Rolul femeii la maturitate

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEii43JYD_VMZhA1dL5gHDHFagmWkk_XKNgNe0BCPMFKAP66bIbsYAApQKVL98qExbJ1weUMzOR7RVm0hIdM1a4ueY5e3ZpSkC53dgZ9w_ulCCOqTZUbVnoeo9gBWDQ4DALdCFa53gzd6lU/s1600/Rolul_femeii_la_maturitate.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="399" data-original-width="392" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEii43JYD_VMZhA1dL5gHDHFagmWkk_XKNgNe0BCPMFKAP66bIbsYAApQKVL98qExbJ1weUMzOR7RVm0hIdM1a4ueY5e3ZpSkC53dgZ9w_ulCCOqTZUbVnoeo9gBWDQ4DALdCFa53gzd6lU/s320/Rolul_femeii_la_maturitate.png" width="314" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     De ceva vreme mă tot bântuie un gând și anume acela că am ajuns la 40 ani și sunt, dintr-un anumit punct de vedere, într-o etapă, hai să îi spun moartă, a vieții mele. Am un copil minunat, am o familie, probabil ar trebui să fie de ajuns. Numai că, din păcate, nu e. Simt, din ce în ce mai pregnant, că m-am oprit din evoluție și că aș vrea să fac mai mult, mai mult pentru mine, pentru spiritul meu, pentru inteligența mea, chiar pentru sănătatea mea. Am senzația că în ultimul timp viața parcă e numai casă, gătit, cumpărături, copil, dus copil la grădiniță, făcut curat, făcut liste de cumpărături, să vedem cu ce îmbrac copilul, hai să educ copilul etc. Bine, bine, și eu unde sunt în toată ecuația asta? În momentul în care ai o familie și un copil viața se rezumă numai la asta? Cu siguranță că prioritar este copilul, el fiind mic și neavând îndemânarea de a-și face treburile singur, cu siguranță că trebuie călăuzit în viață și e necesar a i se oferi niște valori demne de urmat. Însă asta este tot? În momentul întemeierii unei familii nu mai ești decât mama sau nevasta și atât? Eh, uite asta mă tot frământă zilele astea. Pentru că nu mi se pare firesc ca de acum încolo să fac numai asta și parcă am ajuns la 40 ani de nu mă simt nici cal nici măgar.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     La 40 ani nu mai e ca la 20 ani când ai impresia că ești nemuritor și invincibil și ai toată viața înainte să realizezi lucruri. Pe de altă parte la 40 ani mai ai încă timp să mai faci și altceva decât să ai grijă de casă. Și m-am trezit la 40 ani cu un freamăt interior care mă îndeamnă să mai fac și altceva, să nu mă plafonez și robotizez de acum, un freamăt care îmi șoptește că spiritul trebuie menținut tânăr indiferent că ai 40, 50 ,70 sau 100 ani. Pentru că în momentul în care a murit spiritul poți să ai și 20 ani că tot un mort viu ești. Așa că la 40 ani mi-am propus, în ciuda lipsei de timp, că e cazul să îmi continui studiile și să fac un masterat într-un domeniu care chiar îmi place și e posibil să îmi aducă și ceva beneficii în viața profesională. Am făcut primul pas, mi-am achiziționat bibliografia, m-am apucat să citesc, nu știu dacă voi avea timp să învăț pentru admiterea din vară, eu sper că da, dacă nu, nu e jale, mă pregătesc pentru anul viitor. Ideea e că am un scop, am un țel de urmat, un țel care mă privește numai și numai pe mine și dezvoltarea mea, nu a soțului, a copilului. Poate să fie orice, nu numai continuarea unor studii, nu toată lumea e făcută pentru viața academică. Poate fi învățarea unei limbi străine, poate fi un curs de gătit, o oră de dans, poate fi învățarea unei respirații corecte pentru orele de yoga, poate fi un curs de pilates urmărit în fața televizorului. Nici nu e nevoie de mulți bani, investiția poate fi minimă, poate doar un abonament lunar la o firmă distribuitoare de internet sau prețul unui manual. În loc să ne uităm prostiți la televizor mare parte din timpul pe care îl avem, putem să facem altceva cu el, putem să investim timp în formarea noastră.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Cu siguranță nu e nimic greșit, dimpotrivă, ne poate aduce o sumedenie de beneficii, atât pe plan mental cât și pe plan fizic. Și în mod cert și copilul va fi mândru de părintele său, părinte care face mai mult decât să gătească ciorba și felul doi sau să dea cu aspiratorul zilnic. Aș vrea ca în următorii 5 ani să văd un progres în ceea ce privește propria persoană, aș vrea să nu mai simt apăsarea aceasta a plafonării, aș vrea să văd că viața îți poate oferi o multitudine de variante din care poți alege pentru a te dezvolta căci odată ajuns la vârsta maturității nu înseamnă că nu mai ai nimic de oferit, nu ești valoros numai la 20 sau 30 ani. Aș vrea să văd mai multe femei implicate în mai multe proiecte și, cel mai important, aș vrea să văd femei care nu au uitat de ele. Pentru că, în momentul în care femeia uită de ea și nu mai există decât prin intermediul altora, femeia aceea e ca și inexistentă. Pentru a fi frumoasă, indiferent de vârstă, femeia are nevoie de un scop, scop care să o privească doar pe ea, căci nu poți să crești un copil o infinitate, copilul își va lua zborul din cuib și femeia va rămâne doar cu ea însăși.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

abonament, aspirator, copil, dezvoltare, femei implicate, femeie, formare profesionala, frumoasa, identiate, nemuritor, nici cal nici magar, pilates, rolul femeii, scop, societate, sot, utile, yoga

Rolul femeii la maturitate

    De ceva vreme mă tot bântuie un gând și anume acela că am ajuns la 40 ani și sunt, dintr-un anumit punct de vedere, într-o etapă, h...