Dezavantajele de a avea un câine

    E bine ca de la început să menționez că vorbesc strict din punctul de vedere al celui care nu are un cățel, am avut unul pentru o perioadă limitată, așa că nu mă pot pronunța și asupra avantajelor de a avea un patruped. Singurul avantaj major pe care îl văd e acela psihologic și nu contest absolut deloc utilitatea câinilor utilitari și a celor folosiți ca suport emoțional, fiindcă am aflat că există și așa ceva. Așadar, am să mă refer doar la neajunsurile de a avea un cățel în casă.

    1. Primul dezavantaj major, și asta m-a oprit întotdeauna să îmi iau câine, este scosul afară de 3 ori pe zi. Eu am zile în care mă trezesc la ora 4 dimineața și nu cred că mi-ar veni prea bine să scot câinele înainte de a pleca. Fie iarnă, fie vară, că plouă, ninge, viscolește sau bate vântul trebuie să îl scoți să își satisfacă nevoile. Presupunând că patrupedul va sta singur în casă până vii de la serviciu, când te întorci de la locul de muncă e musai să îl scoți iar. Şi poate nu prea mai ai chef, ești obosit, ai picioarele umflate sau te doare capul.

    2. Până la vreo 6 luni am înțeles că mititelul roade cam tot ce întâlnește în cale, de la pantofi la cabluri de internet, canapele etc. În scurta perioadă în care am avut și eu patruped m-am lovit de acest aspect, m-am bucurat nespus când mi-a ros câte un sigur pantof, fix din perechile favorite.

    3. Rămasul singur în casă, până se întoarce proprietarul. Există în zona în care locuiesc un amărât din ăsta mic, pe care am senzația că stăpânul îl lasă închis în balcon cât timp nu e acasă, și care urlă de dimineața până seara. Deja e deranjat cam tot cartierul dar văd că stăpânul nu se lasă, insistă să îl chinuie așa. Părerea mea e că, în cazul acesta, genul acesta de oameni nu ar trebui să aibă animale de casă.

    4. Partea financiară, și aici intră hrană, vaccin, accesorii, care am înțeles că ar fi destul de costisitoare.

    5. Neputința de a comunica când e bolnav. Îl doare burta, piciorul, maxilarul, cățelul nu poate comunica și trebuie să îți dai seama singur de faptul că animalul tău de companie are o problemă de sănătate.

    6. Problema vacanțelor, în foarte puține hoteluri, case de vacanţă, pensiuni, sunt acceptate animale. Aşa că trebuie să îți planifici vacanța strict din punctul de vedere al locurilor în care ai voie cu un animal și în cazul asta ești cam limitat. Dacă pleci peste hotare și vrei să iei cu tine prietenul necuvântător trebuie să îndeplinești niște condiții, nemaivorbind de faptul că și zborul cu avionul presupune anumite riscuri. De exemplu în Marea Britanie și Emiratele Arabe nici măcar nu poți să transporți animale. Şi dacă totuși pleci în vacanţă fără câine trebuie să îl lași la cunoscuți, și nu știu cine e dispus să se încumete să țină cățelul altcuiva, sau la hoteluri pentru câini. Trebuie să recunosc că nu cunosc nici prețuri şi nici condiţiile din aceste aşezăminte sau dacă se adaptează câinele sau nu. 

7. Năpârlitul- vrei sau nu, câinele, pisica năpârlesc şi n-ai ce face. Şi când năpârlesc nu numai că toată casa e plină de păr, ci şi hainele, tot. Bănuiesc că sunt avantajaţi cei ce au rase de câini cu păr scurt dar am înţeles că nici ei nu sunt scutiţi.

8. Perioada menstruală- dacă ai câine fetiţă te loveşti, inevitabil, şi de acestă problemă. Cică se pun chiloţi. Mi se pare absolut hilar un câine cu chiloţi dar decât să murdărească toată casa parcă mai bine stă cu chiloţi şi îţi provoacă râsul. Tot aici aş pune şi problema împerecherii, a găsirii partenerului potrivit şi a încredinţării puilor. Că trebuie să ai grijă cui îi dai, cine are grijă de ei. Cred că dacă sunt cu pedigree problema acesta e mai uşor rezolvată. 

Cred că acestea sunt dezavantajele majore în a avea un prieten patruped. Nu contest şi că e minunat să te aştepte acasă sărind cu bucurie pe tine, îmi plac şi mie animalele extrem de mult dar probabil am o doză de egoism destul de ridicată din moment ce am găsit atâtea piedici.