Susțin cu toată tăria pensionarea la 45 ani!

    Mă gândeam zilele trecute că parcă m-aș pensiona. Numai că nu îmi iese treaba asta, am eu ceva ani de muncă dar nu suficienți după legislația din România. Și, nu credeam că ajung să zic treaba asta, dar să zic merci că îmi duc traiul aici și nu în Țara Soarelui Răsare, că altfel mă lua mama dracului și mă pensionam pe la 70 ani, cum vor ăi mai mari din Japonia să facă. Hai lasă, dă-i încolo, că ălora le și place. Nouă, românilor nu prea ne place munca, nouă ne plac grătarele, concertele de 1 mai, muzica și voia bună și concursurile de talente de genul IUmor. Și ca să te poți bucura de toate astea ar fi bine să schimbăm împuțita asta de legislație și să ne pensionăm în jurul vârstei de 45 ani. Ba mai mult, am și argumente și încă destul de solide: 

   

1. Anii de școală să dureze mai puțin, că și așa nu învățăm mare lucru, în loc de partea teoretică să se pună mai mult accent pe aplicabilitate, în funcție de aptitudinile fiecăruia. Astfel, dacă am începe să muncim în jurul vârstei de 15 ani, nu numai că avem mai multă putere de muncă, ba chiar performăm ceva mai bine, dată fiind curiozitatea vârstei. Astfel, până la 45 ani, când deja începi să scârțâi, ai oferit tot potențialul tău. Evident că dacă dorești să rămâi în câmpul muncii și după 45 ani nu e un dezavanj, dimpotrivă, economia va dudui și vei avea avantajul senioratului și experienței. 

2. Taxele către stat să fie ceva mai mari, încât să acopere perioada scurtată de muncă cât și remunerațiile aferente pensiei. Adică tragi ce tragi de la 15 la 45 ani, dar când te-ai pensionat știi și tu că ai o pensie liniștită și mai apuci să te bucuri de ea. Așa, oricum muncești ca un bou și să zici merci dacă mai apuci vârsta pensionării. 

3. Să muncești până la 65 ani este un chin atât pentru tine cât și pentru cei din jur. Ești posac, începi să ai probleme de sănătate, e posibil să începi să emiți sunete involuntare ori asta nu e tocmai plăcut. Trebuie să mergi mai des la medic, asta te scoate din producție, nu mai ai aceeași eficiență ca la 20 ani. Nici cu psihicul nu stai tocmai bine căci atâția ani de muncă își pun amprenta. Dacă muncești și cu public e de două ori mai grav, interacțiunea cu oamenii timp de 30 ani poate avea efecte devastatoare asupra sănătații mentale a angajatului. Odată cu menopauza femeile pot dezvolta un comportament nefiresc datorat schimbărilor hormonale și nimic nu e mai periculos și amenințător ca o femeie ce are bufeuri. 

4. La 45 ani ești în floarea vârstei, te poți plimba, poți face dragoste cu partenerul în liniștea casei cât timp copiii sunt la școală, poți citi, poți dezvolta noi pasiuni, mai ales că acum nu mai ești la vârsta la care să bâjbâi, știi exact ceea ce îți dorești. Nu mai ești obligat să te scoli cu noaptea în cap să faci toate treburile, le faci domol, în liniște, că doar acum ești tânăr pensionar. 

   

5. La 45 ani poti să îți îndeplinești dorințele, în așa fel încât ajuns la 60 ani să ai grijă liniștit de nepoți. Și parcă altfel te bucuri de ei când nu mai ești atât de obosit de viață și de atâta muncă. 

Așadar, mi se pare că a te pensiona la o vârstă atât de fragedă ar fi în beneficiul tuturor, și al statului și al angajatului și al angajatorului. Angajatorul cred că ar fi cel mai mulțumit căci ar avea mână tânără de lucru în permanență și s-ar elimina astfel discriminarea aceea stupidă legată de vârstă, când un om de 50 ani nu își mai poate găsi ca loc de muncă decât paznic. Susțin cu toată tăria pensionarea la 45 ani!