Super femeia zilelor noastre

    Veneam zilele trecute acasă și lângă mine am auzit două femei discutând. Una dintre ele se plângea că nu mai poate continua să se culce în fiecare seară după ora 2 noaptea și preferă să se trezească dimineața mult mai devreme pentru a-și termina treburile, în așa fel încât la ora 21-22 să poată fi în pat. Nu am dat mare importanță celor auzite până mai zilele trecute când la ora 21 mai băgăm o mașină de rufe la spălat, neîntrezărind finalul treburilor mele casnice prea curând. Și asta în condițiile în care a doua zi la ora 4 dimineața trebuia să fi fost în picioare. Din fericire eu am un loc de muncă destul de permisiv, mai precis am un program de tură care îmi permite să fac o groază de lucruri în timpul săptămânii. Îmi permit să mă duc la cumpărături dis de dimineață când nu e aglomerația de pe lume, îmi permit să ajung la un coafor la ora 13, în așa fel încât la ora 18 să mă pot duce și eu o oră la o sală de sport cât iese afară tatăl copilului cu copilul din dotare .Dar nici mie nu îmi ajunge timpul în măsura în care mi-aș dori. Dar am constatat că atunci când ești mamă, nevastă, femeie în câmpul muncii, parcă timpul se dilată. Nu găsesc altă explicație pentru multitudinea de lucruri pe care le poate face o femeie . De aici și titlul, super femeia zilelor noastre. Așadar, cum spuneam, dacă eu reușesc să fac anumite lucruri fiind liberă și în anumite zile din cursul săptămânii, nu reușesc să îmi dau seama cum reușesc să își facă treburile femeile care muncesc toată săptămâna, uneori chiar și sâmbăta. Pentru mine aceste femei, dacă mai sunt și mame, sunt efectiv niște eroine. Te trezești cu noaptea în cap, scoală copil, pregătește-l de școală, grădiniță sau ce îndatoriri o avea odrasla, fugi repede la serviciu, stai acolo până la 5-6 , sau chiar mai târziu, vino repede acasă, spală copil, fă ceva de mâncare, strânge de prin casă jucării aruncate sau fă lecții cu copilul sau ieși afară cu copilul, că doar i-a fost dor de mami și nu vrea afară decât cu ea. Și mama se duce, ce să facă, că nu poate spune nu. Și stau și mă întreb: când mai are femeia timp și de ea? Fiindcă văd că extrem de multe dintre aceste femei sunt îngrijite, cochete, manichiurate... e adevărat și că unele nu sunt, dar cel puțin generația mea de mame și femei are grijă să arate bine. Când??? Când aveți vreme doamnelor să faceți toate lucrurile astea??? Vă admir extrem de tare pentru că eu simt uneori că mai am puțin și clachez. A jongla între cumpărături, gătit, care între noi fie vorba, îți mănâncă o groază de timp, lecții, curățenie, spălat, călcat, manichiură, un coafor din când în când mi se pare absolut fenomenal. Probabil la un moment dat o să cădem din picioare de epuizare , cum sunt caii aceia care dintr-o dată au obosit și nu mai pot fi urniți. Eu aș vrea să îmi pot păstra cât mai mult timp sănătatea psihică, pentru a putea face toate lucrurile astea. Că oboseala fizică o mai păcălești cu un somnic dar pe aia psihică, ferească sfântul, nu prea o mai păcălești decât cu pastile sau ajutor specializat. Doamnelor, vă strâng mâna cu respect tuturor femeilor care simțiți că nu mai puteți, dacă vă consolează cu ceva , să știți că suntem multe. Sper să apuc pensia, să mă pot bucura de oarece liniște, să nu dau socoteală nimănui și să mă lase rece că nu are bărbatul într-o seară mâncare caldă. Până atunci însă mă duc repede să îmi pilesc unghiile, să dau repede un lac incolor pe ele că ăla nu se vede când sare de pe unghii, să scot și ultima tranșă de rufe din mașină și să pun de cafea pentru mâine. Hmmm, sper să nu fi uitat nimic.