Cele mai enervante 8 lucruri pe care le face copilul meu

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3WaX2xrzbx50eiSIoW8TEobMRMfyNmVh4mjqnRZawp_zn0y-FqUbhmD-H_HHdBpFv8nwiAVlQ4GZ4KVFmZE0fo86_-EYl_kH2-UezraejGkUF_cEQB0650tIzn0OVujfGCwmETZZBkXQ/s1600/Cele_mai_enervante_8_lucruri_pe_care_le_face_copilul_meu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="259" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3WaX2xrzbx50eiSIoW8TEobMRMfyNmVh4mjqnRZawp_zn0y-FqUbhmD-H_HHdBpFv8nwiAVlQ4GZ4KVFmZE0fo86_-EYl_kH2-UezraejGkUF_cEQB0650tIzn0OVujfGCwmETZZBkXQ/s320/Cele_mai_enervante_8_lucruri_pe_care_le_face_copilul_meu.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Spuneam la un moment dat că în fericita clipă în care am aflat că voi fi mamă mi-am propus să fiu o mamă fericită, mereu în plutire pe un norișor al seninătății. Da, da. Departe de realitate. La aproape 3 ani de la momentul nașterii puiului mic am ajuns de sunt nevoită să întocmesc un top al celor mai enervante lucruri pe care le face copilul meu. Probabil înaintând în vârstă va face mult mai multe lucruri enervante însă acestea pe care le voi enumera efectiv mă fac să dau în clocot acum, în prezent.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 1. Urletul. Mai precis urletul isteric produs de orice îl înconjoară. Dacă a trecut o albină prea departe de nasul lui, urlă. Dacă a bătut vântul prea tare sau dimpotrivă, nu a bătut deloc, urlă. Dacă nu i s-a așezat o muscă pe nas urlă. Sau dacă totuși i s-a așezat și a stat prea puțin va urla din nou. Dacă am plecat de lângă el va urla, la fel cum va urla și dacă mă întorc lângă el în următoarele secunde. Urlă dacă îl pun pe wc, tot așa și dacă nu îl pun. În orice caz, țipătul ăsta isteric este de departe cel mai enervant lucru. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Refuzul de a face anumite lucruri. E posibil să nu implice ţipatul anterior. Nu vrea să se spele pe dinți, să pună chiloți, să se încalțe cum trebuie cu pantofii, să nu plece cu sandalele în miezul iernii. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. Timpul foarte lung petrecut înainte de a ieși din casă. Indiferent de destinația zilei petrec minute extrem de lungi înainte de a ieși din casă. Singurul lucru care funcționează este amenințarea. Adică aceea că voi pleca și îl voi lăsa singur. O dată am și făcut-o, am stat la ușă, așteptând să văd ce face. A fost foarte liniștit, nici musca nu s-a auzit, cred că a zis și merci că am plecat. Am intrat în casă de rușine ca mă va găsi cineva așteptând la propria ușă. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 4. Timpul la fel de mare petrecut pentru a fi convins să se culce. Asta implica citit, rugat, amenințat, implorat, iar amenințat și în final întorsul cu fundul la el și ignorat pentru că încă se doarme în același pat cu copilul din dotare.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 5. Mizeria făcută la masă. Am crezut că dacă îl voi învăța să fie independent va fi mai ușor atât pentru mine cât și pentru el când va intra în colectivitate. Într-o oarecare măsură este mai ușor însă prețul constă în multe, multe reprize de dat cu mătura, aspirat, șters. Într-o perioadă, pe masa de bucătărie a stat o mușama, fiind cea mai la îndemână în ceea ce privește curățarea. Puneam până și pe copil o mușama, pe picioare și cumva pe burtică. Vai de zilele mele, doamneee, câtă mizerie. Am renunțat la mușama și nu pentru că s-ar fi învățat să mănânce mai curat ci pentru că mă enerva mușamaua aceea foarte tare. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 6. Refuzul de a face baie, urmat, inevitabil, de refuzul de a ieși din cadă. Apa aruncată din cadă. Apa aruncată pe mine.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 7. Fugăritul prin casă în încercarea de a pune ceva haine pe el. Pe cât e de mic pe atât e de vitezoman. Nu am crezut că e atât de greu să prinzi un pici din asta când e în mișcare. Credeți-mă că nu e ușor deloc. Odată prins nu înseamnă că e și gata îmbrăcat. Aia e altă poveste. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 8. Imitarea . Îmi pare rău, trebuie să o spun dar îmi mai scapă unele cuvinte necuviincioase. În locuri publice. De față cu copilul. Să nu vă gândiți chiar la înjurături din galerie de la Rapid. În orice caz am avut neplăcuta surpriza de a repeta ceea ce tocmai supusesem, spre amuzamentul întregului restaurant pentru că nu a spus-o chiar în șoaptă. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     În orice caz, în proporție de 30% la sută e amuzant să ai copil. Are și momente în care simți că nu mai există nimic pe lume în afara râsului lui, în afara momentului când doarme și îți lipești nasul de el să îi simți căldura. În proporție de 70% te cam scoate din minți. Bine că mai avem și locuri de muncă pentru că probabil procentele s-ar modifica.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

apa, baie, copil, mama fericita, mizerie, musca, refuz, restaurant, rusine, urletul, usa, utile

Cele mai enervante 8 lucruri pe care le face copilul meu

    Spuneam la un moment dat că în fericita clipă în care am aflat că voi fi mamă mi-am propus să fiu o mamă fericită, mereu în plutire p...

Intoleranța masculină la debitul verbal feminin

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiADiEp0644FQt_PlgJPC0sSts1oZtg6jx9y38kWnyYCozIDpfu3XXvz61eOp6u4kznt8FGMl3Wql4w4PpMhwbFoQ7AUSbLfrgIt2p-K1UVmQ8lC2ATbvlJo25Fu0m0Rnalviw3b5RZrA4/s1600/intoleranta_masculina_la_debitul_verbal_feminin.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="215" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiADiEp0644FQt_PlgJPC0sSts1oZtg6jx9y38kWnyYCozIDpfu3XXvz61eOp6u4kznt8FGMl3Wql4w4PpMhwbFoQ7AUSbLfrgIt2p-K1UVmQ8lC2ATbvlJo25Fu0m0Rnalviw3b5RZrA4/s320/intoleranta_masculina_la_debitul_verbal_feminin.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Apăruse acum ceva vreme o carte după care toate femeile se înnebuneau și am senzația că încă e un best-seller fiindcă am mai auzit persoane întrebând despre ea : Bărbații sunt de pe Marte și femeile de pe Venus. Mi-am dorit-o la fel de tare ca multe alte femei, cu speranța că voi înțelege ceva din psihologia și gândirea bărbatului. Pentru că sare în ochi de la o poștă că suntem diferiți și că vedem lucrurile în mod diferit. Nu vorbesc de diferențe ireconciliabile în ceea ce privește religia, simpatii politice sau ideologice duse la extrem. E vorba de cum percepe fiecare dintre sexe anumite lucruri și situații din viață. Iată de pildă cum vine femeia de la serviciu, care indiferent cu câte persoane a comunicat la locul de muncă, ajunsă acasă e tot nevorbită. Și cui să îi spună ea, săraca ce a mai făcut Popeasca, cu ce pantofi a mai venit încălțată Ioneasca, ce a pățit ea în cursul zilei, decât amărâtului și surghiunitului de bărbat?! Numai că pe bărbat nu prea îl interesează toate treburile astea. Și, în cazul fericit, în care chiar te ascultă, nu că e topit după pantofii Ioneascăi, ci doar pentru că vrea să fie politicos și să nu te amorseze, în următoarele 4 minute de la aflarea informației şi-o va șterge în mod clar din minte. Nu pentru că sunt rău intenționați, ci doar pentru că așa sunt ei programați. Un alt lucru pe care nu e bine să îl faci, e să îi împărtășești informații cât timp se uită la televizor. În cazul ăsta nici măcar nu va simula că este atent, pur și simplu nu se poate concentra asupra a două lucruri. În momentul uitatului la televizor el poate să facă doar acțiunea cu pricina și nimic mai mult, spre deosebire de femei care pot să se uite la televizor, să vorbească la telefon, să își facă unghiile, să aibă o mâncare pe foc, să mai arunce și un ochi la lecțiile copilului și să scoată o mașină de rufe. Citeam o chestie simpatică pe care am și urmărit-o de altfel. O femeie poate să facă multiple lucruri în timp ce se spală pe dinți. Pe când un bărbat va executa doar actul spălării dinților, cu picioarele depărtate la o distanță mică și ușor flexate. Sub nici o formă nu se va duce în altă parte să facă și altceva. Evident că am urmărit și chiar aşa e. Spuneam că femeia când vine de la serviciu e dornică de comunicare. Bărbatul când vine din câmpul muncii nu are chef decât să fie lăsat în pace, atât. Omul vrea să se pună la masă, să se uite puțin la televizor sau ce ocupații o avea el și abia după o perioadă e capabil să interacționeze cu consoarta. Numai că nici o femeie nu poate să aștepte să își termine el momentul de relaxare. De cum intră pe ușă începem a înșira ce a făcut ăla mic, ce roșii bune am găsit, că am făcut curat și fel de fel de nimicuri care ne definesc pe noi, femeile. Să nu înțelegeți că e un lucru rău în modul de a acționa al bărbatului sau al femeii. Nu, fiecare face lucrurile așa cum e el construit. Aud de foarte foarte dar foarte multe ori că femeile sunt cicălitoare. Doaaamneee, de câte ori am auzit eu treaba asta...... Dar nu pot înceta să mai fiu, pur și simplu construcția mea de femeie nu mă lasă să nu mai fiu cicălitoare. E științific dovedit că femeile folosesc până la 21.000 de cuvinte pe zi, incluzând și limbajul non-verbal, spre deosebire de bărbat care folosește numai 7.000 de cuvinte de zi. Dincolo de acestă limită el nu mai poate procesa. Și nu că nu ar mai vrea săracul, ci pentru că nu poate. Partea din creier a femeii responsabilă cu vorbirea e cu 30% mai dezvoltată decât aceea a bărbatului. De aceea fetițele vorbesc și mai repede decât băieții și asimilează mult mai repede limbi străine. În teorie totul sună minunat odată ce afli lucrurile astea, îți spui liniștită că nu ai un bărbat defect care nu vrea să te asculte, te bucuri că nu ai nici tu vreo hibă, ci doar că o parte a cerebelului e mai dezvoltată și lumea ar fi mai frumoasă și mai lipsită de conflicte. Numai că aici se termină înțelegerea feminină fiindcă noi continuăm să trăncănim. Singura problemă a bărbatului referitoare la noi,femeile pleacă de la faptul că vorbim mult, mult prea mult. Ei doresc să le spunem strict ceea ce dorim, la obiect și nimic mai mult. Nu ar trebui să ne simțim jignite sau abandonate, ci doar cred că ar trebui să schimbăm partenerul de dialog. Pentru că în dialogul bărbat-femeie, bărbatul nu caută decât să identifice probleme și să ne ajute. El e incapabil să înțeleagă faptul că noi vorbim doar de dragul de a vorbi, de a împărtăși lucruri. Cred că în momentul în care femeile vor înțelege uneori că e bine să mai și tacă, relațiile dintre sexe se vor îmbunătăți considerabil. Recunosc că mie nu prea îmi iese, seara vin acasă extrem de entuziastă și așa aș vorbi......</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

acasa, barbati, carte, cuvinte, femei, limbi straine, promovate, realitatea zilei, sexe, televizor, usa, vorbirea

Intoleranța masculină la debitul verbal feminin

    Apăruse acum ceva vreme o carte după care toate femeile se înnebuneau și am senzația că încă e un best-seller fiindcă am mai auzit pe...