Trăiesc în București și asta îmi ocupă tot timpul

    Trăiesc în București și asta îmi ocupă tot timpul. Și nu pentru că aș avea o viață socială atât de bogată care să mă fac să fiu în oraș la vreun eveniment în fiecare zi e existenței mele. Nu sunt un soi de Carrie Bradshaw, alergând încoace și încolo, îmbrăcată cu rochia potrivită și pantofii perfecți. Ceea ce mă omoară pe mine și îmi mănâncă zilele, la propriu, este traficul din București. Cred că circulația din București îți mănâncă o pătrime din viață. Acum ceva vreme orașul ăsta avea și el o noimă a aglomerației: era plin ochi de dimineață, parcă între orele 7.00-8.00 și în jurul orei 16.00-17.00. În restul zilei se putea circula normal, lejer chiar. Eh, acum se pare că nu mai e chiar așa. Acum e aglomerat în permanență, nu mai știi pe unde să o apuci, ce rute ocolitoare să mai găsești, noroc că te mai salvează Waze-ul sau mai lași mașina acasă și mai iei un metrou. Dar și acolo te cam calci în picioare, așa că nici asta nu e mare variantă. Mă gândesc eu că ar fi două cauze ale acestei supraaglomerări: o migrație masivă din zonele rurale către București și faptul că oamenii își achiziționează din ce în ce mai multe mașini.

    Cred că mai circulă cu mijloacele de transport în comun numai clasele cele mai defavorizate, elevii, studenții și pensionarii fiindcă altfel nu îmi pot explica abundența asta de mașini. Și din ăștia de merg acum cu transportul în comun 60% se gândesc să își achiziționeze o mașină în viitorul apropiat sau mai îndepărtat, mă rog, au în plan să își ia mașină. Nu se mai gândește nici dracu să își ia o bicicletă dacă muncește ceva mai aproape de casă sau să meargă chiar pe jos. Să îți începi dimineața petrecând în trafic mai bine de o oră sau chiar două mi se pare incredibil. În timpul acesta ajungi în centrul Istanbul-ului, cu avion luat și transfer de la aeroport. Bine, hai, poate exagerez dar realitatea asta este: se circulă extrem, dar extrem de greu în București. Acum câțiva ani mi s-a schimbat programul la serviciu, urmând să încep ziua de muncă la ora 6. Inițial mi s-a părut jalnic, mă lamentam într-una, cum mă scol eu la ora aceea, ce fac eu când e iarnă etc. Acum le mulțumesc șefilor mei pentru decizia luată, cel puțin în unele dimineți fentez traficul din capitală. Prefer să mă scol puțin mai devreme decât să stau cu orele în trafic căci muncesc la o distanță apreciabilă față de casă. Acum duc copilul la grădiniță și procedez la fel: scol copilul puțin mai devreme și plecăm când încă nu e omorul naibii. Căci după 7.15 s-a dus dracului toată liniștea. Claxoane, înjurături, intersecții blocate, polițiști de la circulație depășiți de situație, degete mijlocii scoase și arătate pe geam, șoferii înjură, pietonii la fel, că nu au pe unde trece fiindcă trecerile de pietoni sunt blocate de alte mașini. Din ce în ce mai multe mașini. Și mă mai nedumerește ceva. Cum am zis, înainte erau niște curbe ale traficului, acum e aglomerat tot timpul. Mă întreb cine naiba mai muncește în țara asta atâta timp cât toată lumea e pe stradă cu mașina.

    Unde, doamne iartă-mă, se vântură toată lumea asta de dimineața până seara??? Nu are nici o relevanță că prețul benzinei mai are puțin și sare în aer, că asigurările și taxele și consumabilele pentru mașină sunt scumpe ca dracu, nu contează, efectiv nu contează, lumea circulă numai și numai cu mașina. Eu nu am mașină, am mai spus la un moment dat că avem o singură mașină în familie,mașină cu care merge soțul, eu neavând mari veleități de șoferiță. Și colegii mei de serviciu se uită la mine de parcă aș fi scăpată de la ospiciu că nu am nici o intenție de a-mi lua mașină. Da, nu vreau, pur și simplu mi se pare o cheltuială în plus să ai două mașini în casă, două rânduri de cauciucuri, asigurări și câte și mai câte. Altora nu li se pare nimic nelalocul lui, sunt familii în care fiecare membru are mașina personală și care ocupă nu știu câte locuri de parcare, în condițiile în care locuiesc la bloc. Asta cu parcarea e altă problemă, sunt străzi pe care probabil s-ar putea circula decent pe trei benzi dacă două dintre ele nu ar fi ocupate în permanență de mașinile parcate. Chestia e că am obosit să stau în trafic și să îmi mănânc atâtea ore din viață, ore cu care aș putea să fac altceva.