Viață după viață - Kate Atkinson

    Nu am pretenția că voi scrie o recenzie a unei cărți fiindcă nu mă pot considera un critic literar. Însă mi-ar face o deosebită plăcere să împărtășesc experiența unei lecturi care mi-a încântat câteva după-amieze, puține din păcate, pentru că am vrut să o termin atât de repede. Sau din fericire, pentru că este genul acela de carte pe care abia aștepți să o termini iar când ai terminat-o îți pare atât de rău, de parcă te-ai fi despărțit de un prieten drag. Acum ceva vreme am intrat într-o librărie. Şi am găsit o carte, pe care nu am mai lăsat-o din mâna. Viață după viață. Cum ar fi dacă ai lua viața de la capăt iar și iar și iar? Şi ai face totul altfel? Sau dacă viața ți-ar fi oferită ca fiind altfel?! Cum ar fi dacă ți s-ar face cadou, în locul morții, o altă viață? Ursula Todd, protagonista romanului Viaţă după viaţă are șansa aceasta. Încă de la naștere, când moare sufocată din cauza cordonului ombilical înfășurat în jurul gâtului, soarta, Dumnezeu, îi mai acordă o nouă șansă. Şi o nouă viată. Şi o nouă existență. Întregul șir de vieţi al Ursulei pendulează în jocul acesta, căderea în întuneric-moartea-reînvierea sau continuarea vieții într-o nouă formă. Şi moare la naștere și moare la scurt timp după naștere și moare copil fiind și moare adolescentă, tânără, și de fiecare dată i se dă o nouă șansă. Şi din căderea care precede moartea, aceeași Ursula își retrăiește viața, viețile, oarecum îmbogățită, fiindcă fiecare moarte și fiecare nouă șansă la viaţă, aduc cu sine cunoașterea și sentimentul că de fiecare dată va trebui să facă totul altfel. Este o carte minunată care te lasă să visezi și să îți imaginezi că este posibil să existe o multitudine de universuri paralele în care existența să se desfășoare cu totul altfel. Şi este o carte minunată care te plimbă prin peisajele dezolante ale Londrei bombardată în timpul celui de-al doilea război mondial, și prin Germania hitleristă, și prin Germania de după 1945. Este o carte care te face să trăiești lângă Ursula Todd și să suferi adânc la fiecare moment al morții ei și să te întrebi dacă va mai trăi sau nu o altă viaţă sau acesta va fi sfârșitul. Vei sta cu sufletul la gură când într-unul dintre episoadele cărții va avea posibilitatea de a-l împușca pe Hitler și te va face să te întrebi cum ar fi fost dacă. Vei fi lângă ea când va avea șansa să fie o apropiată a Fuhrerului și a Evei Braun.

    Kate Atkinson are darul de a te face să crezi că ceea ce a scris este istorie iar Ursula Todd a fost aievea o bucățică din istoria celui de-al doilea război mondial. Vei suferi alături de ea când apare posibilitatea pierderii unui membru al familiei sale, de parcă ar fi fost cineva apropiat ție. La sfârșitul cărții, când Ursula ajunge la vârsta maturității târzii, când toate lucrurile din viața sa sunt așezate într-o ordine firească și calmă, parcă tot mai aștepți ca destinul să îi pregătească ceva senzațional. Ești fericit că a supraviețuit tuturor încercărilor dar parcă ai mai vrea puțin. Şi după ce am terminat-o, cel puțin două zile am stat seara la culcare și mi-am pus întrebarea: “cum ar fi fost dacă la un moment dat al vieții mele aș fi făcut lucrurile altfel? Mi-ar fi schimbat asta existența? Sau la capătul vieții aș ajunge tot acolo?”