Vizită cu copilul la Muzeul Național Militar

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEid9iAG8qOGsAxVLecGs607UoCakCWgAlTeiqqJwIxeR1U0RwhDbnHXtdHS6zZ6lxJBXtP0SGJcNZrg5zfhsYXBNwDQV1atdYe3KN5vOEw2rJbn_dgoZoiaLQ6wSbaTlYTfnsQCo65_Xu4/s1600/Vizita_cu_copilul_la_Muzeul_National_Militar.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEid9iAG8qOGsAxVLecGs607UoCakCWgAlTeiqqJwIxeR1U0RwhDbnHXtdHS6zZ6lxJBXtP0SGJcNZrg5zfhsYXBNwDQV1atdYe3KN5vOEw2rJbn_dgoZoiaLQ6wSbaTlYTfnsQCo65_Xu4/s320/Vizita_cu_copilul_la_Muzeul_National_Militar.jpg" width="178" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Sunt de trei generații în București și sunt o sumedenie de locuri pe care nu le-am văzut încă. Și e rușinos căci unele dintre ele sunt emblematice. Sper să mă mai pun la punct acum, când am copil și e necesar să îi alcătuiesc o bază a educației și să îi formez amintiri. Duminica aceasta a fost rândul Muzeului Național Militar, e situat undeva vis-a-vis de Spitalul militar, pe strada Mircea Vulcănescu, dacă nu mă înșel, cred că e fosta stradă Ștefan Furtună. La ora 9.30 am fost acolo, în mod surprinzător am găsit și loc de parcare chiar în fața muzeului, au câteva locuri de parcare special amenajate pentru vizitatori dar nu e obligatoriu a se merge cu mașina personală, muzeul fiind în apropierea Gării de Nord, un nod important în București, existând o sumedenie de mijloace de transport în comun care vă pot lăsa destul de aproape. Muzeul este deschis pentru vizitare de la ora 9 la ora 17, de miercuri până duminică. Prețul unui bilet de intrare este de 16 RON, 4 RON pentru elevi și studenți, 8 RON pentru pensionari și gratuit pentru copiii preșcolari și anumite categorii, cum ar fi copiii instituționalizați, persoane cu dizabilități, veterani de război. M-am dus cu gândul să îi arăt copilului niște tunuri în mărime naturală și niște vehicule de război și m-am trezit acolo că mi-a fost captat interesul într-o măsură mult mai mare decât m-aș fi așteptat. Copilul are 3 ani, nu e interesat de frânturi de istorie, nu a fost chiar fermecat de aceleași lucruri care mi-au plăcut mie, însă vizita la muzeu a fost un real succes. Muzeul găzduiește mai multe expoziții pe o suprafață extrem de mare, nici nu bănuiam complexitatea lui, deși am trecut prin preajma acestuia de nenumărate ori.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Turul muzeului se începe de la subsol, cu o expoziție de istorie străveche, iar pe măsură ce mergi la etajele superioare, treci prin diferite etape ale istoriei militare și nu numai, existând astfel o expoziție a istoriei veche, medievală, modernă și contemporană. Este un muzeu extrem de bine pus la punct, complex și, în ciuda specificului militar care poate nu e pe placul tuturor, oferă niște informații foarte utile în ceea ce privește evoluția omenirii. Clădirea principală se întinde pe trei etaje, noi am vizitat muzeul în această ordine, începând cu corpul central, ieșind apoi în curtea interioară, punctul de atracție pentru cei mici. Curtea interioară se întinde pe o suprafață de aproximativ 2000 m pătrați, plini efectiv de vehicule blindate și artilerie. Nu am să intru în detalii tehnice în ceea ce privește echipamentul militar, neavând priceperea necesară. Aici i-a plăcut cel mai mult puștiului și datorită faptului că era în aer liber și a putut să mișune pe unde i-a poftit inimioara. Soțului i-a plăcut în pavilionul Aviației și echipamentului aeronautic care, trebuie să recunosc, a fost o reală surpriză, atât din cauza numărului foarte mare de vizitatori cât și din punctul de vedere a celor expuse, uimirea fiind dată de apariția modulului de coborâre a navei spațiale sovietice Soyuz 40. Se pot face poze, poți să arunci un ochi unde vrei, cu condiția să nu pui mâna chiar peste tot.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Ce mi-a plăcut mie? Expoziția de trăsuri. Acolo am fost singuri și domnul care se ocupa de pavilion a fost extrem de drăguț și mi-a istorisit amănunte neobișnuite despre exponate, cele mai multe fiind originale și aparținând Curții Regale din perioada 1866-1947. Am încheiat turul cu o ultimă expoziție, expoziția uniformelor miliare românești și o expoziție a armamentului medieval, modern și contemporan. Cu siguranță aș fi aflat mai multe dacă aș fi avut mai mult răgaz dar copilul se plictisise la un moment dat, promit că am să revin când va fi mai măricel și va percepe altfel lucrurile, căci sunt mult, mult mai multe de văzut decât am apucat să văd. Pentru un tată cu un copil de peste 10 ani cred că este excursia perfectă, nu se vor plictisi ore bune. Recomand cu căldură, dacă aveți o zi liberă, mergeți la acest muzeu, nu veți regreta.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

copilul, detalii tehnice, echipament aeronautic, expozitie, generatii, istorie, muzeul militar, rusinos, tata, trei generatii, utile, zi libera

Vizită cu copilul la Muzeul Național Militar

    Sunt de trei generații în București și sunt o sumedenie de locuri pe care nu le-am văzut încă. Și e rușinos căci unele dintre ele s...

Pregătiri de grădiniță

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFNM3xK0c0ThSmxo28wMUOM6zsKcPoR8iFxmOoBDC3QoxFIliFkEeMAHG9eKq9zitNqAGhTW1prt70AOXjAUrNmbIdOor1rgO5XqCh0oNjMdKsoINT9NH9Che2SKyJZJziSfLQlG_OAOY/s1600/Pregatiri_de_gradinita.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="264" data-original-width="191" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFNM3xK0c0ThSmxo28wMUOM6zsKcPoR8iFxmOoBDC3QoxFIliFkEeMAHG9eKq9zitNqAGhTW1prt70AOXjAUrNmbIdOor1rgO5XqCh0oNjMdKsoINT9NH9Che2SKyJZJziSfLQlG_OAOY/s400/Pregatiri_de_gradinita.jpg" width="289" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Personaje pricipale: una bucată prichindel în vârstă de 3 ani, pregătit parțial pentru a merge la grădiniță. Spun parțial fiindcă este pregătit din anumite puncte de vedere, a renunțat la scutece, mănâncă singur, vorbește binișor. Pe de altă parte nu cred că îi va conveni despărțirea de părinți și petrecerea timpului într-un mediu pe care nu îl cunoaște. Plus una bucată mamă, pregătită tot parțial pentru mersul piciului la grădiniță. Spun parțial pentru că o parte din mine vrea să scape puțin de tot și ar vrea puțin timp liber iar cealaltă parte din mine are îndoieli în ceea ce privește mersul acesta în colectivitate. Pregătirile au început cam de anul trecut. Am început prin a merge la grădiniță, să specific că este o grădiniță de stat. Ce am văzut mi-a plăcut, singurul dezavantaj ar fi distanța destul de mare de casă. Am cunoștințe cu copiii înscriși la acea grădiniță și toți au fost extrem de mulțumiți de modul în care cadrele didactice s-au comportat. Am mai întrebat pe ici pe colo, în mediul virtual și am primit aceleași răspunsuri: lumea e mulțumită, copiii sunt încântați. Tot în urmă cu un an am început să pregătesc și copilul.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Din când în când îi spuneam că urmează să meargă la <i>grădi</i>, că va avea copii cu care să se joace, mâncărică, pepene ( asta nu știu dacă au dar trebuia motivat puțin ). I s-a explicat că va fi luat de la grădiniță de îndată ce se va fi sculat, căci urmează să și doarmă acolo. Dormitul acesta îmi produce o oarecare neliniște căci eu încă dorm cu copilul și nu știu cum va reacționa la momentul în care va trebui să se culce singur. Toată lumea îmi spune că se va adapta, că se va obișnui și se va plia după ceilalți copii. Probabil că e adevărat și oricum acolo lucrează cadre didactice care au altă metodă, poate mai bună, decât am eu acasă. Vârsta nu ar trebui să fie un impediment, 3 ani cred că e o vârstă potrivită pentru a intra în colectivitate și sunt recunoscătoare că am putut să îl țin acasă până la aceasta vârstă. În luna mai am făcut cererea de înscriere, a fost acceptat, acum tot ce am de făcut e să aștept, cu emoții, ziua de 11 septembrie. Copilul știe că trebuie să meargă la grădiniță, atâta i-am elogiat locul acela că mi-e să nu fie dezamăgit când va merge. I-am cumpărat două pijamale simpatice, cred că trebuie să îi mai achiziționez niște papucei de interior, să îi pun un rucsăcel cu schimburi, presupunând că se va murdări. Chestia e că am eu însămi niște nedumeriri și neliniști.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     La grupa mică îi ajută cineva să se îmbrace în pijamale, să se înalțe? Îi duce cineva la toaletă? Probabil cel mai bine e să întreb asta la fața locului. Cred că eu sunt cea mai agitată din familie în ceea ce privește dusul copilului în colectivitate și sper să nu îi transmit și lui asta. Unii mi-au spus să îl duc peste vreo două săptămâni după începerea oficială fiindcă la început plâng toți, e un fel de Valea Plângerii. M-am gândit și la asta și am decis că mai bine îl duc de la început. Mi-am luat concediu vreo două săptămâni special, cu speranța că nu voi fi sunată de la grădiniță să îmi iau copilul, sper să nu fie un copil problemă, sper să mănânce acolo, să doarmă, să se adapteze, într-un cuvânt. Și sper să îi placă, să se ducă cu plăcere, nu să resimtă mersul la grădiniță ca pe o corvoadă. Mă mai îngrijorează bolile pe care, e posibil, să le contacteze. Am auzit o statistică sumbră: în primul an de colectivitate copilul stă la grădiniță cam o săptămână și restul de trei săptămâni din lună le petrece acasă. Eu tot spun că lui nu i se va întâmpla asta dar, slabe speranțe, am înțeles că nu e nimeni scutit. Una peste alta e o etapă importantă în evoluția unui copil, cred că e primul lui pas spre o libertate adevărată și spre autonomie. Și e primul pas care îl duce mai departe de noi, de părinți. De acum încolo tot ceea ce va face îl va duce puțin mai departe de părinți dar ăsta e mersul lucrurilor, trebuie lăsat liber să își construiască propria existență. Tic tac, tic tac. Ah, da. Mă mai sperie ceva: îmbrăcatul de dimineață pentru a pleca spre grădiniță. Nu, nu mă sperie. Mă îngrozește asta. Oare cu cât timp înainte va trebui să ne trezim pentru a pleca din casă??????</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

copilul, despartirea de parinti, evolutia unui copil, gradi, gradinita de stat, grupa mica, papucei de interior, utile, valea plangerii

Pregătiri de grădiniță

    Personaje pricipale: una bucată prichindel în vârstă de 3 ani, pregătit parțial pentru a merge la grădiniță. Spun parțial fiindcă e...