Mireasa britanică vs mireasa româncă

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgR98RPuaL8H1fH0k41hbTqLbLzuehyphenhyphen63yJRcqjBycT5qSAJvDUtEB61xVf-oMSLFStfo90nNvzuznf9zBoGm18xNUVpjkSs8AIc83cueNCvYihjpF8idQ0dr9PvFj6Qql4KnWqg890k4o/s1600/Mireasa_britanica_vs_mireasa_romanca.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="635" data-original-width="640" height="317" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgR98RPuaL8H1fH0k41hbTqLbLzuehyphenhyphen63yJRcqjBycT5qSAJvDUtEB61xVf-oMSLFStfo90nNvzuznf9zBoGm18xNUVpjkSs8AIc83cueNCvYihjpF8idQ0dr9PvFj6Qql4KnWqg890k4o/s320/Mireasa_britanica_vs_mireasa_romanca.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Se însură ăsta micu’, ăsta de e el prinț al Marii Britanii, pe numele său complet, Henry Charles Albert David, mai pe scurt Harry, cum îl știe tot poporul și alte popoare, de altfel. Au fost ceva pregătiri, că deh, e prinț și ăștia au ceva reguli și protocoale care trebuie respectate. Și ăsta mic nu a luat vreo prințesă, a luat o actriță, care, între noi fie vorba, a zis că e cazul să renunțe la actorie și să nu rămână ea o femeie puternică și independentă. Deh, probabil tot protocolul cerea asta, că doar nu se putea pupa prin filme nevasta celui de-al șaselea în linia de succesiune a tronului britanic. Chiar și așa, tot persoană importantă rămâne și nunta a fost văzută de o planetă întreagă. Recunosc că am stors și eu ceva lacrimi, că m-am uitat așa, printre picături. Și mi-au atras atenția niscaiva chestii legate de nuntă și de aspectul tuturor, atât al invitaților cât și al personajelor principale.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     În primul rând mireasa a fost de o simplitate și eleganță uimitoare, și, ce să vezi, nu avea nici gene puse fir cu fir, nici 2D, nici 3D, nici mănunchi întreg. O fi avut și ea ceva la gene, nu zic ba, dar nici urmă de 3D. Adică fătuca asta care își câștigă un loc în istoria Angliei nu s-a programat la o cosmeticiană celebră și pricepută să îi pună și ei <i>genuțe </i>în ziua nunții? Ptiuuuu, parcă nici nu îmi vine a crede. Ba mai mult, nu știu cine o fi fardat-o pentru nuntă, că dacă mă uit bine nici fond de ten nu avea pe față și fața părea că îi respiră bine merci. Cred că mireasa o fi fost zgârcită de nu s-a dus să își facă vreun contur din fard, nici sprâncenele nu erau cu efect ombre, nu avea nici tuș la ochi, nimic, nimic, nici măcar rujul nu era roșu mat și rezistent la transfer. Da, asta e, sigur era zgârcită, altfel sigur se ducea și ea la cosmeticiană să o facă frumoasă, că doar o dată te măriți în viață. Nici părul nu era cine știe ce, noroc cu diadema aia de a împrumutat-o de la mă-sa mare. De rochie, ce să mai zic, nici nu mai e nimic de zis. Cu siguranță a luat-o de pe Ali Express, că prea nu avea pe ea nici un ștras, nici o pietricică. Nici măcar crinolină nu avea și de aia ar fi putut să își pună, că doar așa arata o adevărată rochie de mireasă, gen prințesă. Și ea acum e prințesă, așa că ar fi putut să se înțolească ceva mai acătării. La gât nu a avut nici un <i>lănțic</i>, nici perle, nici Swarovski. Păi cum să te măriți fără nici o pietricică ca podoabă?! Și unghiile!!!! Doamne, ce unghii!!!!! Cum să te măriți tu cu ăla micu’, Harry al Marii Britanii, și să nu te duci să îți faci o construcție pe unghie? Așa ceva chiar că nu am mai pomenit. Cum a cerut-o băiatul ăla <i>roșcățel </i>și simpatic, trebuia să își găsească manichiuristă, coafeză și cosmeticiană să vină acasă să o ferchezuiască și pe ea și pe domnișoarele de onoare. De petrecere, numai de rău.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Nu s-a strigat dar, cred că nici nu au avut nuntă cu bani în plic și a fost chiar păcat, cred că au cheltuit o avere numai cu florile din biserică. Îmi pare tare rău că nu au recuperat și ei ceva din meniu sau din muzicanții ăia de au cântat gospel. Măcar au avut caleașcă și i-a văzut toată lumea, aici au mai salvat pocinogul și nu s-au făcut chiar așa de rahat. Dar totuși parcă mai bine era cu limuzina, era mai elegant așa, decât cu trăsurica, ca pe vremea lui tataie. Nu mai știu dacă au avut și porumbei albi cărora să le dea drumul fotograful la biserică. Nu au avut? Aha. Păcat atunci, era frumos să fâlfâie pe acolo niscaiva porumbițe. Așa că nici nu mi-a plăcut, ar fi putut să fie mult, mult mai frumos. Mare păcat că nu au făcut nunta în România, ar fi fost chiar de pomină.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

ali expres.istoria angliei, crinolina, domnisoare de onoare, Henry Charles, lantic, manichiurista, nevasta, perle, planeta, porumbei.unghii, sprancene, utile

Mireasa britanică vs mireasa româncă

    Se însură ăsta micu’, ăsta de e el prinț al Marii Britanii, pe numele său complet, Henry Charles Albert David, mai pe scurt Harry,...

Rolul tatălui în educația și creșterea copiilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-CIrGTEfpnvD9oNIPZpin7SwEBJ27RgZektnw7R8hwDADCTIGhuvFxqDz1HUhhrvAt050T11viibRPxAxag4mj8mC_m6vlslGgeYnZMn5cj7NjH9Sivp2nyPnP2V-Ha7S4tbqrAoVZCI/s1600/Rolul_tatalui_in_educatia_si_cresterea_copiilor.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1300" data-original-width="1300" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-CIrGTEfpnvD9oNIPZpin7SwEBJ27RgZektnw7R8hwDADCTIGhuvFxqDz1HUhhrvAt050T11viibRPxAxag4mj8mC_m6vlslGgeYnZMn5cj7NjH9Sivp2nyPnP2V-Ha7S4tbqrAoVZCI/s320/Rolul_tatalui_in_educatia_si_cresterea_copiilor.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     În momentul în care ai hotărât, ca familie vorbesc, să ai un copil, trebuie să îți asumi și creșterea lui. Şi asta trebuie să o facă ambii parteneri, nu numai mama. Din fericire acum este posibil să stai acasă cu copilul până la 2-3 ani și asta este un lucru extrem de important pentru evoluția ulterioară a copilului. În urmă cu 40 ani se stătea acasă numai 3 luni, copilul era pasat fie la bunici, fie la creșă săptămânală, îl mai luai sâmbătă acasă. Cred că și de asta societatea, de fapt adulții de azi au serioase probleme comportamentale și de atitudine, statul cât mai mult lângă părinți fiind esențial. Lucrurile s-au schimbat, în bine dintr-un anumit punct de vedere, în rău din altele, deh, asta e legea compensației. Stai acasă 2 ani cu copilul dar când te întorci în câmpul muncii eşti bun întors, îţi mai vede copilul ochii doar seara la culcare, îi vede mai mult pe ai doamnei educatoare, ai bonei sau ai bunicilor. Ca mamă, cel puțin când începi serviciul e destul de dificil să le cam faci pe toate şi să mai ai şi senzația că eşti o mamă echilibrată. Dacă nu ai un ajutor minim, şi nu mă refer la bunici, rude sau bone, ci la multiubitul şi adoratul partener cu care ai decis să aduci pe lume urmașul, echilibrul tău de mamă şi de femeie va fugi mâncând pământul. Unde? Cum unde? În timpurile în care nu aveai copil şi singura grijă era aceea de a te gândi cu ce pantofi te încalți mâine. Ca să nu clachezi şi să ajungi o mamă şi o nevastă depresivă şi frustrată e absolut necesar să ceri ajutorul partenerului fiindcă sunteţi doi responsabili de creșterea puilor, nu numai mama. Da, să ceri, pentru că sunt puţine cazurile în care bărbatul se va oferi să stea el în locul tău, să calce el o cămașă sau un tricou, să facă o prăpădită de omletă pentru că tu, ca mamă, pur şi simplu azi nu mai poţi. Experiența m-a învățat că dacă nu cer nu îmi pică nimic din cer. Soțul are senzația că totul e roz şi frumos ca un curcubeu, eu încep să fierb în suc propriu până ajung să dau pe afară. Nu câştigă nimeni cu atitudinea asta. În ziua de azi femeile nu mai stau acasă având doar grija gospodăriei, în ziua de azi femeile muncesc cot la cot cu bărbații, unele ajungând să câştige chiar şi ceva mai mult. Mi se pare stupid ca ajunşi acasă după orele de muncă soţul să fie lăsat să zacă la televizor iar femeia să facă ea, iar, toată treaba. Cred că, din când în când, ar putea şi femeia la fel de bine să stea cu punga de semințe la televizor, uitându-se la Fashion Tv. Nu cred că o educaţie sănătoasă se primește numai din partea mamei iar tatăl să fie prezent doar jumătate de oră, pretextând că e obosit. Şi nu cred că te poţi numi părinte dacă te mândreşti cu copilul tău doar sâmbătă când ieşi în parc cu bicicleta. Copilul are nevoie de prezenţa ambilor părinţi. Atât mama cât şi tatăl trebuie să stea pe covor să se joace cu el, asta cât e mic, sau tatăl să îi insufle o filozofie de viaţă când e mai măricel. Autoritatea paternă nu poate fi înlocuită absolut de nimic. Cred că un copil care stă cea mai mare parte a timpului cu mama e posibil să ajungă tiranic şi despotic, fără ca mama să îşi dorească aceasta, ea având tendinţa de a răsfăţa acel copil. Ori aici ar trebui să intervină tatăl şi să confere un echilibru în educaţia şi formarea copilului. Sunt lucruri pe care mama le face şi le ştie bine şi sunt lucruri pe care tatăl le stăpâneşte. Nu ai cum să fii tată doar seara în faţa televizorului. Nu mai vorbesc că, ajuns la maturitate, în cazul în care copilul e băiat, șansele să dezvolte acelaşi tip de comportament sunt extrem de mari. Ştiu, în acelaşi timp, şi că femeii îi place să le cam facă ea pe toate pentru că, în concepţia ei, ea le face cel mai bine, însă, repet, pentru sănătatea psihică a mamei e bine ca bărbatul să îşi asume rolul de bărbat, şi acela nefiind doar de aducător de salariu, mai mare sau mai mic, nu are importanţă, ci şi de formator al vieţii pe care s-a hotărât să o aducă pe lume. Ai chef să stai să îţi vezi doar de treburile tale fără să faci nici un sacrificiu? Foarte bine, nu aduce pe lume o viaţă nouă, specia se va perpetua oricum. Nu toată lumea e făcută să crească copii până la urmă dar dacă totuşi ai, ocupă-te cu simţ de răspundere de copil şi încearcă să fii ceva mai mult decât un tată de weekend.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

acasa, autoritatea paterna, bicicleta, familie, filozofie de viata, gospodarie, mama, nevasta, simt de raspundere, tata, tata de weekend, utile

Rolul tatălui în educația și creșterea copiilor

    În momentul în care ai hotărât, ca familie vorbesc, să ai un copil, trebuie să îți asumi și creșterea lui. Şi asta trebuie să o facă ...

Viaţa sentimentală a românilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLXgqLAZ-73Zot76bQwb4aUKMi-7tul92e4x0UFVx0jxzhJkpwJ8Ql_T5svDUdBTkCoDtmLHVj9rCCkkKNfnI8h6SZMGBHIppVK_mb1LzpvpL3avOKvBwizlFuYqyfWLCVZHjD4w4zTGg/s1600/viata_sentimentala_a_romanilor.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="202" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLXgqLAZ-73Zot76bQwb4aUKMi-7tul92e4x0UFVx0jxzhJkpwJ8Ql_T5svDUdBTkCoDtmLHVj9rCCkkKNfnI8h6SZMGBHIppVK_mb1LzpvpL3avOKvBwizlFuYqyfWLCVZHjD4w4zTGg/s320/viata_sentimentala_a_romanilor.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Noi, românii, o să o afirm de fiecare dată, suntem un popor tare simpatic și noi facem lucrurile altfel, că așa suntem noi, mai cu moț. Până și amorul noi îl vedem altfel. Iată cam cum cred eu că stă românul cu „dragostile”. Nu cred că am să pot să fac referire la toate vârstele, mediile sociale și culturale dar am să schițez așa, în mare, cum iubesc românii, că e de notorietate că românii sunt tare tare iubăreţi. Așadar românul a început acum să se cunoască și să își dea târcoale în mediul virtual. Față în față rar se mai cunoaște lumea. E și un avantaj cu online -ul asta, că poți să îți faci o idee asupra imaginii potențialului partener. Dezavantajul este că cei mai mulți, fie femei fie bărbați își cam cosmetizează pofilele și riști să te lovească crunta realitate când dai ochii cu împricinatul sau împricinata. Toată lumea caută un partener potent financiar. Și ei și ele vor ca viitorul iubiţel/iubiţică să aibă niscaiva bănuți, că doar nu o să îl întreții tu. Și văd că e o tendință ca băieți tineri să își caute femei ceva mai în vârstă, presupunând că sunt aranjate binișor. Astea nu mai vor nici clubareală, că nu prea au timp și le e și rușine, au și căsuța lor, deci nu mai trebuie duse la mama acasă. Unele au și copii măricei, așa că nu prea mai ai bătaie de cap. Eheee, numai că muierile astea caută, la rândul lor, alții cu ceva bănuți. Și ăștia cu bănuţi, pe lângă că nu prea stau pe internet la „agăţat”, vor cu totul alt gen de fetişcane.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Pe urmă mai sunt mamele divorțate, despărțite, cu un copil sau mai mulți. Și ele vor, evident, să redescopere dragostea, numai că ei nu prea dau năvală când aud de copii și obligații. E destul de greu să îţi găsești pe cineva fiind mamă singură. Și să nu credeți că numai după o anumită vârstă îți cauți partenerul pe internet. Observ fenomenul acesta deopotrivă la puberi, adolescenți, tineri, vârsta a doua și uneori chiar la bătrânețe, văduv/ă fiind, pentru că singurătatea e tare urâtă. La ăștia ceva mai tineri treaba e cam aşa: ei vor sâni şi c...r, fața nu prea contează, doar să fie acolo ca număr şi de palmares. Ele vor bărbați cu bani, îl caută punând poze cât mai sumar îmbrăcate și cu celebrul bot de raţă, obligatoriu dat cu ruj roz, doar rozul e culoarea feminității. Ah, da, și poza e făcută ținând telefonul cu o mânuță cu unghiile acelea ascuțite tare de tot, de mă întreb de fiecare dată cum dracului te ștergi la posterior cu manichiura cu pricina. Să nu mă judecăți dacă nu urmez o ordine firească a celor ce își caută iubirea. Le aștern aici doar cum le gândesc eu și cum îmi trec mie prin cap. Mai există categoria domnilor trecuți binișor şi de a doua tinerețe, lăsați de nevastă, de asemenea cu copii mari, care se trezesc în situația că habar nu au să aibă grijă de ei înșiși, fiindcă până la momentul despărțirii făcuse fosta nevastă toată treaba pentru ei. Aceștia vor un înlocuitor pentru nevastă. Și aici șansele sunt destul de mici de a găsi pe cineva, că nu prea mai ești nici cal, nici măgar . Bani nu prea au, la capitolul sexualitate cam intră la andropauză și nu prea mai pot, nici fizicul nu prea mai ajută..... După domnii aceștia, există femeile de 30-40 ani, cu un serviciu bunicel şi o casă proprietate personală (moștenită de la o bunică răposată) care s-au hotărât să se dedice vieții de familie. Numai că pe măsura trecerii timpului și negăsirii pe cineva, pretențiile încep să crească și e din ce în ce mai greu să găsești alesul. Și barbaţii eligibili de aceeași vârstă și categorie socială fie sunt luaţi, fie au cine știe ce probleme, că altfel erau și ăștia luaţi, fie au alte orientări sexuale. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Părerea mea este că e din ce în ce mai greu sa îţi găsești partenerul. Și nu zic partenerul perfect pentru că, odată găsit, e posibil să apară tot soiul de neînțelegeri. Există, nu contest, și iubiri perfecte, prea puține însă, la care năzuim cu toții probabil. Și părerea mea este că încercarea aceasta a găsirii partenerului potrivit nu este decât o goană după fericire. </div>

andropauza, bani, casa proprietate personala, culoarea feminitatii, inlocuitor, iubirea, iubiri, magar, mame divortate, nevasta, orientari sexuale, partener, partenerul potrivit, perfecte, romani, utile

Viaţa sentimentală a românilor

    Noi, românii, o să o afirm de fiecare dată, suntem un popor tare simpatic și noi facem lucrurile altfel, că așa suntem noi, mai cu mo...