Buletin de Cărtureşti

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWZ1YT9kPfsNrxVfLfGYpnUaLQ7I1CRSdhv2_wlL3dDJU0vOcP9ptPuOmrebQIYG4No68LBIMY4hveDXDk08Rj_sYDDtTr6ZgMzny6e_oNfV46PkweCalFpxpREvZQ-Bu8lzDTr5gIpiw/s1600/Buletin_de_Carturesti.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="1600" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWZ1YT9kPfsNrxVfLfGYpnUaLQ7I1CRSdhv2_wlL3dDJU0vOcP9ptPuOmrebQIYG4No68LBIMY4hveDXDk08Rj_sYDDtTr6ZgMzny6e_oNfV46PkweCalFpxpREvZQ-Bu8lzDTr5gIpiw/s400/Buletin_de_Carturesti.jpg" width="400" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Duminică dimineață pe la ora 9 am fugit de acasă cu gândul să beau o cafea în Centrul vechi fiindcă detest aglomerația de vineri și sâmbătă noaptea, preferând orele liniștite ale dimineții de duminică când marea majoritate a cafenelelor sunt închise. Pentru mine a merge la o cafea de una singură e un adevărat lux, nu îmi permite copiluţul să am asemenea răsfățuri. La cafea nu m-am mai oprit însă am făcut un scurt popas la biserica Sfântul Anton, cea din Centrul vechi, din spatele restaurantului Hanul lui Manuc. Biserica aceasta e cel mai bun exemplu că poţi fi turist şi în ţara ta şi sunt o sumedenie de lucuri încântătoare pe care le poţi vizita şi aici, fără a plăti decât, poate, o călătorie cu un mijloc de transport. Pe urmă am luat-o uşor la pas pe străzile pietruite ale Centrului vechi, cu ţintă clară librăria Cărtureşti. Ca să mă duc acolo trebuie să fiu singură, nicidecum cu copil pentru care acest edificiu e ca o cutie de bomboane enormă.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Nefiind comercializate numai cărţi ci şi fel de fel de accesorii de citit, culinare, căni şi fel de fel de lucruri frumos mirositoare şi colorate, efectiv nu se poate abţine să nu le atingă, să le pipăie, să şi le însuşească. Numai că pe mine mă enervează cumplit statul acesta cu ochii pe el, de frică să nu strice, să rupă sau cine ştie ce bazaconii i-ar da lui prin cap să facă. Aşadar dacă aveţi intenţia să veniţi aici cu copii mai mici de 4-5 ani e bine să vă gândiţi de două ori. Librăria Cărtureşti este situată, cum am spus, în Centrul vechi, chiar pe Lipscani, deschisă într-o clădire monument ce a aparţinut familiei de bancheri Chrissoveloni. Este de departe cea mai frumoasă librărie pe care am văzut-o, pe o întindere de 1000 m pătraţi şi pe 6 nivele. Nu ai cum să intri aici şi să pleci în 5 minute, pur şi simplu eşti vrăjit din momentul în care ai deschis uşile de sticlă. Chiar dacă nu vei cumpăra nimic tot vei avea multe minute în care îţi vei bucura sufletul şi ochii. Găseşti absolut tot ceea ce te-ar putea interesa, de la cărţi de gastronomie până la istorie, ficţiune, biografii, beletristică, evident, cărţi în limbi străine. Subsolul clădirii e dedicat universului multimedia, toţi puştii care vin aici se duc glonţ la subsol, muzică, cd-uri, dvd-uri, tot soiul de gadget-uri. Am văzut aici lucruri de care nici măcar nu aş fi bănuit că există. Adevărul e că la subsol nu fac prea mulţi purici niciodată, îmi îndrept interesul asupra noutăţilor editoriale şi a tuturor accesorilor ce se află acolo. La Cărtureşti am văzut cele mai fine şi mai frumoase căni din lume, am văzut cele mai trăznite accesorii de bucătărie, ca de exemplu un cuţit de pizza în forma unei biciclete sau un suport de chei ce imita un radio, cele mai cool sacoşe de bumbac, semne de carte, etui-uri de ochelari, suport de farfurii cu picturi celebre.</div> <br /> <script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" style="display:block; text-align:center;" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-slot="7968365181"></ins> <script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Dar, există un dar, ca de fiecare dată când totul pare prea frumos să fie adevărat. Şi dar-ul acesta e reprezentat aici de costul destul de ridicat al produselor. În ceea ce priveşte costul cărţilor cu siguranţă le veţi găsi mult mai ieftin în mediul online. Cu toate acestea nu m-am abţinut să nu plec cu 4 cărţi de acolo, două dintre ele achiziţionate cu o reducere din partea librăriei, în cazul în care eşti posesor de card de fidelitate, aşa-zisul buletin de Cărtureşti. Cu cardul acesta beneficiezi de anumite oferte care cred că se schimbă săptămânal. La casa de marcat poţi să îţi însușești nişte semne de carte extrem de simpatice, cu nişte mesaje haioase, nu m-am putut abţine să nu cotrobăi, sunt oferite gratuit din partea librăriei. Într-o zi călduroasă de vară când te topești pe picioare poţi intra liniştit aici la răcoare, să răsfoieşti o carte frumos mirositoare, căci cărţile noi au ele mirosul lor specific, iarna îţi poţi încălzi mâinile degerate cu un ceai cald fiindcă ultimul nivel găzduiește şi un bistrou. Felicit din toată inima părinţii acestui proiect, librăria reprezintă un mod minunat de petrecere a timpului.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

carti, centrul vechi, costul cartilor, fictiune, gastronomie, istorie, libraria carturesti, mesaje haioase, parintii, sfantul anton

Buletin de Cărtureşti

    Duminică dimineață pe la ora 9 am fugit de acasă cu gândul să beau o cafea în Centrul vechi fiindcă detest aglomerația de vineri și...

Chris Bohjalian - Dublă constrângere

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1SD2yn4GeUGDXjxi_I2tnaiT3C6b10c5DV8SYEt54ut7BAjN9SNcfkiJVkDA0n3pr6QmWbNwQArHZVMSxKDWNfZfsP7PKIbMtme8EJ6iHiYNIb7BEOQpMNDe9AonZ4RX18RE8dgnHG7c/s1600/dubla-constrangere.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1SD2yn4GeUGDXjxi_I2tnaiT3C6b10c5DV8SYEt54ut7BAjN9SNcfkiJVkDA0n3pr6QmWbNwQArHZVMSxKDWNfZfsP7PKIbMtme8EJ6iHiYNIb7BEOQpMNDe9AonZ4RX18RE8dgnHG7c/s320/dubla-constrangere.jpg" width="211" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     În urmă cu ceva vreme citeam F.Scott Fitzgerald, Marele Gatsby. Recunosc, cu rușine, că m-a dezamăgit într-o oarecare măsură, probabil şi din cauza faptului că am prostul obicei de a mă ataşa de personaje şi finalitatea, nu tocmai fericită, mi-a provocat această stare de dezamăgire. Dar nu despre Marele Gatsby aş vrea să vă vorbesc, ci despre Dublă constrângere, a lui Chris Bohjalian. Am achiziţionat-o la un târg de carte, cu o reducere, dar nu pot spune că îmi pare rău. M-a ţinut în priză cât timp am citit-o. Cu totul întâmplător am început să o citesc exact după ce am terminat Marele Gatsby. Și dintr-o dată mă aflu în situaţia de a da peste o continuare a celebrului roman.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Laurel Estabrook, o studentă în cel de-al doilea an la colegiu, este atacată într-un orăşel din Vermont, în Underhill, şi aproape violată. În urma nefericitului eveniment, se retrage în ea însăşi ca într-o cochilie, devine foarte puţin sociabilă, pasionată de fotografie şi angajata unui adăpost pentru oamenii străzii. Întâmplarea face ca la acest adăpost îl cunoaște pe Bobby Crocker, pasionat de asemenea de fotografie, un bătrân schizofrenic, fost alcoolic, cu o obsesie bolnăvicioasă pentru o geantă de fotografii pe care o duce în permanenţă cu el. În urma morţii acestuia, Laurel se află pusă în situaţia de a păstra aceste fotografii, cu scopul realizării unei expoziții postume. Și din momentul acesta cartea începe să captiveze, fiind un de thriller poliţisto-psihologic, dacă pot spune aşa, fiindcă Laurel găseşte un instantaneu cu ea însăşi, instanataneu realizat în momentul atacului asupra sa. Recunosc că romanul nu este o capodoperă, e genul de carte care se vrea citită între două cărţi mai serioase. Și recunosc că deși ştiam că Marele Gatsby e ficţiune, m-a prins, fiind curioasă ce evoluţie au avut personajele din cartea mai sus amintită. Nu intenţionez să dezvălui toată intriga romanului dar, în mare parte, acţiunea se desfăşoară în jurul personajelor din Marele Gatsby, autorul fiind probabil pasionat de romanul lui Scott Fitzgerald. Așa că afli că Jay Gatsby a avut un fiu, asta pentru cine a citit marele Gatbsy, și dacă nu, vă invit să o faceţi, că iubita lui, Daisy Buchanan are probleme cu alcoolul și o relaţie bolnăvicioasă și nefericită cu soțul, Tom, că cei doi au avut doi copii... Și toate aceste personaje fac de fapt povestea Dublei constrângeri, în care Laurel a lui Chris Bohjalian începe o goană nebună în a descoperi cine a fost cu adevărat bătrânul locatar al azilului, simţind, cumva, că e legată de acesta. Ceea ce e supărător, la un moment dat, e că autorul revine în mod obsesiv la povestea lui Jay Gatsby, concentrâdu-se mai mult asupra personajelor din viaţa fostului contrabadist. Mi-a lăsat impresia că de fapt povestea lui Laurel Estabrook și a lui Bobby Crocker este povestea secundară, personajele nefiind cele principale, ci doar niște marionete în povestea extinsă a lui Gatsby și a iubitei acestuia, Daisy. Încercând să facă lumină şi să îşi explice apartenenţa lui Bobby la familia fostei iubite a lui Gatsy, căci va descoperi curând că e posibil ca bătrânul fotograf să nu fi fost un simplu om la străzii, Laurel încearcă cumva să îşi înfrunte şi demonii proprii şi să găsească o explicaţie în ceea ce i s-a întâmplat în trecut.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Consider că nu are rost să povestesc mai mult, altfel aș fi pusă în situaţia de a dezvălui finalul romanului, final, care trebuie să recunosc, e destul de tulburător. Și povestind mai mult, aș strica tot farmecul și nu ați mai fi tentaţi să o citiţi. Ar fi păcat.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Din moment ce am ales să vă povestesc puțin despre ea, înseamnă că a atras atenția, Chris Bohjalian fiind totuși un autor premiat, acestuia fiindu-i atribuit New England Book Award. Și dacă nu ați citit MARELE GATSBY, vă recomand să o citiți întâi pe aceasta, măcar că vă veţi bucura de lectura unui roman tulburător și celebru care a inspirat, de-a lungul vremii, cineaști, creatori de modă, regizori…</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

carte, celebru, chris bohjalian, fictiune, fotofraf, gatsby, marele gatsby, new england book award, om al srazii, roman, utile

Chris Bohjalian - Dublă constrângere

    În urmă cu ceva vreme citeam F.Scott Fitzgerald, Marele Gatsby. Recunosc, cu rușine, că m-a dezamăgit într-o oarecare măsură, pr...