Ce mai citim şi noi copiilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhftYGV0cF_c7K8jCak2PtRkcA22vSPTfE0PH81K0sJSY87y7rQ2OW6n5zfqncSijJ8e2gAUyy9IL3P9c_zPUgxxI3ABpSLXsJDORr6R9-_3Df8JT_fVtpkM4ihHlkpc8TYu6XLGf9OmCA/s1600/ce_mai_citim_si_noi_copiilor.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="178" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhftYGV0cF_c7K8jCak2PtRkcA22vSPTfE0PH81K0sJSY87y7rQ2OW6n5zfqncSijJ8e2gAUyy9IL3P9c_zPUgxxI3ABpSLXsJDORr6R9-_3Df8JT_fVtpkM4ihHlkpc8TYu6XLGf9OmCA/s320/ce_mai_citim_si_noi_copiilor.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Spuneam acum ceva vreme că am evitat să îi citesc copilului meu cărți sângeroase, în care mama cea vitregă îi cere vânătorului să îi smulgă inima Albei ca zăpada sau a fetiței asuprite de mama vitregă, obligată să facă curat în casă, fără ca tatăl să aibă vreun cuvânt de spus. Las poveștile astea pentru o perioadă a vieții sale în care va fi ceva mai mărișor. Probabil exagerez însa până și “Capra cu trei iezi” i-am spus-o mai trunchiat. Păi ce vină aveau amărâții ăia de iezi că vine lupul și îi halește dintr-o înghițitură? Nici la Bambi nu am avut așa entuziasm, nu am vrut să îi spun că puiul de căprioară a avut mama asasinată de vânători. Mda, într-adevăr cred că exagerez. Dar mai bine îmi vad eu de scrânteala mea și îi citesc copilului povestioare siropoase pline de tâlc, din care învață că nu trebuie să îi fie frică de întuneric, că tunetul nu face rău nimănui și că iepurașii sunt înnebuniți după morcovi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     1.Istorioare de alint - Tony Wolf</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Cartea conține 12 povestioare extrem de draguțe în care eroi sunt puii de animale, respectiv o şoricică, un pui de dihor, un pui de liliac mic şi urecheat, o bufnicică, un iepuraș care crede că îşi supără mama fiindcă nu e cel mai rapid din pădure, un pui de urs bucuros tare pentru că poate mânca toată prăjitura (soră-să, ursulica mică nu are dinți) şi așa mai departe. Vă mai las să descoperiți şi singuri farmecul aventurilor micilor pui. Toate poveștile au o parte educativă, sunt extrem de frumos ilustrate, pagina este dintr-un carton gros pentru a nu fi ruptă cu ușurință de un pitic care nu știe să mânuiască paginile unei cărți. Ceea ce e puțin descurajant este prețul extrem de piperat, după cum mi s-a părut mie. Am găsit-o la un chioșc de ziare dintr-un hiper-market şi am plătit pentru ea 49,99 RON. Mi se pare destul de mare prețul doar pentru 12 povești de câte 2 pagini povestea. Probabil am plătit pentru ediţia cartonată şi foarte frumos realizată însă, la cât a fost de frunzărită, e în stare extrem de bună spre deosebire de alte cărticele care şi-au mai dat duhul de atâta răsfoială şi au mai pierdut din pagini. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     2.Ferma –Tony Wolf</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Din aceeași serie este şi Ferma, tot 12 povești, de data aceasta protagoniști fiind puii de animale domestice care celebrează nașterea vițelului. Copilul află sunetele făcute de fiecare animal, locul în care se joacă, beneficiile aduse de fiecare animal de la fermă. A învățat că albinele produc miere, propolis, cel mai bun medicament natural, că un căţel bolnav poate fi vindecat cu lapte cu miere, că motanii sunt furăcioşi şi purcelul ar vrea neapărat să facă o baie. Asta nu prea corespunde realității dar nu vreau să dezamăgesc copilul, lasă-l să creadă că şi porcul vrea să fie curat și să miroasă ca o floare roz. Ȋn ceea ce privește prețul, de data aceasta am fost ceva mai inspirată, nu am mai scos din buzunar 50 lei, ci am luat-o cu 35 RON, de asemenea destul de scumpicică, însă cred că a meritat fiecare bănuț. Din cărțuliile astea cred că am citit de cele mai multe ori, le avem pe ambele pe noptieră, e musai să citim din ambele la culcare, altfel nu prea ne înțelegem şi dacă nu citim cartea roşie sau cartea verde nu prea mai avem pace. Le recomand cu mare caldură, altfel nu m-aş fi apucat să scriu despre ele, până şi mie, ca adult mi s-au părut extrem de frumușele şi dulci. Ceea ce mi-a mai plăcut la aceste cărţi este faptul că se pune accentul pe relația armonioasă dintre părinte şi pui. Indiferent ce face puiul, părintele este lângă el, îl sprijină, nu se supără din cauza micilor prostioare pe care le face şi sper că şi copilul meu, chiar dacă e mic, să vadă că este iubit în ciuda năzbâtiilor pe care le face uneori. Sper să mai spun asta şi când o avea 18 ani. Vă urez lectură placută lângă puii dumneavoastră şi să îi iubiţi la fel de mult ca mama bufniţicii atunci când a aflat că bufniţa mică a spart ceainicul de porţelan primit cadou de la tatăl bufniţoi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

cadou, carti, carticele, copii, lectura, lectura placuta, povestioare, tony wolf, utile

Ce mai citim şi noi copiilor

    Spuneam acum ceva vreme că am evitat să îi citesc copilului meu cărți sângeroase, în care mama cea vitregă îi cere vânăt...

Călătorii... Istanbul pe scurt

<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIdeR5GyQAmvN5kjlazQwaByKlmj7q3zDOvWVy7a5XUyGOLCUv_LXH9hUv1tyHjaP4ztmwd_qIZOrBMlL3FlNa6c5SAewzmz9BmOaa4SxMwapMFIVJN1Bv3bMeS2PSy2k6IeXLUXUJFTV7/s1600/883290_10151518838589889_704208702_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; display: inline !important; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIdeR5GyQAmvN5kjlazQwaByKlmj7q3zDOvWVy7a5XUyGOLCUv_LXH9hUv1tyHjaP4ztmwd_qIZOrBMlL3FlNa6c5SAewzmz9BmOaa4SxMwapMFIVJN1Bv3bMeS2PSy2k6IeXLUXUJFTV7/s320/883290_10151518838589889_704208702_o.jpg" width="320" /></a><br /> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">    Această ţară am ocolit-o mereu când am făcut planuri de călătorie sau când mi-am făcut liste de  </span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">tipul </span><span lang="EN-US" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">”trebuie vizitat”</span>. Am preferat mereu să știu despre Turcia doar din cărțile de istorie sau din ceea ce am văzut în diferite documentare. Pur și simplu nu mi-am dorit să o vizitez chiar dacă fiind pasionată de monumente cu însemnătate istorică știu că mi-aș fi satisfăcut pe deplin dorința de cunoaștere și înțelegere a diferitelor perioade istorice ale omenirii. Departe de mine orice gând de all inclusive sau de turism în masă, tipuri de turism care-mi sunt lăudate de foarte multi prieteni și cunoscuți dar care sunt complet neinteresante pentru mine.<br /> <span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"></span><br />     Dar a venit o zi când am cedat insistențelor unor prieteni foarte buni și am plecat spre Istanbul, cu inima strânsă și cu diferite temeri pentru că urma să facem această călătorie cu mașină tranzitând Bulgaria. Tot drumul am bodogănit despre cum o să mă enervez eu acolo și cum nu o să mănânc nimic în cele 5 zile pe care urma să le stau într-un hotel micuț în zona istorică a orașului. Mi-am făcut tot felul de scenarii și încercam să fiu pregătită pentru orice. <br /> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">     Călătoria prin Bulgaria nu a fost tocmai plăcută, am reușit să greșim drumul chiar dacă GPS-ul ne ghida de zor. Oricum drumul nu este important, important este momentul în care pe acel drum plictisitor prin Bulgaria și apoi prin Turcia la un moment dat am făcut ochii cât cepele pentru că se vedea o mare întindere, un amestec de apă și case, era o metropolă în adevăratul sens al cuvântului văzută de sus, noi fiind pe un deal. Am rămas cu acea imagine în cap iar din acel moment am înțeles că Turcia trebuie văzută iar părerile mele erau preconcepute. Am început să mă felicit pentru că am cedat și am ales să merg la Istanbul, imaginea o am și acum în minte și este de departe cea mai frumoasă imagine a unui oraș. Starea mea de spirit s-a schimbat, în clipa în care am intrat în furnicarul orașului, am rămas mult timp mută. Am găsit cu greu hotelul, de fapt el era acolo iar noi știam exact unde este localizat doar că toate străzile erau cu sens unic și ne tot  îndepărtam de punctul final. Încercând să ajungem la hotel am înțeles meseria de cărăuș, incredibil cât de multe persoane cară baloţi de cârpe în niște roabe uriașe și câta dexteritate au când virează pe străduțele înguste pavate cu piatra cubică. Când am ajuns la hotel altă surpriză plăcută, totul era curat, în cameră mirosea minunat iar pe jos erau covoare moi. Eram în Istanbul şi nu mirosea a mâncare iar în plus era foarte curat în jur. Turcii cred că sunt cei mai oportuniști oameni când vine vorba de profit. Ca un exemplu, erau niște persoane care vindeau castane pe o tonetă iar când a început ploaia au început să vândă umbrele întorcând toneta cu susul în jos. Vând orice, oriunde și cu oricâți bani iar de cele mai multe ori vând cu cât doreau ei în realitate sa vândă. Totul acolo are un preț, preț negociabil sub falsa impresie că ai făcut o afacere de fapt vânzătorul a făcut profit. Dar merita experiența. Ca niște turiști ce eram am vizitat cam tot ceea ce am putut, am vizitat palate, piețe, ne-am plimbat pe Bosfor și am mâncat bine, foarte bine pot spune. Mâncarea este minunată și foarte important de menționat că oriunde am mâncat am întâlnit chelneri politicoși și foarte multa curățenie, vesela și tacâmurile sclipesc iar paharele sunt imaculate, absolut tot pare folosit pentru prima oara.<br /> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiZgPZPGk1YQEZiSKBvt3Y0qju5eIi7XbXwTIXv3u06Tys2mOe_V4jCcBn4CimDPav4W-XCNIjQ7dAqa9k0JQoyCCgHaNCH9FAkhyt5MnEeYsmJ5lo6qtK739jcRcVaPZYgGkzmJAfsoPn/s1600/DSC04781.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiZgPZPGk1YQEZiSKBvt3Y0qju5eIi7XbXwTIXv3u06Tys2mOe_V4jCcBn4CimDPav4W-XCNIjQ7dAqa9k0JQoyCCgHaNCH9FAkhyt5MnEeYsmJ5lo6qtK739jcRcVaPZYgGkzmJAfsoPn/s320/DSC04781.JPG" width="320" /></a></div> </div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">       Legat de negociere în Istanbul în Marele bazar am reușit sa fac cea mai păguboasă afacere din viata mea. Vorbesc despre asta cu amuzament pentru ca a fost o experiență dulce, chiar foarte dulce. În Marele bazar exista orice, doar ce nu s-a inventat nu există acolo. Tot acolo există foarte mulți oameni care doresc să te convingă că ei au cea mai bună marfa și oferă cel mai bun preț. Știam asta dinainte să intram în bazar și mai știam că nu trebuie să încep discuții despre marfa dar... ceea ce nu doream să fac am făcut. Am ajuns într-o zonă unde se vindea rahat, rahat de toate tipurile și soiurile în niște rotocoale apetisante și mai era rahat în cubulețe mici în lădițe. M-am gândit că aș putea să cumpăr câteva cutiuțe cu rahat pentru al face cadou unor prieteni. Am încercat eu să zic ce vreau, apoi am primit un ceai iar vânzătorul a început într-o româno-turcă-engleza să-mi povestească despre rahat. Am fost fascinată de procedeul de fabricarea a rahatului și m-am trezit că îi comand 3 cutiuțe de 300 de grame de rahat, am ales rahatul iar când a fost să plătesc cele 3 cutiuțe a câte 300 de grame de rahat costau 100 de euro. În vraja discuției eu am văzut ca vânzătorul a început să taie dintr-un rotocol dar m-am gândit ca o să fie un preț rezonabil. Dar nu a fost așa. În câteva secunde am început să râd că am fost vrăjita la propriu de am plătit atât. Așadar turcii sunt născuți să fie negustori și-și merită locul în lumea comerțului. Concluziile mele la finalul celor 5 zile au fost: turcii știu să facă turism, turcii știu să vândă și în plus turcii știu să gătească curat și bun. </div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">     As  merge cu plăcere în Istanbul doar că în ultima vreme Turcia trece printr-o perioadă dificilă pe plan politic intern și internațional iar eu viața nu mi-o risc oricât de frumos și de bine mi-ar fi într-un loc.</div> <div class="MsoNormal"> <br /></div> </div>

bulgaria, cadou, calatorii, curatenie, drum, euro, gps, mancare, oameni, pret rezonabil, rahat, Turcia, turism, utile

Călătorii... Istanbul pe scurt

    Această ţară am ocolit-o mereu când am făcut planuri de călătorie sau când mi-am făcut liste de  tipul ”trebuie vizitat” . Am preferat...