Posted by / sâmbătă, 22 octombrie 2016 / 13 Comentarii / , , , , , ,

Convingeri și constrângeri!


    “Familia ortodoxă formată dintr-un bărbat și o femeie” este pe buzele tuturor în ultimul timp. S-au strâns semnături, s-au scris petiții care să arate și să confirme acest fapt, dar degeaba.
    Oamenii iubesc pe cine doresc și își petrec viața alături de cine doresc ei. Ultima persoană întrebată în public despre această situație este președintele ţării. Din cum decurg lucrurile, în curând la angajare sau la înscrierea pentru un concurs, una dintre întrebările standard o să fie despre orientarea sexuală iar dacă aceasta nu este așa cum dorește majoritatea este posibil să nu fi acceptat sau angajat. Iar în acel moment se pune deja în discuție discriminarea.

    Se dorește de ceva vreme ca relațiile dintre persoanele de același sex să rămână doar în dormitor, să nu fie legalizate printr-un act oficial la starea civilă și chiar să existe amenzi pentru exhibiționism. Pentru moment se poate semna un contract notarial pentru parteneriat civil dar care nu este cunoscut/recunoscut de societate. În rubricile diferitelor cereri și înscrisuri din România există doar statutul “căsătorit/ necăsătorit” iar acel parteneriat civil nu este considerat ca fiind o căsătorie. Nu înțeleg de ce cineva ar putea avea de suferit pentru că o altă persoană majora dorește să oficializeze o relație cu o persoană majoră de același sex. Cu ce ne afectează pe noi că ”el se iubește cu el” sau că “ea se iubește cu ea”? Oamenii aceștia muncesc la fel, mănâncă la fel, se plimbă la fel și trăiesc la fel de mult ca majoritarii. Trebuie să acceptăm că suntem diferiți, că fiecare individ are dorințe și realizări proprii iar religia sau o lege abstracta nu pot dicta sufletului.



    Multe persoane refuză să-și declare orientarea sexuală pentru a nu fi excluse din comunitățile în care trăiesc sau de teama rudelor care nu vor să accepte acest lucru. Aceste persoane încep să se retragă din viața socială și publică gândindu-se că nu corespund standardelor impuse, iar la un moment dat reușesc să-și întemeieze o familie care nu este ceea ce pare. Fericirea personală este lăsată de-o parte și totul devine complet fals. Fiecare individ trebuie să aibă dreptul de a-și petrece viața alături de cine vrea, nu cu cine îi impune o directivă anume. Fiecare individ are dreptul să aibă un patrimoniu comun cu cineva. Fiecare individ trebuie sa aibă alături o persoana care sa aibă grija de el/ea sau să răspundă pentru el/ea și care să poate lua decizii pentru el/ea în caz de forță majoră.

    Cu toate cele scrise mai sus nu cred că o familie de acest gen poate să înfieze un copil, sunt convinsă că această familie ar avea grija de el, că l-ar iubi și înțelege dar acest copil nu ar putea trece peste limitele impuse de societatea în care trăiește și nici nu ar fi pe picior de egalitate cu un copil născut și crescut într-o familie clasică. Până la urmă un copil se naște dintr-o femeie și un bărbat și este așa de când lumea și pământul. Mama este mama, iar tata este tata, într-o altfel de familie un copil ar fi foarte derutat, la o vârsta mai mare poate că ar înțelege dar în cazul unui copil mic este extrem de dificil, aproape imposibil, să îl faci să înțeleagă o astfel de situație particulară . Sunt convinsă că acel copil ar sta undeva la marginea societății și nu cred că va putea sufletește să ducă o astfel de situație neînțeleasă lui. Familia este familie iar copiii sunt copii. Sunt pentru căsătoriile de același sex dar sunt total împotriva înfierii de copii de către astfel de familii, recunoscute sau nu.

    În final alegerile aparțin fiecăruia dintre noi și nici măcar nu contează dacă sunt pe placul celor din jur atâta timp când alegerea făcută este pe placul celor implicați și nu aduce prejudicii celorlalți. În jurul meu sunt multe familii și multe persoane singure și chiar nu mă interesează dacă iubesc o persoană de același sex și conviețuiesc cu ea în liniște. Sunt foarte multe categorii sociale care de-a lungul timpului s-au simțit discriminate fără să le facă sau zică nimeni nimic, pur și simplu sunt dornice de atenție.
    Din prea multă convingere ajungi să-i constrângi pe cei din jur și lucrul ăsta nu este normal! Este loc pentru toată lumea pe acest pământ, cel puțin pentru moment :).

http://mergem-inainte.blogspot.ro/2016/10/convingeri-si-constrangericontinuare.html
Distribuie:
Tags : , , , , , ,

13 comentarii:

  1. Se pare că în țările care au legiferat căsătoriile homosexuale, multe din aceste cupluri doresc să înfieze copii. Ce ne facem atunci?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La asa ceva nu se poate ajunge, nu este un lucru normal din toate puctele de vedere!Ca doresc este una dar sa li se permita....m-as mira!

      Ștergere
    2. Vezi cazul Florin Barbu, din Anglia!

      Ștergere
    3. Cazul căsătoriilor homosexuale este foarte sensibil: ori le împlinim toate dorințele (adopțiile ar fi numai una din ele), ori facem obrazul tare și nu le împlinim nici una, de dragul firescului, normalității. Coaliția pentru familie a intuit pericolul, de aceea vrea acea precizare făcută în Constituție.Preventiv! Ce vom alege?

      Ștergere
    4. nu este nimic sensibil, sensibili suntem toti si toti avem sensibilitati, sa stea in banca lor si gata, ce atata parada!

      Ștergere
  2. casatoriile sunt doar pentru femeie+barbat, orice alta forma luata nu se poate chema casatorie.putem sa o numim relatie, putem sa avem patrimoniu comun oricand prin intelegere legalizata. oamenii se pot intelege si lasa testament . iar de copii FEREASCA DUMNEZEU!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. ne impiedicam de atat de multe lucruri marunte. Toate acestea apar ca nu vedem realitatea. In Romania orice trebuie sa fie la extrem. De ce nu putem sa lasam lucrurile asa cum sunt de mii de ani? chiar asa ne place sa dam amploare lucrurilor, cum au stat si pana acum sa stea si de acum mai departe si toti sa ne concetram pe lucruri si probleme reale(defrisarea, scaderea natalitatii, sistemul sanitar, sistemul de invatamant, furtul din banul public, cheltuirea nejustificata a banului public, retrocedarile masive fara acte, lipsa infrastructurii, vanzarea terenului agricol..)

    RăspundețiȘtergere
  4. mi-e mila de parinti dar asta este situatia, multi fac o parada din asta si se victimizeza apoi.

    RăspundețiȘtergere
  5. nu se victimizeza chiar asa fara motiv, de foarte multe ori chiar sunt niste victime ale comunitatii.

    RăspundețiȘtergere
  6. am un prieten gay si se comporta perfect normal, nu se plange de nimic, nu se simte discriminat si nici marginalizat, toti colegii de munca si de bloc stiu asta. singura lui problema este ca parintii lui nu stiu si nici macar nu banuiesc.cine face gargara vrea sa se remarce.asta apropos de cuplul care face turul televiziunilor.

    RăspundețiȘtergere
  7. Un copil mic imita tot ce vede la părinți(am unul de 3 ani),preia mult din ce fac părinții.nu vreau să mă gândesc cum creste un copil cu doi barbati în casa si cum va înțelege femeile si viața cu o femeie,chiar dacă nu vă fi gay,ii va fi greu să accepte obiceiurile unei femei in casa.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ca bărbat m-ar deranja(scarbi)să văd doi barbati pe strada sau la lucru cum se saruta,se pipăie,etc.(își manifestă afecțiunea,nu?).plus ca ar scădea din demnitatea noastră de mascul în fața femeii,si așa mult erodata.dar nu am nimic împotrivă sa-si consume relația(chiar oficială)în privat.

    RăspundețiȘtergere
  9. sunt tot felul de conventii civile care se pot semna , au liber la asa ceva, pot infia si copii , parintii sunt parintii care te cresc, multi ii fac iar apoi ii abandoneza societatii sau strazii. asa ca este mai importanta armonia din casa nu sexul parintilor si foarte important sa fie iubiti si respectati.

    RăspundețiȘtergere

Articole recente

[3][recent][recent][Articole recente]

Cele mai vizualizate articole

Facebook

De citit

[4][promovate][featured]