZdFpJkQ7xycbtTeiofNoM5NK7uLVSBYQC4Qv2ff5txpwQmi8qvkEYqybBMyQ/s1600/Ce_gandesc_femeile_vs_ce_gandesc_barbatii.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="386" data-original-width="550" height="224" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhf_nwahgtgCB8qahHWetrvH8PP3kyoSKQZ7l2fb7cfWjAV9f9Ur8FIxfJZvdbjWHLSULc5-vsZJlM0D5wZdFpJkQ7xycbtTeiofNoM5NK7uLVSBYQC4Qv2ff5txpwQmi8qvkEYqybBMyQ/s320/Ce_gandesc_femeile_vs_ce_gandesc_barbatii.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div>     <b>Gânduri femeiești într-un interval de 24 ore (sau chiar mai puțin)</b></div> <br /> <div style="text-align: justify;">     Aha, ia să vedem ce am de făcut azi. Să beau repede o cafea, să îmi smulg firele acestea de păr rebele care au crescut la sprâncene, să văd cum reușesc să scol copilul, trebuie să îl pregătesc de grădiniță. Oare o vrea să se spele pe dinți sau nu? Să îi pun ciorapi lungi sau șosete? Oare ce mă fac dacă o trage la grădiniță pe Bianca de coadă? Are limba engleză azi? O fi învățat ceva? Că nu vrea să spună nimic nimic. Hai, e timpul să îl scol. Doamneeeee, cât durează să se încalțe și să își pună hanoracul. Jur că nu mai pot și într-o bună zi am să fug în lume. Nu mai pot, efectiv nu mai pot. Hmmmm, mi-a sărit oja de la o unghie, să văd când naibii reușesc să mă programez la o manichiură. Părul ăsta stă ca naiba, ar cam avea nevoie de o tunsoare. Oare cu ce să mă îmbrac? Să îmi iau rochia aceea neagră sau m-am tot îmbrăcat în negru? Eh, rochie, de parcă am eu timp acum să caut ciorapi, pantofi. Hai că trag o pereche de jeans pe mine. M-aș farda. N-am timp, dau repede un bb cream. Trebuie să cumpăr și din ăsta. Haiii pui, hai odată, te rog frumos, o să întârziem și nu vreau să se supere doamna. Așa. Să vedem când naiba apuc azi să mă duc la cumpărături.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Nici nu știu ce să fac de mâncare. Poate o supă cremă. Sau niște pulpe la cuptor. Cine știe ce bagă în puii ăștia de sunt așa grași. Numai chimicale. Că nici nu știu ce să le mai dau de mâncare. Oare mâine o ploua? Să îi scot ăstuia mic cizmele de cauciuc? Lasă, văd eu mâine dimineață. Ce o face Laura? Ia să o sun eu mai târziu, după ce las copilul la grădiniță. De fapt o sun când îmi iau pauza de masă, probabil atunci va avea și ea timp. Aș avea nevoie și de o geantă. Vaiii, am uitat, trebuie să mă duc să plătesc asigurarea obligatorie la locuință, factura la apă și gaz. De fapt de ce să mă mai complic?! Lasă că plătesc de pe telefon, că și așa am aplicație. Noroc cu tehnologia asta că nu mai trebuie să stai pe la coadă la fiecare furnizor de servicii. Cum le-o fi făcut mama pe toate? Eu, fără Pampers, cred că aș fi înnebunit, să tot stau să spăl, să usuc, să fierb și să calc scutece. Îți dai seama câtă muncă?! În fine, acum e mai bine. E mai bine pe naiba. Ce o fi făcut Dan ( soțul ) cu mașina? Să mă c...c și în ea de mașină că așa m-am săturat.....ba are nevoie de una, ba de alta. Dar e bună, e adevărat, te mai duci încolo, încoace. Ete fâs, de parcă ăia care nu au mașină nu se duc nicăieri? Ba se duc și ăia, iau trenul și se duc, că nu s-a născut nimeni în mașină. O să îl sun imediat și pe Dan, mă scoate din sărite și el. Mâine, când mă întorc de la serviciu trebuie să calc neapărat, am un morman, cred că nu le termin niciodată. Cică să nu țipi la copil. Cum să nu țipi, că simți la un moment dat că nu mai poți după ce îi spui de un miliard de ori, cu zâmbetul pe buze, să își strângă jucăriile.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Zâmbetul ăla înțepenește în rictus și mai țipi, n-ai ce să faci. În seara asta să îl culc mai devreme, altfel o să fie obosit. Sau să fac o mazăre cu un piept de pui. Mda, cred că asta fac. Și seara poate o omletă cu brânză și ceva salată. M-am îngrășat. Ar trebui să fac mai multă mișcare sau măcar să mănânc mai puțin seara. Hai odată, autobuzul naibii, nu mai vine, am obosit și mă dor și picioarele. Să mă văd acasă, sunt așa obosită. Poate apuc să citesc și eu măcar vreo trei pagini azi. Sau poate am vreme să mă mai uit la hainele alea de iarnă. Că nu am avut timp să fac nimic nimic etc.</div> <br />     <b>Gânduri bărbătești într-un interval de 24 ore (sau chiar mai mult)</b><br /> <br /> <div style="text-align: justify;">     Să vedem ce o avea mașina aia, că așa mă scoate din sărite. (Acest text e o glumă, cu siguranță și bărbații se gândesc la o multitudine de lucruri de-a lungul unei zile)</div>

autobuz, barbati, chimicale, copilul la gradinita, factura, femei, ganduri, geanta, ingrasat, locuinta, pereche, supa crema, telefin, utile

Ce gândesc femeile vs. ce gândesc bărbații

     Gânduri femeiești într-un interval de 24 ore (sau chiar mai puțin)     Aha, ia să vedem ce am de făcut azi. Să beau repede o ca...

Mâncatul pe fond emoțional

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPTzHclYyYvD4jrjYe4eWCIlwB3-Tmt1-ITXLJPfSCPIuK5XWJn9Mwa-tKrxtz-Szx9dfPcU87R_6JhZunzTNa4dK1BhsyNiSZf8IWxX80JeCNBs28B0xuPxb5DusdINEdmFqS4j1CP4Q/s1600/Mancatul_pe_fond_emotional.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="640" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPTzHclYyYvD4jrjYe4eWCIlwB3-Tmt1-ITXLJPfSCPIuK5XWJn9Mwa-tKrxtz-Szx9dfPcU87R_6JhZunzTNa4dK1BhsyNiSZf8IWxX80JeCNBs28B0xuPxb5DusdINEdmFqS4j1CP4Q/s400/Mancatul_pe_fond_emotional.jpg" width="400" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Soțul meu, persoană slabă de altfel, nu poate înțelege sub nici o formă că un om poate mânca și din alte motive decât foamea. El se hrănește exclusiv când îi este foame, de foarte puține ori l-am văzut să înfulece ceva doar de dragul de a mânca. Mi-am dorit să fac ca el de foarte multe ori însă pur și simplu nu îmi iese schema asta. Nu știu dacă este lipsă de voință, poftă prea puternică, lipsa unei motivații, habar nu am, cert este că m-am trezit de foarte multe ori că îmi cumpăr ceva de mâncare fără a simți nici cea mai mică gâdilătură de foame, ci doar așa, pentru a crănțăni câte ceva. De obicei fac asta când am timp mort. Evident că sunt în permanență în luptă cu kilogramele și ronțăitul ăsta nu numai că nu mă slăbește dar îmi macină și conștiința destul de tare. Știu că nu sunt singura în situația aceasta, dacă aș fi fost doar eu și încă 5 ,10 , 2000 oameni nu ar mai fi existat o industrie a produselor pentru slăbit și a metodelor prin care slăbești. Din păcate sunt milioane de oameni care se confruntă cu kilograme în plus și cu problema mâncatului excesiv. Și cu siguranță nu toți acești oameni sunt nesimțiți și nu se pot opri din mâncat. Eu cred că la baza acestui mâncat compulsiv se află de fapt altceva.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <div style="text-align: justify;">     </br> Cred că mâncatul în prostie ascunde niște lipsuri emoționale. Sub nici o formă nu vreau să scuz nici o persoană supraponderală, cum probabil mă vor acuza cei slabi și capabili să își controleze cu ușurință apetitul. Dar e posibil ca mâncatul ceva mai mult să fie produs, cum am spus, și de alte lucruri decât pura nesimțire și nepăsare. Nu aș vrea să vorbesc de cazuri extreme, de situații ale persoanelor abuzate, bătute sau chinuite din punct de vedere fizic, ci de oamenii aparent normali, oameni de pretutindeni, cu probleme reale și întâlnite la fiecare pas. Cred că o femeie neglijată în căsnicie și desconsiderată de partener ar putea începe să mănânce ceva mai mult pentru a compensa lipsa de atenție a partenerului. Ea știe că probabil nu e bine ceea ce face și acumularea de kilograme nu e tocmai ceea ce își dorește dar dorința de a se simți iubită și apreciată e atât de mare încât refulează într-un mâncat excesiv. Nu trebuie să fie neapărat vorba de ciocolată sau dulciuri, deși probabil un psihoterapeut ar spune că nevoia de dulce s-ar traduce prin nevoia fizică de dulcegării, de drăgălășenii. Mai există femei care dacă nu se hrănesc pe ele într-un mod excesiv au tendința de a face asta cu copii lor, îi supraalimentează pentru a acoperi ele însele un gol, nedându-și seama că îi provoacă copilului un neajuns. Singurătatea mai poate fi un motiv pentru a mânca.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Paradoxal, chiar în cazul în care este ținută o cură de slăbire, faptul de a nu fi slăbit pe cât şi-a dorit persoana în cauză, poate cauza o supraalimentare, o răzbunare pe propria persoană şi o auto-sabotare. Conflictele nerezolvate, traume din copilărie, lipsa aprecierii pot conduce către mâncat mult și fără rost. Chestia e că nu e tocmai ușor să te oprești din mâncatul ăsta. Fie încerci să îţi rezolvi cumva problemele emoționale, indiferent de natura lor, fie îţi impui o voință de fier și îţi propui să nu te mai atingi de alimente care îţi dăunează. Dar primordial cred că ar trebui umblat la cauza care face să se mănânce mai mult decât e nevoie și conștientizat că, pe termen lung, ronțăiala asta nu duce nicăieri, ba dimpotrivă, face mai mult rău decât bine. Stima de sine nu va reveni de la o pungă de covrigei în plus, iubirea nu va veni dacă nu vă veți simți bine în pielea dvs, soţul nu vă va iubi mai mult dacă vă va vedea mâncând mai mult ca el. Realizez că nu e ușor, e o adevărată luptă și reușește să se oprească numai cine e cu adevărat motivat și realizează ca problemele sale au o rezolvare. Însă cu fiecare zi în care nu se mai ronțăie e posibil ca și problemele să se rezolve cumva de la sine. Cred că e un cerc vicios: mănânc fiindcă nu mă simt bine și automat nu mă simt bine fiindcă am mâncat prea mult. Cumva trebuie găsită tăria de a rupe cercul, căci oprind mâncatul în exces automat te simți mai bine sau cel puțin mai ușor. Pentru că mâncatul mai mult decât e necesar nu face decât să îți îngreuneze și mintea. Dar, cu siguranță, mâncatul acesta pe fond emoțional există, nu e o simplă balivernă pentru că omul are tendința de a suplini ceea ce îi lipsește cu ceea ce are cel mai la îndemână, adică hrana, fiind cel mai ușor de procurat.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

cazuri extreme, cerc vicios, ciocolata, conflicte nerezolvate, dulciuri, femei, kilogramme in plus, lipsa de atentie, lipsa de vointa, oameni, produse slabit, timp mort, traume, utile

Mâncatul pe fond emoțional

    Soțul meu, persoană slabă de altfel, nu poate înțelege sub nici o formă că un om poate mânca și din alte motive decât foamea. El se...

Femeile și fanteziile sexuale

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPwSf5wtFzycQW7Mw7OAzJkKUX2yF-FzLSAcKl8x73p4ZS2LDUxXLHUQUW6yNbeIxsXfLSt8XhzuqNaJGAuAQvjpOLLm2WdsgCU6gJJl0vot5e3KjYy39wTJjfqz82SLwW-3OJgFZZHLo/s1600/Femeile_si_fanteziile_sexuale.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPwSf5wtFzycQW7Mw7OAzJkKUX2yF-FzLSAcKl8x73p4ZS2LDUxXLHUQUW6yNbeIxsXfLSt8XhzuqNaJGAuAQvjpOLLm2WdsgCU6gJJl0vot5e3KjYy39wTJjfqz82SLwW-3OJgFZZHLo/s320/Femeile_si_fanteziile_sexuale.jpg" width="251" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Încă din vremuri imemoriale apare fenomenul prostituției, nu degeaba se spune că este cea mai veche meserie din lume. Și odată cu ea și materialele pornografice, în sensul scrijelirii pe pereți sau desenării cu var a fel de fel de obscenități. Dar toate acestea sunt destinate, nu știu de ce, doar bărbaților. Numai bărbații merg la bordel ( recunosc că nu m-am informat în privința asta, așadar nu știu dacă există case de toleranță și pentru femei), revistele sunt pentru bărbați, cel puțin canalele TV au pretenția de a fi pentru adulți, așadar și pentru femei. Nu înțeleg discriminarea asta dintre sexe cel puțin din acest punct de vedere, al sexualității. Bine, nu înțeleg eu nici de ce e acceptat ca bărbații să aibă partenere cu nemiluita dar femeile nu. În fine, asta e o altă poveste. Revenind la ce mă gândeam: oare ce soi de fantezii sexuale au femeile? Și în vâltoarea tuturor lucrurilor pe care le au de făcut, mă gândesc aici la femeile cu obligații, copii, bărbat, mai au vreme de gânduri răzlețe sau ceva mai staționare cu privire la ce ar fi dorit să le facă necunoscutul din stația de tramvai? Zilele trecute trecea o fătucă pe lângă mine și nu am putut să nu remarc faptul că vreo 3 bărbați au întors capul uitându-se cu jind după frumosul posterior strâns în niște colanți negri. De când se știe bărbații se uită după femei, tânjind după formele doamnelor și nu cu scopul de a le imortaliza mental pentru veșnicie. Eh, cu femeile treaba nu stă la fel. Nu am văzut niciodată o femeie holbându-se la bărbăția unui mascul, oricât de evidentă ar fi fost. Femeile, cel mai adesea, admiră un bărbat și cam atât, dar nu la modul: vaiii, ce ți-as face eu. În cazul acesta fanteziile sexuale ale femeilor sunt reprezentate doar de imagini ale unor bărbați frumoși care să le posede sub clar de lună și în cântecel de cucuvea? Chestia e că nu prea am auzit, pardon, nu am auzit niciodată vreo femeie afirmând că ar vrea să fie în preajma a 5 bărbați, toți satisfăcându-și poftele cu ea. Nu zic că femeile nu ar dori asta, probabil o doresc, însă nici una nu afirmă sus și tare treaba asta. Bărbații în schimb, nu numai că trâmbițează această dorință, ba chiar sunt și mândri la gândul că ar putea fi înconjurați de o cohortă de femei pe care să le satisfacă el pe rând. Da, normal, că pe rând, că săracul nici nu ar putea altfel. Bărbații își doresc, foarte, dar foarte mulți dintre ei, să își implice partenera într-o partidă în trei, la mijloc mai fiind o altă femeie, evident. Dar dacă consoarta ar fi de acord, dar nu cu prezența unei alte femei, ci cu a unui bărbat, brusc bărbatului nu prea îi mai convine. Adică e absolut acceptabil ca soțul să penetreze o altă femeie în prezența soției dar dacă soția pretinde să fie iubită de un altul se cam schimbă situația, soțul nu mai e de acord cu sexul în trei. Să te masturbezi ca bărbat iar e normal, firesc, societatea nu are nici o problemă cu asta. Dar să te masturbezi ca femeie încă e tabu. Dacă ai ceva jucării sexuale acasă cu care ai chef să te satisfaci, femeie fiind, e de-a dreptul rușinos și imoral. Dacă bărbatul o face și nu are nici o problemă în sensul ăsta, femeia trebuie satisfăcută numai de bărbat și de mânuța lui, sau mă rog, ați înțeles. Din punctul meu de vedere e absolut acceptabil și firesc ca și femeile să viseze și la alt tip de sex decât cel clasic, cu partenerul deasupra, mi se pare sănătos ca femeia să dea dovadă de imaginație, fără ca asta să o incrimineze ca fiind imorală sau de speță mai joasă. Ce îi este permis bărbatului din punct de vedere sexual ar trebui să îi fie permis și femeii în aceeași măsură. Dacă femeia vrea să se imagineze posedată de doi bărbați asta nu o face o femeie de moravuri ușoare. Peste 10 minute fantezia se va risipi și ea va deveni aceeași femeie, ba poate chiar una mai bună pentru că nu se va mai simți încorsetată. Și dacă se vede cu bărbații aia doi sau ce fantezie are ea acolo, nu înseamnă că va și pune în practică acest lucru, va rămâne doar la nivel de fantezie fără a se concretiza. Și mai cred că este sănătos ca femeia să împărtășească partenerului fanteziile sale, cel puțin în relațiile de lungă durată ar condimenta puțin viața sexuală. Așadar doamnelor, dacă găsiți prin casă vreo revistă pentru adulți, simțiți-vă libere să o răsfoiți fără grijă că ați fi considerate imorale.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

clasic, femei, moravuri usoare, partida in trei, prostitutie, realitatea zilei, revista pentru adulti, reviste pentru barbati, sex, tabu, viata sexuala

Femeile și fanteziile sexuale

    Încă din vremuri imemoriale apare fenomenul prostituției, nu degeaba se spune că este cea mai veche meserie din lume. Și odată cu ea ...

Intoleranța masculină la debitul verbal feminin

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiADiEp0644FQt_PlgJPC0sSts1oZtg6jx9y38kWnyYCozIDpfu3XXvz61eOp6u4kznt8FGMl3Wql4w4PpMhwbFoQ7AUSbLfrgIt2p-K1UVmQ8lC2ATbvlJo25Fu0m0Rnalviw3b5RZrA4/s1600/intoleranta_masculina_la_debitul_verbal_feminin.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="215" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiADiEp0644FQt_PlgJPC0sSts1oZtg6jx9y38kWnyYCozIDpfu3XXvz61eOp6u4kznt8FGMl3Wql4w4PpMhwbFoQ7AUSbLfrgIt2p-K1UVmQ8lC2ATbvlJo25Fu0m0Rnalviw3b5RZrA4/s320/intoleranta_masculina_la_debitul_verbal_feminin.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Apăruse acum ceva vreme o carte după care toate femeile se înnebuneau și am senzația că încă e un best-seller fiindcă am mai auzit persoane întrebând despre ea : Bărbații sunt de pe Marte și femeile de pe Venus. Mi-am dorit-o la fel de tare ca multe alte femei, cu speranța că voi înțelege ceva din psihologia și gândirea bărbatului. Pentru că sare în ochi de la o poștă că suntem diferiți și că vedem lucrurile în mod diferit. Nu vorbesc de diferențe ireconciliabile în ceea ce privește religia, simpatii politice sau ideologice duse la extrem. E vorba de cum percepe fiecare dintre sexe anumite lucruri și situații din viață. Iată de pildă cum vine femeia de la serviciu, care indiferent cu câte persoane a comunicat la locul de muncă, ajunsă acasă e tot nevorbită. Și cui să îi spună ea, săraca ce a mai făcut Popeasca, cu ce pantofi a mai venit încălțată Ioneasca, ce a pățit ea în cursul zilei, decât amărâtului și surghiunitului de bărbat?! Numai că pe bărbat nu prea îl interesează toate treburile astea. Și, în cazul fericit, în care chiar te ascultă, nu că e topit după pantofii Ioneascăi, ci doar pentru că vrea să fie politicos și să nu te amorseze, în următoarele 4 minute de la aflarea informației şi-o va șterge în mod clar din minte. Nu pentru că sunt rău intenționați, ci doar pentru că așa sunt ei programați. Un alt lucru pe care nu e bine să îl faci, e să îi împărtășești informații cât timp se uită la televizor. În cazul ăsta nici măcar nu va simula că este atent, pur și simplu nu se poate concentra asupra a două lucruri. În momentul uitatului la televizor el poate să facă doar acțiunea cu pricina și nimic mai mult, spre deosebire de femei care pot să se uite la televizor, să vorbească la telefon, să își facă unghiile, să aibă o mâncare pe foc, să mai arunce și un ochi la lecțiile copilului și să scoată o mașină de rufe. Citeam o chestie simpatică pe care am și urmărit-o de altfel. O femeie poate să facă multiple lucruri în timp ce se spală pe dinți. Pe când un bărbat va executa doar actul spălării dinților, cu picioarele depărtate la o distanță mică și ușor flexate. Sub nici o formă nu se va duce în altă parte să facă și altceva. Evident că am urmărit și chiar aşa e. Spuneam că femeia când vine de la serviciu e dornică de comunicare. Bărbatul când vine din câmpul muncii nu are chef decât să fie lăsat în pace, atât. Omul vrea să se pună la masă, să se uite puțin la televizor sau ce ocupații o avea el și abia după o perioadă e capabil să interacționeze cu consoarta. Numai că nici o femeie nu poate să aștepte să își termine el momentul de relaxare. De cum intră pe ușă începem a înșira ce a făcut ăla mic, ce roșii bune am găsit, că am făcut curat și fel de fel de nimicuri care ne definesc pe noi, femeile. Să nu înțelegeți că e un lucru rău în modul de a acționa al bărbatului sau al femeii. Nu, fiecare face lucrurile așa cum e el construit. Aud de foarte foarte dar foarte multe ori că femeile sunt cicălitoare. Doaaamneee, de câte ori am auzit eu treaba asta...... Dar nu pot înceta să mai fiu, pur și simplu construcția mea de femeie nu mă lasă să nu mai fiu cicălitoare. E științific dovedit că femeile folosesc până la 21.000 de cuvinte pe zi, incluzând și limbajul non-verbal, spre deosebire de bărbat care folosește numai 7.000 de cuvinte de zi. Dincolo de acestă limită el nu mai poate procesa. Și nu că nu ar mai vrea săracul, ci pentru că nu poate. Partea din creier a femeii responsabilă cu vorbirea e cu 30% mai dezvoltată decât aceea a bărbatului. De aceea fetițele vorbesc și mai repede decât băieții și asimilează mult mai repede limbi străine. În teorie totul sună minunat odată ce afli lucrurile astea, îți spui liniștită că nu ai un bărbat defect care nu vrea să te asculte, te bucuri că nu ai nici tu vreo hibă, ci doar că o parte a cerebelului e mai dezvoltată și lumea ar fi mai frumoasă și mai lipsită de conflicte. Numai că aici se termină înțelegerea feminină fiindcă noi continuăm să trăncănim. Singura problemă a bărbatului referitoare la noi,femeile pleacă de la faptul că vorbim mult, mult prea mult. Ei doresc să le spunem strict ceea ce dorim, la obiect și nimic mai mult. Nu ar trebui să ne simțim jignite sau abandonate, ci doar cred că ar trebui să schimbăm partenerul de dialog. Pentru că în dialogul bărbat-femeie, bărbatul nu caută decât să identifice probleme și să ne ajute. El e incapabil să înțeleagă faptul că noi vorbim doar de dragul de a vorbi, de a împărtăși lucruri. Cred că în momentul în care femeile vor înțelege uneori că e bine să mai și tacă, relațiile dintre sexe se vor îmbunătăți considerabil. Recunosc că mie nu prea îmi iese, seara vin acasă extrem de entuziastă și așa aș vorbi......</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

acasa, barbati, carte, cuvinte, femei, limbi straine, promovate, realitatea zilei, sexe, televizor, usa, vorbirea

Intoleranța masculină la debitul verbal feminin

    Apăruse acum ceva vreme o carte după care toate femeile se înnebuneau și am senzația că încă e un best-seller fiindcă am mai auzit pe...

Puterea vindecătoare a cumpărăturilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHBIKWMue2bcsBV4DZuRg5_oaNbsi0t1Qp8PM2SclX43JN1JXOUErer2_h6lVF9mv1iiSx_cabyB0Fii3MhJRJP1Ywgxqr9q_tqHQIS28hfHCN7oQg24MfkpcCL3HawHBi6FLM9tnJkRM/s1600/puterea_vindecatoare_a_cumparaturilor.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="197" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHBIKWMue2bcsBV4DZuRg5_oaNbsi0t1Qp8PM2SclX43JN1JXOUErer2_h6lVF9mv1iiSx_cabyB0Fii3MhJRJP1Ywgxqr9q_tqHQIS28hfHCN7oQg24MfkpcCL3HawHBi6FLM9tnJkRM/s320/puterea_vindecatoare_a_cumparaturilor.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Am observat în ultima vreme o tendință, din ce în ce mai ridicată chiar, de a face cumpărături pentru a ne afla în treabă. Îți trebuie sau nu hai să cumpărăm acolo, ca nu se știe când și dacă avem nevoie. Nu vorbesc, bineînțeles, de cazurile în care chiar avem nevoie de produsul achiziționat. Citeam la un moment dat că atunci când vine vorba de cumpărături să aștepți vreo 3-4 zile și dacă îți mai stă mintea la produsul respectiv abia atunci să mergi să îl cumperi. Nu știu câți dintre noi procedează așa, eu cel puțin când vreau ceva, păi îl vreau chiar acum, nu peste 4 zile. Excepție fac lucrurile ceva mai scumpe , de exemplu electrocasnice. În cazul acesta e necesar să fac o analiză, să compar mai multe produse, prețuri, să citesc review -uri..... Și acestea nici nu le cumpăr zilnic, deci am vreme să mă gândesc. Dar când vine vorba de lucruri mărunte, și aici cred că mă adresez mai mult femeilor, fiindcă în cele mai multe cazuri ele reprezintă publicul țintă, nu prea mai stai să aștepți regula celor 3 zile și cumperi așa, să te afli în treabă. Uite așa m-am trezit că am acasă vreo 8 sau 9 nuanțe de oja roșie, 4 de roz pal, 3 de lacuri incolore. De fiecare dată când le-am cumpărat am fost convinsă că e exact ceea ce îmi trebuie la momentul acela. Și de fiecare dată când am făcut curățenie În cutia cu cosmetice m-am întrebat de ce naiba am cumpărat atâtea sticle de ojă pentru că nu apuc mai niciodată să mă dau cu ele, mai ales că ocazional îmi mai fac și o manichiură semi-permanentă la salon. Eh, și dacă ar fi vorba numai de ojă..... Îmi place la nebunie sa îmi cumpăr tricouri albe. 80% sunt identice, chiar și eu trebuie să recunosc asta. Sau îmi place să cumpăr prostioare inutile pentru casă care ajung inevitabil la gunoi pentru că nu le folosește nimeni . La locul de muncă am o perioadă a zilei oarecum „moartă” în care îmi permit să „răsfoiesc” mediul virtual în căutarea unor noi oferte de cumpărături. Așa că intru pe pagina de la eMAG unde găsești de la chiloți la brazi de Crăciun în valoare de 13000 RON. Și mă uit după oferte lunare, bilunare, cu ocazia aniversării de 168 minute, doar doar găsesc ceva de care am mare nevoie. Am chiar și aplicația instalată pe telefonul mobil. Acum mă tot uit după un multi-cooker,cică m-ar ajuta tare mult în bucătărie. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ne fac toate aceste cumpărături să ne simțim mai bine? Sau încearcă cumva să înlocuiască ceea ce ne lipsește ? Poate simțim nevoia de afecțiune, de iubire, de sex, de apreciere? Și cumpărăturile ne dau pe termen scurt ceea ce ne lipsește? Și atunci de ce femeile sunt principalii cumpărători ? Bărbații nu resimt aceleași lipsuri ca femeile? Pentru că, hai să recunoaștem, bărbatul cumpăra numai și numai când are nevoie de ceva, nicidecum de dragul de a cumpăra. Nu am văzut niciodată un bărbat care să cumpere ceva doar de dragul de a cumpăra, să fie acolo că poate are nevoie vreodată. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Și se pune întrebarea așadar : ne ajută cumpărăturile într-un fel? Ne simțim mai frumoase dacă avem 50 de tricouri albe? Femeia din mine spune clar și răspicat : DA, CUMPĂRĂTURILE NE AJUTĂ. Ne ajută să ne simțim mai frumoase, mai liniștite, mai calme și mai bune. Și toată lumea știe că o femeie fericită reprezintă și o familie fericită. Ce dacă avem 8 sticle de ojă roșie sau un aparat de gătit la aburi pe care nu îl folosim niciodată? Cineva trebuie să se ocupe şi de mersul economiei şi sa pună banii să circule, că dacă am sta numai după bărbați ........</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

barbati, cumparaturi, femei, femeie fericita, lucruri marunte, principalii cumparatori, utile

Puterea vindecătoare a cumpărăturilor

    Am observat în ultima vreme o tendință, din ce în ce mai ridicată chiar, de a face cumpărături pentru a ne afla în treabă. Îți trebu...