Cum a devenit românul puturos

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyvy1lQs1vc1Fx_UjhAmc9rNtGeyN20MZMtXyTvWju57r3Wyxj-FH3BHankJjB55z-S7ydm9x_JJCDBwwE4X3-COSl3U9B-pv5-X8Behk2G7ZXXlBbFFBPaWp1O4wkeuoy9qCKxk5ydw4/s1600/Cum_a_devenit_romanul_puturos.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="326" data-original-width="489" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyvy1lQs1vc1Fx_UjhAmc9rNtGeyN20MZMtXyTvWju57r3Wyxj-FH3BHankJjB55z-S7ydm9x_JJCDBwwE4X3-COSl3U9B-pv5-X8Behk2G7ZXXlBbFFBPaWp1O4wkeuoy9qCKxk5ydw4/s320/Cum_a_devenit_romanul_puturos.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Acum ceva vreme se tot difuza la televizor un spot publicitar ce îndemna populația să reducă consumul de sare, zahăr și alcool sau grăsimi, nu mai știu exact, și să facă cel puțin 30 minute de mișcare pe zi. Probabil informarea cu pricina şi-a atins scopul din moment ce nu mai e difuzată sau realizatorii îndemnului s-au prins ca românii au dezvoltat o nouă calitate : aceea de a fi puturos. Se vede că românii au devenit puturoși de la numărul de mașini achiziționate care blochează traficul din ce în ce mai mult, de la numărul de persoane care aglomerează autobuzele. Evident că dacă muncești la cuca măcăii nu ai ce face, trebuie să te deplasezi cu un mijloc de locomoție însă nu pot sub nici o formă să înțeleg de ce unii oameni preferă să ia, de exemplu, un autobuz, pentru o staţie sau două, petrecând în autobuzul cu pricina infinit mai multe minute decât dacă ar fi ales varianta mersului pe jos. Se mai vede că românul e puturos şi din faptul că va alege întotdeauna locul de parcare cel mai apropiat scării blocului în care locuiește. E imposibil să nu se supere dacă un altul i-a ocupat locul de parcare care nici nu îi aparţine, între noi fie vorba. Românii se vaită în fiecare zi de lipsa locurilor de parcare dar, în cazul în care, ar avea amenajat un asemenea loc la o distanţă de 300-500 m, sub nici o formă nu ar parca acolo, tot sub geam îşi vor lăsa maşina. Şi românul care îşi lasă maşina fix la intrarea în scară cu siguranţă va lua liftul până la etajul 1, chiar dacă va dura ceva mai mult să îi vină liftul, să apese pe butoane şi să urce liftul un amărât de etaj. Deh, omul e obosit după ce a stat 10 ore la birou, o oră în trafic, tot în poziţia şezând. Să iei liftul un etaj poate fi un efort supraomenesc pentru a pune sângele în mişcare. Tot aici intră şi românul care se duce la piaţă să ia un kilogram de cartofi, tot cu maşina, normal, şi lasă maşina pe avarii, că nu stă mult doar, încurcând toată circulaţia, pietoni, mame cu copii în cărucior. Kilogramul de cartofi nu merge cărat decât cu maşina pentru că pe românul puturos îl doare spatele. Dar nu numai posesorii de automobile personale sunt puturoşi, nicidecum. Şi ăia fără maşini sunt la fel de sedentari. Când mergi cu metroul nu ai cum să nu observi că din 100 persoane numai 10 vor urca pe scări, restul de 90 vor utiliza scara rulantă. Românul dacă aşteaptă în staţia de autobuz mai mult de 5 minute îl va înjura pe şofer când acesta va ajunge în staţie, pentru ca, acelaşi român, să coboare, cum am mai spus, fix la prima staţie. Locuiesc într-un cartier nou înfiinţat în care s-a construit masiv şi aici a fost o polemică ani întregi în ceea ce priveşte prelungirea traseului a două autobuze. S-a făcut până la urmă şi treaba asta, aşa că acum aproape la fiecare bloc există o staţie de autobuz, lumea e tare încântată că din casă până în autobuz face 30 secunde. Ce să zic, restul de 2 ore lumea îl petrece în trafic. Românul modern şi puturos stă la serviciu 8 ore, se suie în maşină sau autobuz, tramvai etc, vine acasă, îşi ia echipamentul de sport şi se duce la sală unde va da între 150-200 RON pe un abonament doar pentru a folosi o bandă de alergat. Românul doar va merge pe banda aceea, atât, la un nivel mediu spre mic. Românul, după ce va petrece o oră pe bandă, va pleca extrem de mândru înapoi acasă fiindcă e un român în pas cu moda, merge la sală şi a făcut şi mişcare, deci nu e un român sedentar. Nu înţeleg, să mă trăznească dacă înţeleg, de ce oamenii aştia nu merg pe jos spre casă, economisesc şi nişte bani şi e mult, mult, infinit mai sănătos să mergi pe jos decât pe banda aceea care îţi va paradi articulaţiile la un moment dat. Mersul pe jos e un sport la îndemâna oricui, limpezeşte mintea, sângele, îmbunătaţeşte starea de spirit, salvează mediul. Dacă măcar 20 din 200 de români ar alege să meargă pe jos, cu bicicleta sau trotineta spre locul de muncă, în cazul în care e mai aproape de domiciliu, oraşul, oraşele, ar fi mult mai decongestionate, mai libere şi oamenii mult mai relaxaţi şi fericiţi. Aşa că, să spunem DA mişcării şi să începem să nu mai fim atât de puturoşi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

autobuz, consum de sare, consum de zahar, domiciliu, mers pe jos, promovate, realitatea zilei, ROMANUL, sedentar, sofer, sport, spot publicitar

Cum a devenit românul puturos

    Acum ceva vreme se tot difuza la televizor un spot publicitar ce îndemna populația să reducă consumul de sare, zahăr și alcool sau gr...

Bilanțul caloric al românilor după sărbători

<div style="text-align: justify;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9W2CHwGlmV2MlSStqYnCFI3-dKvMFzZRXFn5sBxIu7HwDjx5j_6B_hNWasPDY83uhIx1yy2oY6b16ZlpWm6jL1k_B_frdzqIbioFydXIVBOJExLfdHtjoWxV97KAiixOaRZayb_OQrcj7/s1600/15823530_1196212260454998_4035347053180509588_n.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9W2CHwGlmV2MlSStqYnCFI3-dKvMFzZRXFn5sBxIu7HwDjx5j_6B_hNWasPDY83uhIx1yy2oY6b16ZlpWm6jL1k_B_frdzqIbioFydXIVBOJExLfdHtjoWxV97KAiixOaRZayb_OQrcj7/s320/15823530_1196212260454998_4035347053180509588_n.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Domne, românul, vrem nu vrem, ne place sau nu să recunoaștem, este mâncău. Nu gurmand, nu <i>gourmet</i>, nu domne, este mâncău. Şi cel mai bine se vede treaba asta între 25 decembrie și 7 ianuarie, anul care vine. Şi se mai vede și în lunile următoare, cam până la venirea primăverii, când românul mâncău dă din coate că e musai să dea burta jos că vine vara și se vede urât. Dar până vine primăvara, vara, mai este ceva timp; deocamdată se apropie Crăciunul, Anul Nou, Sf. Vasile, Boboteaza și Sf. Ion. Şi românul trebuie să gătească (mult) și să facă niscaiva cumpărături (și mai multe). Dacă pot să înțeleg treaba asta cu gătitul, hai să zicem, că vrei să ai masa bogată, să fie diversitate, nu pot să nu mă minunez câte cumpărături se fac. Se începe cu Crăciunul: magazinele, supermarketurile, piețele, gheretele de cartier sunt devastate, nu mai găsești nimic. Pleacă lumea de la magazin cu niște cărucioare încărcate până la refuz; știți oamenii aceia care adună sacii ăia uriași cu pet-uri de colectat? Eh, așa pleacă și românul de la supermarket. Şi cumpără apă, baxuri întregi de apă, vreo 5-6 sa fie, baxuri întregi de suc, bere sau alte spirtoase. Şi cumpără și carne, și smântână, și pâine, pâine, pâine... și cumpără la fructe... astea mi se par cele mai multe. Astea și apa. Şi chestia este că magazinele sunt închise numai în prima zi de Crăciun, că a doua zi, comercianții fiind deștepți și prinzându-se repede că românul este mâncău, pac, își deschid repede prăvăliile, să mai cumpere românul ceva. O săptămână este liniște. Şi vine Anul nou nene. Şi românul începe să cumpere iar. Eh, dar parcă de data asta nu mai primează așa de mult haleala. Acum se merge mai mult pe mezelărie, răcituri. Şi pâine, multă pâine. Ah, da, și muștar. În preajmă de An nou se cumpără băutură. Că am uitat să menționez că românul este și mare băutor. Vin, bere, lichior, suc (pe ăla nu prea îl bea nimeni, dar să fie acolo), apă (nici aia nu este bună decât dacă iei vreo pastiluță pentru stomac, să mai faci ceva loc la niște haleală). Până și producătorii de reclame s-au prins că românul este mâncău fiindcă am văzut la televizor, chiar în mod repetat, o reclamă în care o doamnă bagă în ea de stinge și apare cineva care îi dă un hap, pentru ficat parcă. Nu vine nimeni să o bată pe spinare, "femeie, ho, oprește-te, nu mai băga în tine ca un porc la îngrășat înainte de Crăciun". Nu, vine cineva și îi dă o pastilă să mai poată să bage în burtică. Eh, și o zi este liniște. Sau mai nou jumătate de zi, pentru că am remarcat un fenomen ciudat în ultimii ani. Pe seară, pe toți românii ăștia mâncători și băutori, îi vezi la un bine cunoscut restaurant cu specific fast food. Asta pentru că nu este deschis Mall-ul pe 1 ianuarie. Pentru că pe 2 ianuarie să arunci un ac și nu ai unde în zona de luat masa. Te calci efectiv în picioare. Şi atunci vine întrebarea firească. De ce naiba cumpără românul atâta mâncare?!? Ce face cu ea? Provizii? O congelează dacă vine vreo foamete?</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Şi după ce se mai potolesc vreo săptămână, vine și Sf. Ion, sărbătoare importantă, ce-i drept. Statistica spune că ar fi vreo 2 milione de purtători ai acestui nume. Şi românul sărbătorește cum știe el mai bine: cu haleală și trăscău. Şi sărbătorește așa de temeinic că a doua zi la știri aflăm, surprinși de altfel, că toți românii cu simțul sărbătoresc mai dezvoltat, apelează într-o veselie 112, deranjați la stomăcel.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Şi trece și 7 ianuarie și românul se potolește. Mai are ceva răgaz până la 1 mai. Pe urmă își încarcă bateriile până la Crăciunul următor. Dar am senzația că la un moment dat furia aceasta a cumpărăturilor de sărbători se va potoli pentru că românul va învăța că nu are decât o singură burta și că sărbătorile reprezintă ceva mai mult decât burta aia plină.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

112, 1mai, anul nou, apa, Craciun, gherete, ianuarie, liniste, mall, mancare, paine, pete, realitatea zilei, ROMANUL, supermarket

Bilanțul caloric al românilor după sărbători

    Domne, românul, vrem nu vrem, ne place sau nu să recunoaștem, este mâncău. Nu gurmand, nu gourmet , nu domne, este mâncău. Şi cel mai...