Londra văzută de mine

    Pe vremea când am fost eu la Londra încă fumam. Aşa că evident că primul lucru pe care l-am făcut când am coborât din avion a fost să fac haltă la Starbucks, să îmi iau o cafea mare cât o zi de post pe care am dat vreo 3 lire și să ies afară cu disperarea celui care nu a fumat 3 ore. Îmi tremurau mâinile aproape în încercarea de a-mi aprinde țigara când m-am simțit bătută pe umăr de un domn extrem de amabil care m-a îndrumat către un loc de fumat amenajat special. Asta în condițiile în care eram deja afară și în Anglia nu se mai fuma de vreme bună în spațiile închise. M-am conformat, evident, pentru că atitudinea domnului impunea și pentru că absolut nimeni nu mai fuma lângă mine, ci se fuma doar în locul cu pricina. Aceasta a fost prima impresie a mea. Au urmat și altele. În cele 6 zile pe care le-am petrecut în acest oraș cosmopolit nu pot spune că am avut ceva de reproșat. Ah, da, poate prețurile destul de ridicate, viața e scumpă în Londra. În rest numai de bine. De la aeroportul Heathrow unde am aterizat am luat metroul până în Londra unde abia așteptam să merg cu un autobuz din acela etajat. E indicat să ai un card care se numește Oyster, un fel de portofel nenominal al RATB. Te costă mai puțin călătoriile dacă ai cardul acesta decât dacă ai plăti călătoria în sine. Îl poți folosi atât pentru mijloacele de transport de suprafaţă cât și la metrou. Și transportul costă aici. Nu am mers cu taxi, nu m-a lăsat buzunarul, aş fi vrut să merg cu celebrul Black cab. În mod surprinzător lumea se deplasează cu metroul, la ore de vârf e absolut plin, lumea citește ziare, de pe tablete, telefoane sau book reader. Nu e nimic rușinos să mergi cu metroul, directori de bancă fac asta, te deplasezi cel mai ușor din punctul A în punctul B. Până și aici sunt extrem de civilizaţi, atât în tunele, spre metrou, cât și pe scările rulante, toată lumea merge pe partea dreaptă, lăsând liber culoarul stâng pentru cei ce se grăbesc. Nu o să vă bat la cap cu toate obiectivele turistice, sunt prea multe și există la fel de multe bloguri, pagini de net care să vă familiarizeze cu ce e de vizitat. La fiecare colţ de stradă e un Starbucks cu 2-3 măsuţe poziționate afară pentru cei care vor să fumeze. Și apropos de fumat, e interesant să vezi cum toată lumea merge la pub după orele de serviciu și stau de fapt afară să fumeze, chiar și în toiul iernii. Pentru că englezii fumează și e plin de mucuri de ţigări oriunde întorci capul: în faţa restaurantelor, a magazinelor unde bărbaţii își așteaptă iubitele. Am bătut Oxford Street, mama străzii magazinelor, și mucurile de ţigări erau deja grămăjoare. Cu magazinele iar e o treabă tare mișto. Găsești dintre cele mai diverse obiecte de îmbrăcaminte, unele la prețuri relativ modice, pentru că reducerile chiar sunt reduceri, unele scumpe de muncești o viaţă. Am fost la Harrods, aşa, ca în excursie, pentru că nu prea poţi să cumperi decât 100 g de ciocolată .Dacă te duci ca un turist normal, cu un buget limitat, nu e recomandat să cumperi de la Harrods, e un magazin pentru alte categorii sociale. Poți să cumperi la Primark și e un magazin genial (aștept cu interes deschiderea unuia și în România). Am fost în parcuri, unde chiar simţi că e parc, ţi se permite să stai chiar cu şezlongul pe spațiul verde. Ce m-a mai surpins tare de tot a fost faptul că femeile sunt extrem de chic. Veneam la Londra cu impresia, greşită de altfel, ca englezoaicele sunt cam urâte şi neatractive, spre deosebire de est europence. Şi iată-mă contrazisă în propriile opinii, engezoaicele sunt extrem de bine îmbrăcate, nicidecum toate la fel, cum au tendinţa unele femei la noi, de a adopta o uniforma; vezi fie o geantă extrem de frumoasă, fie o eşarfă, o pereche de pantofi…Ce nu mi-a plăcut e proverbiala lipsă de rezistenţă la băutură. Le vezi,la propriu, întinse pe stradă , după o seară de beţie. Pentru că englezii beau domne, nu se încurcă. Sunt destul de multe lucruri diferite, nu cred că aş putea să le acopar pe toate şi să descoperi un oraş ar trebui să stai cel puţin un an acolo. Ce e extrem de diferit şi de derutant deopotrivă e mersul pe invers. Ei conduc, după cum se ştie, pe partea dreaptă şi când eşti pieton şi vezi că maşinile vin din partea care nu trebuie, te cam îngrijorezi. Din fericire, la trecerile de pietoni, au scris mare de tot pe caldarâm LOOK RIGHT ( UITAŢI-VĂ LA DREAPTA). Am fost în piaţa în care cânta Eliza Doolittle din My fair lady şi unde am băut un vin execrabil şi extrem de scump, englezii nefiind mari băutori de vin. Şi tot acolo am mâncat cel mai mare şi autentic Fish and chips. Şi am fost pe o stradă în care există numai magazine de bijuterii cu cele mai frumoase diamante din lume. Şi am fost , evident, la Victoria’s Secrets, unde am şi achiziţionat ceva (nu te poţi abţine). Şi am fost în Camden Market unde găseşti tot soiul de producători autohtoni cu nişte lucruri extrem de cool şi autentice. M-aş duce oricând cu plăcere acolo, mi-ar plăcea să şi locuiesc acolo dacă mi-aş permite, totul a fost o încântare, inclusiv arhitectura, fiindcă nu vezi şirul nesfârşit de blocuri gri şi urâte. Totul are un aer victorian care te cucereşte de la prima vedere. Concluzia este că m-am îndrăgostit iremediabil de Londra.