Sătulă de atâta parc - Aventuri săptămânale cu copilul în vacanță - Partea I

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwfQcjJMV4VdiEJ0L6RnshqPtoqXy3a_sWot19Iag7N2q4N75GXurixKqUwuiZ4UtFDHFSi55jrKrTm25yvolEqbSXMXBcOxB4TyO_Hth7w8IyVOy6DCXGa8YnXAyTS-9myygstq6v6uk/s1600/Satula+de+atata+parc+-+Aventuri+saptamanale+cu+copilul+in+vacanta+-+Partea+I.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="894" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwfQcjJMV4VdiEJ0L6RnshqPtoqXy3a_sWot19Iag7N2q4N75GXurixKqUwuiZ4UtFDHFSi55jrKrTm25yvolEqbSXMXBcOxB4TyO_Hth7w8IyVOy6DCXGa8YnXAyTS-9myygstq6v6uk/s320/Satula+de+atata+parc+-+Aventuri+saptamanale+cu+copilul+in+vacanta+-+Partea+I.jpg" width="178" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Copilul meu merge la o grădiniță de stat și, în timpul verii, are vacanță. Probabil aș fi putut să îl duc și pe perioada verii la o grădiniță însă am optat pentru ținerea lui acasă din câteva motive: unul ar fi acela că am un loc de muncă ce îmi permite să stau în unele zile cu el acasă, pentru zilele în care nu sunt eu cu el am găsit o doamnă minunată și o bunică, a copilului evident, la fel de minunată. Nu stă numai bunica cu el căci e destul de năzdravăn și bunica i-ar face față cu greu. Un al doilea motiv ar fi acela că s-a adaptat destul de greu la grădiniță și m-am gândit că nu ar fi o idee tocmai bună să îl obișnuiesc cu un alt colectiv doar pentru o perioadă de trei luni. Și ultimul motiv care m-a determinat să îl țin acasă a fost acela de a-l obișnui cu acest ciclu, perioada de grădiniță, urmată de vacanță, căci peste doi ani se va duce la școală și ritmul acesta îi va fi. Numai că e destul de solicitant să stai aproape zi de zi cu copilul, în condițiile în care ai și un loc de munca și în condițiile în care trebuie să faci și toată treaba în casă. Toate mamele ar trebui să știe despre ce vorbesc. Așa că m-am gândit ca, o dată pe săptămână, să facem ceva diferit decât obișnuitul mers în parc. Avem niște părculețe în jurul locului unde stăm însă diminețile este absolut plin de bebeluși cu mămici aflate în concedii de maternitate și copilului meu, având 4 ani, îi vine greu să își găsească un partener de joacă . El se bucură extrem de tare de acest ritual, după o lună de zile a ajuns să mă întrebe, extrem de nerăbdător, ce facem mai special în ziua respectivă . Cu speranța că poate vă vor inspira aceste idei, am să vă împărtășesc din ele. Să nu vă imaginați că fac lucruri excepționale, însă pentru un copil de patru ani reprezintă niște aventuri nemaipomenite, după cum el însuși mi-a mărturisit. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">         Așadar, prima aventură bifată a fost Insula copiilor din parcul Herăstrău. În ciuda faptului că am permis de conducere de ani buni, nu conduc, nu este o activitate care să îmi provoace cine știe ce plăcere, mă descurc la fel de bine atât cu mijloacele de transport în comun cât și cu taxiuri sau UBER. Ca să ajungem pe Insula copiilor am fost nevoiți să luam vaporașul care ne-a lăsat la o distanță de aproximativ 400m. Intrarea, în cursul săptămânii este de 30 RON, plătește numai copilul, intrarea adultului fiind gratuită. Copilul are la dispoziție niște structuri gonflabile uriașe, pe care să sară, să alunece, să se joace și să țopăie. Locul este gândit ca o grădină uriașă, pe alocuri cu mese și scaune, în așa fel încât și adultul să poată sta să își tragă puțin sufletul, fără să alege după copil încoace și încolo. Fiind în cursul săptămânii, locul nu a fost aglomerat deloc, mă gândesc că în weekend, când intrarea se plătește 40 RON este ceva mai plin. Este un loc perfect pentru a serba ziua copilului, chiar organizează evenimente, din păcate nu cunosc prețurile pentru asemenea petreceri. Cred că punctele de atracție ale acestei insule sunt reprezentate de corabia aflată chiar la intrarea stabilimentului, corabie pe care te poți plimba în voie și de pe care poți admira lacul Herăstrău și în interiorul căreia există și un loc de joaca și câteva jocuri pentru cei mai mari și, ceva mai ascuns privirilor, este un loc de joacă etajat, cred că le știți cu siguranță din Mall-uri, acelea securizate cu plasă. Noua ni s-a părut grozav acel loc, structurat pe trei nivele, cu o tiroliană micuță, tunele de plasă și câte și mai câte, abia am reușit să urnesc copilul de acolo.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     A vrut chiar să și dormim acolo, nu i-am putut îndeplini dorința, trebuind să îl și hrănesc înainte și negăsind mai nimic de mâncare. Cred că la sfârșit de săptămână funcționează și un restaurant. Sau poate funcționa și în cursul săptămânii însă nefiind atât de multă lume s-au gândit să nu mai deschidă. Am petrecut câteva ore în care copilul a fost extrem de încântat. Singurul dezavantaj, asta pentru cei ce nu au mașină, este distanța, fiind destul de greu să te sincronizezi cu vaporaș sau sa mergi prin parc o bucată destul de mare de drum. Recomand acestă locație în cursul săptămânii, dacă ați avea o zi liberă să duceți copilul acolo, îi veți face o mare bucurie, prețul nefiind unul atât de mare pentru numărul de ore pe care îl veți fi petrecut acolo. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Va urma</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

copil, gradinita de stat, loc de munca, parc, parcul herastrau, saptamana, uber, utile, vacanta

Sătulă de atâta parc - Aventuri săptămânale cu copilul în vacanță - Partea I

    Copilul meu merge la o grădiniță de stat și, în timpul verii, are vacanță. Probabil aș fi putut să îl duc și pe perioada verii la o...

Caut țară adoptivă

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjn21rVH2ZtAFEm8e_J1RWosqWv0GkOeVeSjgQPPNhTUVfbvPJXQ5r0vnPIAoVBfAXSxKlKJU9B_tsXzLGuulOjlNy5RZefmVsYXrP7C06QJz15ySFbMkl-QvlZwoWelR1BiGXtDVQp5HM/s1600/Caut_tara_adoptiva.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="568" data-original-width="800" height="227" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjn21rVH2ZtAFEm8e_J1RWosqWv0GkOeVeSjgQPPNhTUVfbvPJXQ5r0vnPIAoVBfAXSxKlKJU9B_tsXzLGuulOjlNy5RZefmVsYXrP7C06QJz15ySFbMkl-QvlZwoWelR1BiGXtDVQp5HM/s320/Caut_tara_adoptiva.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Am 40 ani, sunt mamă, gospodină, angajată, plătitoare de dări statului roman de 20 ani lungi și uneori chinuitori. Dar am senzația că ultimii doi ani au fost și sunt din ce în ce mai chinuitori și nu pare să iasă soarele și pe cerul patriei ăsteia pentru care plătesc taxe. Așadar mă gândesc din ce în ce mai serios să caut o țară care să mă adopte repejor căci am un copil de crescut și nu aș vrea să crească în mocirla asta. Și nu as vrea ca ajunsă la o vârstă respectabilă să ajung să fiu scuipată, și la propriu și la figurat, de te miri ce jigodii ce nu au frică de justiție sau respect față de moralitate sau umanitate. Sunt un locuitor al acestei țări care trăiește absolut normal, care are un salariu mediu pe economie, care are o casă pentru care s-a înhămat ca un prost să plătească pe o durată de 30 ani. Da, știu, am fost proastă, dar decât să fi stat cu soacra, am preferat să trag ca vita 30 ani.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Numai că atunci când am luat decizia să nu dau zeci de mii de euro pe chirii unui necunoscut care mă poate scoate din casă când are el chef, nu m-am gândit că voi ajunge să urmăresc fluctuația indicelui Robor mai ceva ca atunci când îl cântăream pe cel mic, bebeluș fiind, să văd câte zeci de grame a mai luat în greutate. Atunci când m-am înhămat să plătesc o casă atâția amar de ani nu m-am gândit că veniturile salariale vor rămâne la același nivel, în timp ce utilitățile, mâncarea, textilele și benzina se vor scumpi până ce vor ajunge la un prag astronomic. Atunci când m-am înhămat să plătesc o casă nu m-am gândit că după mai puțin de cinci ani îmi va veni să îmi iau lumea în cap fiindcă justiția se duce de râpă, sistemul sanitar pleacă tăvălug la vale, economia o să cadă cu totul pe noi iar educația va deveni ceva de care vor râde copiii copiilor noștri. Am greșit când nu am prevăzut că toți oamenii valoroși vor pleca spre alte meleaguri și aici vom rămâne conduși numai de pleavă și de scursuri, de un ministru al învățământului care nu știe să facă un acord sau de un ministru al muncii care nu poate să facă un simplu calcul matematic în ceea ce privește salarizarea. Pur și simplu nu m-am gândit și acum îmi pare teribil de rău. Așa că mă gândesc extrem de serios să las aici și casă și loc de muncă și pământul patriei și să fug unde văd cu ochii. Sunt conștientă că nu umblă câinii cu covrigi în coadă în nici un loc de pe planeta aceasta suprapopulată dar parcă ca aici nu mai e nicăieri. În România s-a ajuns de nu se mai respectă absolut nici o lege, nu mai există conduită morală, căci cei ce încă o mai au o vor pierde curând, nimiciți de cei ce nu au nici un sistem de valori. Refuz să îmi cresc copilul într-o țară care te învață numai să furi și să iei șpăgi, în care infractorul e favorizat, în care plătim mai mult pentru hrana pușcăriașilor decât pentru educația copiilor.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Refuz să îmi cresc copilul într-o țară în care practic plătim ca să putem muri, o țară în care banii se duc numai și numai pe mâncare, pe medicamente și pe utilități și în care nu îți poți permite să te duci 3 zile amărâte într-o stațiune la munte. Refuz să îmi cresc copilul într-o țară în care părintele muncește câte paisprezece ore pe zi ca să îi poată plăti copilului un after-school sau o creșă fiindcă nu poate prinde un loc la o creșă de stat și pentru care trebuie să facă o cerere de înscriere exact din momentul în care a născut. Refuz să mai trăiesc într-o țară în care șansele să fiu bătută pentru un loc de parcare sunt maxime, în care oricum nu respectă nimeni absolut nimic. Și, mai presus de orice, refuz să mai trăiesc într-o țară în care acceptam atâtea abuzuri doar pentru 100 Ron în plus la salariu sau la pensie. Refuz să trăiesc într-o țară ai cărei conducători își bat joc de o populație întreagă doar pentru folosul lor iar populația continuă să îi aleagă tot pe aceia. Așadar, caut o țară adoptivă în care să am puterea să mai și trăiesc.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

chirie, copil, cresa, decizie, gospodina, lege, loc de munca, mama, parinte, realitatea zilei, salariu mediu, tara adoptiva

Caut țară adoptivă

    Am 40 ani, sunt mamă, gospodină, angajată, plătitoare de dări statului roman de 20 ani lungi și uneori chinuitori. Dar am senzația ...