Simetria ei înfricoșătoare - Audrey Niffenegger

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKzetN8-TOyy8wCvvXKWSLDCKUs7aI-aQAlu1Fey7aaaut4-7Vf4JKv4ExszByXQs1knO8GRGmRKSEnGkZTZbB9tehGx2cs0ZYgy-FdY1bUxxPtosFLMx4oVjTbXllf8VXNVBnLfvfvXU/s1600/Simetria_ei_infricosatoare_Audrey_Niffenegger.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1000" data-original-width="649" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKzetN8-TOyy8wCvvXKWSLDCKUs7aI-aQAlu1Fey7aaaut4-7Vf4JKv4ExszByXQs1knO8GRGmRKSEnGkZTZbB9tehGx2cs0ZYgy-FdY1bUxxPtosFLMx4oVjTbXllf8VXNVBnLfvfvXU/s320/Simetria_ei_infricosatoare_Audrey_Niffenegger.jpg" width="207" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Am scris în urmă cu ceva vreme despre Soția călătorului în timp, așa că atunci când am dat peste volumul Simetria ei înfricoșătoare de Audrey Niffenegger, nu am ezitat să îl cumpăr. A fost cel de-al doilea roman al lui Audrey Niffenegger, publicat în 2009 și, din punctul meu de vedere, mult mai bun și mai incitant decât volumul său de debut la care a muncit aproximativ 6 ani. De la primele pagini ești ținut într-o tensiune extraordinară, dând pagină după pagină, ros de curiozitatea deznodământului. Romanul debutează cu moartea lui Elspeth Noblin, grav bolnavă de cancer, alături de care stă, până în ultima clipă, iubitul mai tânăr, Robert. Elspeth, o englezoaică educată și rafinată, lasă ca moștenire toată averea sa, inclusiv apartamentul în care locuise, celor două nepoate gemene, nepoate aparținând surorii sale, de asemenea geamănă și cu care rupsese orice legătură din motive necunoscute cititorului, motive ce vor fi dezvăluite, evident, abia la sfârșitul romanului. Astfel, cu atât mai surprinzătoare este moștenirea lăsată celor două fete, Valentina și Julia, gemene simetrice. Singura condiție ce le va fi fost pusă va fi aceea de a locui în apartamentul decedatei vreme de un an, apartament situat în vecinătatea cimitirului Highgate, loc în jurul căruia se învârte mare parte din poveste, începând cu înmormântarea lui Elspeth și terminând cu moartea lui......</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Numai că, Elspeth, chiar moartă fiind, nu se înduplecă prea ușor să se ducă în lumea celor drepți, spiritualicește vorbind, căci spiritul ei rămâne prins bântuind în fostul său apartament, actualmente al gemenelor venite din America, gemene ce vor da piept cu civilizația britanică, destul de opusă celei americane. Julia și Valentina vor trebui să se adapteze nu numai climatului londonez ci și conviețuirii cu fantoma lui Elspeth. La început abia un fum ce sălășluia într-un sertar în care intra printr-o gaură a cheii, spiritul lui Elspeth devine din ce în ce mai puternic, ca în cele din urmă să poată lua contact atât cu gemenele cât și cu iubitul său, Robert. Robert, rămas cu o durere cruntă în urma morții iubitei lui, în momentul apariției gemenelor, mai exact a Valentinei, dă semne că e pe cale de a se vindeca și a se îndrăgosti iar, numai că fantoma năbădăioasă a lui Elspeth nu pare tocmai de acord, în ciuda unui aer destul de binevoitor. Valentina, geamăna mai sensibilă dintre cele două intră astfel într-un joc din care nu se știe exact cine va ieși învingător și nici până la sfârșitul cărții nu știi dacă să te bucuri de deznodământ sau nu. Și jocul acesta presupune, nici mai mult nici mai puțin decât provocarea morții cu bună știință a Valentinei, cu scopul de a se elibera de lațul ce i se părea a fi ținut prea strâns de cealaltă geamănă, Julia, voluntară și autoritară în relația cu Valentina, ființa de o slăbiciune și delicatețe aparte. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, Valentina se trezește cam..... moartă, prizonieră în același apartament, alături de fantoma unei amărâte de pisici, nicidecum a iubitei mătuși Elspeth. Unde pleacă spiritul lui Elspeth? Păi cum unde? Exact în trupul Valentinei. Și de aici se cam complică situația atât pentru Elspeth, cea nou înviată cât și pentru Robert care se vede pus în situația de a avea o relație cu trupul Valentinei pe de o parte și spiritul iubitei Elspeth. Nu am să dezvălui chiar tot căci nu ar mai avea sens lectura cărții și, vă spun sincer, chiar merită.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Merită pentru că autoarea a inventat niște personaje extrem de atrăgătoare și actuale, cum este vecinul gemenelor și al răposatei, Martin, un bărbat însurat vreme de 25 ani, în ciuda comportamentului său obsesiv-compulsiv, bărbat ce este părăsit de soție tocmai după cei 25 ani. Merită pentru că este evocată destul de bine atmosfera londoneză cu străzile sale, cu centrele sale de atracție și cu liniile de metrou supraaglomerate. Da, metroul e arhiplin și în Londra, nu numai la Piața Victoriei într-o după-amiază de vineri sau o dimineață de luni și asta parcă mă face să mă simt ceva mai bine. Și merită pentru că ne este evocată o scurtă istorie a cimitirului londonez Highgate, un adevărat punct de interes în cel mai aglomerat oraș european și care mi-a trezit curiozitatea în așa măsură încât am început să citesc povești despre el. Vă invit cu mare drag să căutați imagini ale cimitirului în care și-au găsit odihna George Eliot sau Karl Max, așa cum vă invit să citiți și Simetria ei înfricoșătoare și vă promit că nu vă va părea rău deloc.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

aparament frumos, Audrey Niffenegger, civilizatie britanica, comportament obsesiv-compulsiv, decedat, Karl Max, metrou, nepoate, oras european, personaje atragatoare, Simetria ei înfricoșătoare, utile

Simetria ei înfricoșătoare - Audrey Niffenegger

    Am scris în urmă cu ceva vreme despre Soția călătorului în timp, așa că atunci când am dat peste volumul Simetria ei înfricoșătoare...

Ce o face pe femeie frumoasă

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYMMq_5Uhbstl6QgGZrPTmnHtXpczluHYgrV5EksCJyY2TWKrMZLm3B1X_OYlc3KtBwCWJxLzAirVl9sQ69SLPqbb5PJnPzRq3-UVGPMtbMJhe5cCXmg2TOBEN2k5RVu_za_SS09n0fn4/s1600/Ce_o_face_pe_femeie_frumoasa.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="807" data-original-width="566" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYMMq_5Uhbstl6QgGZrPTmnHtXpczluHYgrV5EksCJyY2TWKrMZLm3B1X_OYlc3KtBwCWJxLzAirVl9sQ69SLPqbb5PJnPzRq3-UVGPMtbMJhe5cCXmg2TOBEN2k5RVu_za_SS09n0fn4/s320/Ce_o_face_pe_femeie_frumoasa.jpg" width="224" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Femeia ar trebui să fie frumoasă tot timpul. Femeia ar trebui să strălucească tot timpul și să își proiecteze aura luminoasă ca un curcubeu asupra a tot ceea ce mișcă în jurul ei. Femeia ar trebui să fie frumoasă nu numai când își umple buzele cu cine știe ce substanță, femeia ar trebui să fie frumoasă nu numai când poartă cupa D la sutien, femeia e frumoasă indiferent de mărimea sutienului și a chiloților și a mărimii buzelor. Doar că femeia nu prea mai e frumoasă. Femeia a devenit cenușie și ternă și amară. De ce? Fiindcă bărbatul, oricare ar fi el, nu o mai iubește. Ba mai mult, nu numai că nu o mai iubește, bărbatul abia o mai vede pe femeie. Bărbatul se uită la telefon, la televizor, bărbatul merge la pescuit, la meci, bărbatul e ocupat cu afacerile și serviciul lui, bărbatul conduce zilnic kilometri întregi și e preocupat numai să facă bani încât nu mai vede femeia de lângă el. Și femeia face eforturi, doar doar o va vedea bărbatul și o va iubi.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Femeia își cumpără tone de haine, își laminează genele, își face părul ombre, își pune sâni și buze și fund, își arată din ce în ce mai mult din piele. Și bărbatul abia îi aruncă doar o ocheadă. Sau poate îi aruncă o ocheadă plină de pofte, pofte ce vor fi satisfăcute într-o oră petrecută pe fugă. Pe urmă bărbatul se va întoarce la treburile lui de bărbat și va uita de femeie. Astfel femeia va rămâne neiubită. Și femeia neiubită nu mai are strălucire. Căci singurul lucru care o face pe femeie să fie frumoasă este iubirea. Nu hainele de firmă și pantofii de mii de euro, nu buzele cu rujul mat, nu geanta supradimensionată, nu unghiile cu pietre și sclipici, nu toate acestea îi dau femeii strălucirea. Femeia e ca un soare numai atunci când este iubită, când este luată în brațe și sărutată prin surprindere, femeia e strălucitoare când e bolnavă în pat și cineva o mângâie tandru pe cap și îi suportă toanele. În ultimii ani parcă nici iubirea nu mai e ce era,parcă e afacere și atât. Femeia a și uitat să fie iubită, femeia doar se înghesuie în metrou la orele 8 si 19 și, din când în când, în aglomerația de pe peron mai răsare un cap luminos de femeie ce e iubită. Femeia asta are zâmbet în privire și în dinți și în păr și în obraz. Femeia asta răspândește soare și lumină, deși are și ea grija zilei de mâine și a neputinței. Femeia asta e atât de frumoasă în ciuda celor 5 kilograme pe care le are pe șolduri și în ciuda faptului că nu are fațete dentare. Ce o deosebește pe femeia asta colorată și luminoasă de restul femeilor în gri este iubirea. Ca un experiment, să vă uitați în jurul vostru, veți remarca imediat o femeie neiubită. Femeia iubită va alege culoare, fie în păr, fie vestimentar, fie cosmetic, femeia gri va alege haine negre, părul probabil tot negru.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Indiferent de problemele pe care la va întâmpina o femeie în viață, atâta timp cât i se dăruiește iubire, ea va trece peste toate și va rămâne la fel de luminoasă. Cu siguranță că bărbații își iubesc partenerele însă nu mai arată asta, ei sunt acolo, în relație și cam atât. Ori lângă femeie trebuie să fii prezent în permanență, sexului frumos trebuie să îi întreții focul aprins mereu, altminteri se va ofili, se va usca și va deveni gri. Femeii trebuie să îi spui că e frumoasă, pe femeie trebuie să o ții în brațe, pe femeie trebuie să o tolerezi și să o suporți uneori, căci odată pierdută luminozitatea din femeie, greu o mai recuperezi. Nici nu e foarte greu, femeii îi trebuie timp, nici ăla atât de mult, dar îi trebuie un timp numai al ei. Așadar, dragi bărbați, când iubiți o femeie, uitați de telefon, uitați de lume și de tot, doar iubiți-vă femeia și vă veți face viața un rai. Nu numai că veți avea cea mai frumoasă femeie dar va deveni și mult mai caldă și umană, probabil și inevitabila cicăleală va dispărea.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

afacere, barbat, cenusiu, cupa d, femeie, femeie frumoasa, femeie luminoasa, haine de firma, haine negre, iubire, metrou, par negru, telefon, utile

Ce o face pe femeie frumoasă

    Femeia ar trebui să fie frumoasă tot timpul. Femeia ar trebui să strălucească tot timpul și să își proiecteze aura luminoasă ca un ...

Pierdut bun simț

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhamRRdgDDf2c-2uVz4wpRmJW9v7YQM_AuSigX9mHaGjQ8rv4idseUWSdDjneDKwyIWxhd85mLzFreFHYqeU7yFI3MBXZW4cRGOgrwqiWxu8CxOx4s_BYj4ji0cU_GMuE4zGF7o_BaPB84/s1600/Pierdut_bun_simt.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="655" data-original-width="634" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhamRRdgDDf2c-2uVz4wpRmJW9v7YQM_AuSigX9mHaGjQ8rv4idseUWSdDjneDKwyIWxhd85mLzFreFHYqeU7yFI3MBXZW4cRGOgrwqiWxu8CxOx4s_BYj4ji0cU_GMuE4zGF7o_BaPB84/s320/Pierdut_bun_simt.jpg" width="309" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Am pierdut bun simț. Nu, nu pe al meu, din fericire. Pierdut bun simț, nu îl declar nul. Nu, sub nici o formă. Ofer chiar recompensă pentru cel ce găsește bunul simț. Al cui? Cum al cui? Al societății. Nu știu dacă toate țările și-au pierdut bunul simț, aș vrea să cred că nu, că am mai avea modele pe care am putea să le urmăm. Dar în mod clar România și-a rătăcit pe undeva bunul simț. Și valorile. Da, din păcate ne-am pierdut valori, bun simț și chiar educație. Unde s-or fi dus? Heiiii, stimate valori ale omenirii ce dăinuiți de atâta amar de vreme!!!!! Unde stați ascunse???? Am senzația că în România anilor 2017 nimic nu mai e ce a fost. Zilele trecute mă întâlnesc pe palierul blocului cu un domn, vecin cu mine de ceva vreme, ce se uita lung la mine, așteptând să îi dau eu, femeie, binețe. Să mă înțelegeți, nu mai am 12 ani, nu mai sunt în situația de a spune sărut mâna tuturor persoanelor mai în vârstă ce trec pe lângă mine. Am 40 ani și mi se pare de bun simț, da, acel bun simț pe care îl tot caut, să mă salute întâi bărbatul, mai ales că sunt o cunoscută, într-o oarecare măsură. Ete na, bărbatul se uita ca boul la mine. Și nu e prima oară când mi se întâmplă asta.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Probabil cu vârsta devin invizibilă, cine știe. Pe vremea când bunul simț nu era rătăcit, nu numai că bărbatul saluta primul, ba își scotea și pălăria în fața duduiței pe care o întâlnea. De sărutări de mâini nu mai vorbesc, nu cred că e cazul să merg chiar până acolo. Bunul simț a dispărut pe vecie dintre noi. Nu îl găsesc nici în autobuz, nici în metrou, unde stau bine merci tineri de 20 ani, încă odihniți de vreme și probleme și nu catadicsește nici unul să se scoale pentru a oferi locul unei femei însărcinate, unui vârstnic, unei mame cu prunc în brațe, în ciuda faptului că există niște locuri special amenajate pentru aceste categorii de călători. Bunul simț nu mai e de găsit nici în preajma locurilor de parcare pentru persoane cu dizabilități. Acolo parchează numai ăia de vor cât mai aproape de intrarea în magazin, la Mall, la farmacie etc. Bunul simț e pierdut dintre noi când mergem la cumpărături și țipăm la amărâtele de casiere, supărați că sunt cozi. Păi ce vină au femeile alea de îți scanează produsele? Țipă la patron, la manager, la oricine altcineva, dar nu la angajată, că nu proptește amărâta aia oameni în posturi. Bunul simț lipsește când plouă și trece un neisprăvit cu o viteză fantastică și te lasă ud până la piele. Bunul simț lipsește când punem muzica la maxim până în zori deși a doua zi lumea merge la serviciu. Bunul simț lipsește când mergi în mijloacele de transport în comun și ăl de lângă tine nu a văzut săpun de mai bine de două săptămâni, în schimb când te întreabă dacă cobori la prima îți aruncă un damf de alcool stătut. Bunul simț lipsește și tinereilor de 18 ani, abia ieșiți de pe băncile școlilor și care au senzația că le știu pe toate.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Bine, hai, aici poate e specific vârstei. Însă în mod clar e lipsă de bun simț și educație când mă sfidează un rahat cu ochi de 19 ani, la volanul unei mașini de 50.000 euro, cumpărată din banii mă-sii, mașină pentru care rahatul cu ochi nu a muncit nici o secundă în viața lui. Pentru rahații ăștia, să îmi scuzați expresia, restul omenirii e prostime, pleavă, el e moț, moțul știm noi cui. E moț că are tac-su bani. Ce mai e lipsit de bun simț? Ah, da, clasa politică e lipsită de bun simț. Probabil de acolo pleacă totul, că doar peștele de la cap se împute. Sistemul sanitar, educația și economia sunt lipsite de bun simț. Drumurile sunt lipsite de bun simț, serviciile, calitatea hainelor, oamenii, literatura contemporană, muzica. Mai sunt lucruri lipsite de bun simț și de valoare? Cu siguranță! Aș zice că poate e cazul să pornim toți în căutarea bunului simț. Poate dacă l-am căuta măcar 5 minute pe zi s-ar schimba ceva. Nu trebuie să fie ceva planificat, nu trebuie să ne luăm geanta în spinare să căutăm bunul simț, e suficient să ne amintim că l-am pierdut doar în drumul către lift sau spre autobuzul către locul de muncă. Să ne amintim de bunul simț când câinele nostru face câte o căcărează în scara blocului și suntem atât de nesimțiți încât îl lăsăm acolo să îl strângă femeia de serviciu. Oameni buni, haideți să căutăm bunul simț!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

18 ani, 2017, autobuz, bun simt, clasa politica, femei insarcinate, metrou, muzica la maxim, prunc, realitatea zilei, Romania, sistemul sanitar

Pierdut bun simț

    Am pierdut bun simț. Nu, nu pe al meu, din fericire. Pierdut bun simț, nu îl declar nul. Nu, sub nici o formă. Ofer chiar recompens...