Calatorii... Italia din punctul meu de vedere!

    Tot citind în ultimul timp povestioare și lecturi oferite de agențiile de turism despre locurile din lumea largă am început să mă gândesc la călătoriile mele și să vreau să povestesc din propriile experiențe și trăiri. Fiind un om cârcotaș și nemulțumit de cele mai multe ori de câte ceva și observând în cel mai mic detaliu lucruri sau fapte care nu-mi plac sau care-mi plac, voi încerca să scriu pe scurt despre călătoriile mele din diferite colțuri ale lumii și despre cum îi vad eu pe locuitorii acelor locuri. Încep cu Italia pentru că acolo am avut parte de cele mai multe lecții de istorie și am reușit să înțeleg importanta recunoașterii trecutului.

    Italia trebuie vizitată și simțită așa cum este ea: cu oameni veseli și gălăgioși dar periculos de neparoliști, cu clădirile și cotloanele ei și cu diversitatea în materie de petrecere a timpului liber. În Italia cred că poți să faci absolut orice-ți dorești în materie de distracție sau aventură singurele condiții fiind să ai suficient de mulți bani și timp liber. Fiecare colțișor poartă o urmă de istorie, oriunde întorci capul observi cum își venerează și respectă înaintașii. Încearcă să păstreze vie amintirea trecutului  păstrând în prezent semnele timpului. Italienii păstrează tot ce au, nu distrug și nu-și defăimează înaintașii oricare ar fi ei. Știind lucruri negative despre Împăratul Nero (pentru cine nu știe este împăratul care a dat foc Romei cântând la liră ”Căderea Troiei”, piesă scrisă de el însuși) am avut ocazia să-i aud pe italieni la o conferință publică despre Imperiul Roman cum prezentau viata oamenilor vremii și cum acei oameni îl venerau pe Nero, povestind cu emoție cum a fost el așteptat chiar dacă era declarat mort punând flori proaspete la mormântul lui și sperând că mai este în viată, iar într-o bună zi se va întoarce iar asta după ce i-a lăsat pe locuitorii Romei să trăiască în agoniile focului câteva zile până a intervenit. Aşa sunt italienii își recunosc greșelile fără ură și patimă. Italienii nu au încercat să-și schimbe istoria şi au păstrat-o aşa cum a fost ea. Istoria este prezentată cu bune şi rele. Tot în Italia am fost surprinsă de prețurile piperate ale hainelor și a mâncării din restaurante. Dar ce pot să zic... mâncarea este bună (nefiind în topul preferințelor mele culinare) deci nu am murit de foame și nici nu am mâncat la plic cum am avut șansa sau neșansa să o fac în alte părți. Spre deosebire de Italia continentala, Sardina este complet diferită. În Sardinia oamenii nu se consideră italieni ci sarzi. Sarzii se pot certa ore în şir pe originile lor și pot demonstra că sunt o alta nație cu rădăcini proprii. Obiectivele turistice istorice sunt complet diferite de cele din Italia continentala iar mâncarea este și ea diferită (are mult mai multa sare şi este mult mai savuroasa chiar dacă sunt aceleași feluri de mâncare ca pe continent). În Sardinia am învățat că fiecare lucru se face la timpul lui și ca lucrurile nu trebuie amestecate. Tot în Sardinia am învățat ca trecutul este diferit pentru fiecare dintre noi la nivel de individ și comun ca națiune.
             Am întâlnit extrem de mulți români pe unde m-am plimbat şi toți cu care am vorbit mi-au povestit că este minunat în Italia, au învățat repede limba si s-au adaptat imediat ritmului vieții dar când vine vorba de vise şi visuri ei visează tot în română.
           Trebuie să povestesc şi despre cerșetorii şi hoții români, aceştia sunt peste tot de la gări şi mijloace de transport până în restaurante şi în zonele turistice, au tot felul de scenarii, ținute şi povești lacrimogene încât este mai bine să nu afle că eşti român.

           Am fost în Italia la mare, la munte, în vizită la prieteni, vara si iarna, am călătorit cu toate mijloacele de transport și a fost la fel de fiecare dată când am revenit şi acum sunt convinsa ca o voi găsi la fel de vie și primitoare și în următoarea mea călătorie. Mă reîntorc acolo pentru că mai am o grămadă de lucruri de vizitat si  experiențe de trăit.