Prizonieră în pânza de păianjen

Ce mai citim și noi

Prizonieră în pânza de păianjen. Millennium 4

David Lagercrantz

    Acum câţiva ani s-a făcut mare vâlvă în jurul trilogiei Millennium a lui Stieg Larsson. Am luat primul volum, Bărbaţi care urăsc femeile şi din primul moment m-a cucerit. E o serie de trei volume care s-a tradus în limba română treptat, nu au apărut toate cele 3 volume deodată. Probabil s-a vrut să se vadă impactul asupra publicului. Suedezii au făcut şi filme după toate cele trei volume, americanii, ca să nu fie şi ei mai prejos, după ce au văzut succesul de care s- bucurat cartea, hop, au scos şi ei film, chiar cu Daniel Craig în rolul principal. Filmul nu a fost nici pe departe atât de bun ca cel suedez. Din primul moment te îndrăgosteşti iremediabil de eroina principală, Lisbeth Salander, un personaj de o inteligenţă ieşită din comun, spre genialitate chiar. Destinul lui Lisbeth Salander se împleteşte de-a lungul celor trei volume cu acela al jurnalistului de investigaţie, Mikael Blomkvist, de care se şi îndrăgosteşte la un moment dat, în ciuda firii dificile şi neînţelese. Recomand cu mare căldură aceste cărţi cui nu le-a citit, le veţi devora efectiv şi nu le veţi mai lăsa din mână. Eh, şi sub influenţa celor trei volume atât de apreciate m-am bucurat extrem de tare când am auzit că va apărea şi un al patrulea volum. Nimic nelalocul său până aici. Numai că….Stieg Larsson a apucat să scrie numai 3 volume care au fost date editorului pentru a fi publicate şi, din păcate, a trecut în lumea drepţilor la numai 50 ani, fără să fi avut parte de recunoştinţa publicului. Pentru că publicul, din fericire, l-a omagiat postum şi încă cu vârf şi îndesat. Am înţeles că autorul intenţiona să fi scris o serie de zece volume însă faptul nu s-a materializat, finalizând numai trei şi o schiţă pentru cel de-al patrulea. După moartea autorului editura suedeză Norstedts, cea care publicase şi seria de trei volume devenite celebre, probabil cu intenţia de a da lovitura cu aventuri noi ale iubitei şi interesantei Lisbeth, angajează un domn, cu scopul de a scrie şi un al patrulea volum, respectiv Prizonieră în pânza de păianjen. Domnul cu pricina, David Lagercrantz, este jurnalist, autorul biografiei jucătorului de fotbal Zlatan Ibrahimović, însă nu ştiu în ce măsură era potrivit să fi scris acest volum. Mie personal nu mi-a plăcut. În afara faptului că te reîntâlneşti cu eroii preferaţi, nu are absolut nici o legatură cu celebrele romane. Pe scurt, Mikael Blomkvist e anunţat de un necunoscut că deţine nişte informaţii vitale în ceea ce priveşte siguranţa Statelor Unite ale Americii, moment în care intră în scenă şi hackeriţa celebră, Lisbeth Salander. Dacă în volumele precedente talentul ei în ceea ce priveşte domeniul informaticii era de-a dreptul atrăgător şi uşor de înţeles, de această dată intri chiar tu, ca cititor, prizonier într-o lume a informaticii din care nu eşti capabil să ieşi prea uşor. Pentru un utilizator obişnuit al calculatorului şi internetului te loveşti de nişte termeni greoi, nu foarte uşor de înţeles, mai degrabă la îndemâna programatorilor cu experienţă. M-am trezit la un moment dat că pierdusem şirul poveştii în favoarea termenilor atât de tehnici. Recunosc că nu am citit-o cu plăcerea lecturării celorlalte trei şi în ciuda faptului că am încercat un entuziasm teribil când am aflat de apariţia ei, am fost extrem de dezamăgită. Până şi apariţiile lui Lisbeth, care ar fi trebuit să fie pilonul întregii poveşti, sunt destul de sporadice, m-aş fi aşteptat să fi pus mai mult accent pe genialitatea acestei fete. Dacă credeţi că veţi pierde ceva necumpărând această carte, puteţi sta liniştiti, nu cred că o să vă topiţi pe picioare că nu aţi achiziţionat¬-o.Vă sfătuiesc să daţi banii pe altceva, există mult mai multe cărţi ce ar putea fi cumpărate. Unii vor spune, poate, că sunt părtinitoare, însă după ce citeşti Bărbaţi care urăsc femeile, Fata care s-a jucat cu focul şi Castelul din nori s-a sfărâmat, orice continuare nu e decât o imitaţie jalnică a talentului şi ideilor lui Stieg Larsson.