Povestea unui "sport curat" cusută cu ață albă de cei care țin cu dinții de putere

        De prin luna aprilie tot văd în presa românească cum apar sportivi de performanţă declarați dopați cu meldonium, mari scandaluri atât în România cât și în străinătate înainte de Jocurile Olimpice de la Rio. Nu am dat mare importantă până când am citit declarația unui antrenor străin (Oliver Caruso) cum că mai multe țări printre care și România au recurs la dopajul sistematic: "Sistemul este bolnav. Întregul sistem este corupt. Există, cu siguranță, cineva care acoperă toate aceste lucruri. Știu cum funcționează. Un antrenor străin mi-a explicat cum merg lucrurile. Sunt avertizați atunci când urmează să aibă loc controalele antidoping."...
Și atunci mi s-a aprins beculețul. Mi-am adus aminte când la o bârfă într-un bar, un prieten a venit cu un amic care se ocupă cu
astfel de controale. La acel moment, respectivul a spus o povestioară, pe care la fel nu am băgat-o în seamă, cum că la un control antidoping pentru o sportivă de la haltere antrenorul a luat foc pentru că acea sportivă se află pe listele lor. Partea cea mai interesantă este că la un moment dat s-a primit un telefon de mai sus, iar sportiva nu a mai fost testată și s-a găsit imediat un înlocuitor (că trebuiau să se întoarcă cu un anumit număr de probe la Agenția Națională Anti-Doping - ANAD). Și ca să fie treaba treabă, cireașa de pe tort: aceeași persoană ne-a spus că  tot valul ăsta de sportivi români declarați dopați și scandalul ăsta din presă înainte de Jocurile Olimpice de la Rio, ar fi ca urmare al unui control inopinat al World Anti-Doping Agency (WADA) la laboratorul ANAD pe la începutul acestui an. Adică fix înainte să apară ca ciupercile după ploaie caz după caz de sportivi care nu practică un „sport curat”.

       Acum mă îndrept către afirmația antrenorului Oliver Caruso pe care o recitesc și observ că are logică și chiar există un sâmbure de adevăr, să înțeleg că știe omul ce știe.
        Mai demult la o emisiune radio (ediție specială despre sportivii dopați), a intervenit un tip care cocheta cu anti-dopingul (parcă Alex) și spunea că toți sportivii se dopează, dar e fraier doar cel care e prins. Interesantă afirmație venită tocmai din gura unui personaj care testează acei sportivi care ar trebui să practice un „sport curat”. Așa că am tras un ochi și peste lista de substanțe interzise  pe site-ul ANAD, și ce să vezi! De fapt este vorba despre cantitatea de substanță interzisă folosită. Și de aici  nu reiese decât o concluzie, iar dacă mă înșel va rog să îmi spuneți, un sportiv este considerat dopat doar dacă depășește cantitatea admisă de substanță găsită în organism. Iar din ce am mai citit prin presa străină, metodele de dopaj sunt întotdeauna cu un pas înaintea metodelor de depistare a substanțelor interzise.

M-am interesat un pic despre această substanță considerată dopantă și se pare că protejează celulele cardiace și îmbunătățește rezistenta la efort. Păi dacă ar fi să o luăm așa, atunci hai să interzicem sportivilor să ia orice medicament care le oferă posibilitatea să-și îmbunătățească rezistenta la efort, de genul Tonotil, Supradyn și multe alte medicamente pe care le mai iau ei, că iau, slavă Domnului. Sunt convinsă că nu ai cum să susții un program de cantonament (vorbesc despre sportivii de lot care au un program încărcat de efort fizic) fără suplimente.

Dar asta este o altă problemă care ar putea fi dezvoltată cu altă ocazie. Să revenim la cazurile de dopaj apărute din aprilie pană în prezent în România, cele care m-au determinat să-mi pun mai multe întrebări:

Cum de au apărut aceste cazuri și scandaluri prin presa românească abia începând cu luna aprilie, adică domnii sau doamnele de la ANAD nu au făcut controale înainte de luna aprilie? Hmm ... greu de crezut (mai ales că urmau Jocurile Olimpice de la Rio). Din ce am citit pe site-ul Agenției Naționale Anti-Doping, controalele antidoping pot fi efectuate oriunde și oricând, iar acestea sunt intensificate înainte de astfel de competiții.

Cum se face că sportivii, în condițiile în care în octombrie 2015 WADA a adăugat meldonium pe lista substanțelor interzise cu aplicare de la 1 ianuarie 2016, au fost găsiți dopați cu această substanță din luna aprilie?  Asta în condițiile în care conform unor studii, substanța se elimină din organism după vreo 2 luni. (mai nou, după sutele de cazuri de dopaj, s-a constat că substanța poate depăși cele două luni, dar nu s-a specificat exact cât)

Cum este posibil ca președinta ANAD să afirme că ea și-a făcut datoria și a postat pe site-ul ANAD pe data de 29 decembrie 2015 lista cu substanțe interzise și ca e de datoria sportivilor, federațiilor și doctorilor de lot să se intereseze? Hai să fim serioși ... cine ar sta, de Revelion, să verifice o listă de substanțe interzise? Iar dacă se știa din octombrie 2015 de ce a așteptat ANAD atât timp, si a trimis atenționarea către federații abia  în martie 2016? 

    Cum poate afirma conducerea Agenției Naționale Anti-Doping că această substanță a fost procurată pe piața neagră (interviu Tolontan - Președinta ANAD)? Doamna Valentina Alexandrescu, directoare ANAD, când ați fost întrebată de 4run.ro dacă se comercializează medicamente care conțin meldonium (de genul Mildronate, Quaterin, Kvaretin, Ripronat, etc.) de ce ați răspuns că nu? Ați dat

măcar o simplă căutare pe Google? Ori dacă dumneavoastră nu aveți timp, măcar armata de personal din spate a făcut asta? Nu știați că se comercializează în farmacie, în România, și se eliberează fără rețetă? 

Am impresia că totul e un circ gratuit iar cei de la nivel înalt pasează vinovăția de la unul la altul ca într-un film de Agatha Christie, însă scandalul cel mai mare așteaptă să răbufnească.