Munca prosteşte

    În ciuda faptului că există o zicală care spune că munca te face om, că munca înnobilează, eu sunt de părere că, dintr-un anumit punct de vedere, munca te face tâmpit. Trăim într-o societate în care foarte puțini dintre noi au șansa de a avea un loc de muncă care chiar le place și ajungem să fim prinși într-un loc de muncă care nu ne aduce nici o satisfacție și așteptăm doar zilele de chenzina, pe 15 și pe 30 ale lunii, săltând sufletul în noi când ziua de salariu pică într-o zi de weekend, că doar intră bănuții mai devreme. De parcă cine știe ce bucurie e să scapi și de ei mai devreme. Trăim într-o epocă în care nu facem decât să cumpărăm, fie că avem sau nu nevoie de lucrul respectiv. Cumpărăm sa fim la modă, cumpărăm că poate avem o nevoie reală, cumpărăm să impresionăm, cumpărăm să ascundem niște lipsuri sufletești, cumpărăm pentru că am văzut o reclamă..... Nu vorbesc aici de oameni care poate chiar sunt la limita subzistenței și nu își pot permite nici cele mai elementare produse sau chiar alimente. Nu vorbesc nici de cei cu venituri mult peste medie, top 300 sau miliardarii societății. Vorbesc de salariatul mediu, cu un salariu ceva mai măricel decât cel minim pe economie și care face ceva eforturi să țină pasul cu schimbările tehnologice, vestimentare... Și pe salariatul ăsta mediu munca îl prostește tare de tot. Fiindcă nu mai are vreme decât să muncească, să facă bani să își plătească dările, să întrețină familia și să mai aibă acolo un ban de un telefon de ultima generație, de un adidas nou apărut... De un film, carte, teatru nu mai sunt bani. Dă-o dracului de carte, decât să cumpărăm 10 cărți, mai bine facem rată la iPhone 500, pe care reușim să îl și plătim în 2-3 ani (dublu, dacă îmi e permis să spun, fiindcă valoarea lui pe piață scade, apare imediat ceva nou și evident că nu îl mai poți vinde nici măcar cu jumătate din suma cu care l-ai achiziționat). Dar ce contează? Că te vede dracu’ că ai tu ultimul model de iPhone când te ții de bară în autobuz și mai dai câte un sms dar nu poți să îți permiți ca masă de prânz la serviciu decât un amărât de covrig cu susan. Sunt de acord că banii sunt făcuți să circule și să stimuleze economia dar fii mai nene deștept și cheltuie cu cap. Păi tu nu te poți căca de foame, să îmi scuzați expresia, și îți iei telefon de 3 mii 5 sute de RON??? Ȋn fine, fiecare cu treaba lui. Dar ar fi simpatic ca oamenii ăștia care bagă mii de lei în gadget-uri care mai de care mai sofisticate, să mai investească ceva și în educația și formarea lor. Mai du-te domne și la un film mai acătării, la un muzeu, la un teatru, mai ia o amărâtă de carte în mână. Că parcă e mai bine să treci prin viaţă mai puțin prost și cu un televizor de generație mai veche. Că și televizorul pe care îl ai acum şi pe care ai cheltuit salariul pe jumătate de an o să fie la fel de vechi chiar peste 6 luni. Pe când dacă ai făcut ceva pentru sufletul tău lucrul ăla va rămâne acolo şi poți să îl mai transmiți şi odraslelor tale. Dacă ai să împărtășești un lucru frumos copilului tău, cu siguranță își va aminti. De televizorul ăla pe care ai dat mulți, mulți, mulți bani cred că îl va cam durea în dos. O să se laude prietenilor o zi sau două şi pe urmă uită. Dar dacă încerci să bagi mai puțini bani în lucruri care vor fi perimate în scurt timp şi să îţi aloci o sumă mititică pentru a învăța câte ceva am convingerea că pe termen lung vei fi mult mai câștigat. Nu neg că e mișto şi să fii la modă dar cred că e aberant de-a dreptul să ai BMW X6, să nu ai bani de benzină şi să umbli rupt în posterior. Şi să mă credeți pe cuvânt că aceste cazuri nu sunt deloc izolate. Mi s-ar părea de miliarde de ori mai interesant să ies cu un bărbat care are, să zicem un Ford, dar care e capabil să poarte o discuție civilizată pentru că a cumpărat la un moment dat o carte, decât cu un posesor de Mercedes care e încet la minte ca o cizmă. Propun așadar ca măcar de câteva ori pe an să alocăm, măcar puțin de tot, un fond mic de tot pentru o activitate culturală care ne va face puțin mai deștepți. Să rupem niscaiva lei din fondul alocat cumpărării unei huse de telefon turcoaz şi să mergem într-o seară la teatru.