Goana după Prada

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAtE2eOQIS9oLSLQUrH0kmYTU5rK4DH_O655NJYvWzyQGgDTHmcfELzLZfPY89pgNAavNk9XBCwyrCLJNvFz5tIgdBhFLW5UgL6iAmHfHdciQhvJjwNnIT3U2CPUW1ubzm7sHbVgNMs4Q/s1600/Goana_dupa_Prada.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="301" data-original-width="602" height="160" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAtE2eOQIS9oLSLQUrH0kmYTU5rK4DH_O655NJYvWzyQGgDTHmcfELzLZfPY89pgNAavNk9XBCwyrCLJNvFz5tIgdBhFLW5UgL6iAmHfHdciQhvJjwNnIT3U2CPUW1ubzm7sHbVgNMs4Q/s320/Goana_dupa_Prada.png" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Vizitam miraculosul Istanbul în urmă cu câțiva ani și prima oprire pe care am făcut-o, cu totul întâmplător, a fost în Marele Bazar. Locuiam chiar în preajma lui și pașii m-au dus acolo în prima jumătate de oră petrecută în oraș. Evident că era o atracție și nu m-am opus prea vehement pașilor mei, Bazarul era oricum un obiectiv de bifat pe lista celor ce doream să le văd. Dar nu despre Istanbul e vorba, deși aș putea vorbi destul despre orașul acesta, e vorba despre faptul că în Istanbul poți găsi tot ceea ce îți dorești în materie de haine copiate după designeri celebri, poți găsi imitații după ceasuri la fel de celebre și tot soiul de copii după tot soiul de accesorii. Înainte de a păși pe străduțele Bazarului m-a acostat un domn care și-a prezentat produsele ce le avea spre vânzare : Gucci, Prada, Chanel, Dior, the real fake one, într-o traducere aproximativă, copia adevărată a celebrelor parfumuri, căci parfumuri vindea distinsul domn.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Glumă sau nu, căci am râs cu mare poftă auzind prezentarea cu pricina, oamenii sunt dispuși să plătească bani buni pentru niște produse ce imită produsele unor case celebre. În loc să încercăm să fim originali ne dorim să cumpărăm niște făcături ale unor ochelari de soare, doar pentru că pe ei scrie Ray Ban, făcături care ne conferă, poate, un stil de viață la care visăm. Indiferent ce loc al planetei vei vizita vei găsi produse contrafăcute la modul ordinar chiar, pe care ești dispus să dai banii, deși, repet, sunt niște ordinării ieftine și, de cele mai multe ori, de unică folosință. De ce? De ce trebuie să impresionez cu făcătura mea de geantă Hermes care costă mai bine de 2000 euro și să merg cu metroul? Și nu pentru că vreau să fenetz traficul, ci pentru că atât îmi pot permite și ăsta este nivelul meu de trai real. Este absolut jenant să mergi cu tramvaiul 41 și să îți spânzure pe brațul cu care ții bara aceea portocalie un Louis Vuitton uriaș. Sau să îți cumperi online fake-uri după Nike și la prima ploaie să ți se dezintegreze încălțămintea în picioare, când, cu banii dați pe făcături îți poți lua, cu ușurință, o pereche de încălțări mult superiori? Mediul online, magazinele din Mall, tarabele din piață put, pur și simplu, de multitudinea de copii după Chanel. Ne dorim atât de tare să părem ceea ce nu suntem, ne dorim atât de tare să facem parte dintr-o lume care nu ne este accesibilă încât nu realizăm că suntem penibili. E la mintea cocoșului că dacă ești curier și ai un salariu minim pe economie sau ești angajatul unei covrigării, nu îți poți permite să îți cumperi o haină de la Prada. Și, în cazul în care, va veni la covrigărie un purtător autentic de Chanel nu vei face decât să îi provoci râsul acestuia când îți va vedea ditamai ceasul pe care scrie mare de tot Mike în loc de Nike. Într-un fel treaba asta e bună căci, la nivel mondial, economia crește. Fiindcă comercianții sunt deștepți și s-au prins de nevoia asta umană de a impresiona, astfel chinezii vor avea un loc de muncă asigurat tot cosând la tricouri pe care scrie cât casa Adidas și tot împachetând la pantofi sport Nike pe care îi vei cumpăra de pe Aliexpress cu 10 dolari perechea. Recunosc că am căzut și eu în păcatul acesta o dată, am luat un ceas de o frumusețe extraordinară, o copie după Bvlgari.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     M-a ținut vreo lună de zile, în condițiile în care cheltuisem multișor pentru a-l achiziționa. De atunci m-am cam lecuit. Prefer să îmi iau lucruri accesibile nivelului meu de trai, pot la fel de bine să îmi iau un tricou și de la H&M decât să dau dublu sau chiar triplu pe un tricou pe care scrie Versace, făcut, cu siguranță, tot în China. Căci și asta este o capcană a comercianților de produse aparținând acestei niște, existând absolut toate șansele să dai o căruță de bani pe un produs pe care îl crezi autentic și acesta să nu aibă nimic de a face cu firma respectivă, poate doar o etichetă extrem de bine cusută, și aia tot în Republica Populară Chineză. Până una alta lăsați deoparte Vuitton-ul de 50 Ron din piață și luați-vă, mai bine, o geantă de piele făcută în România, de calitate superioară. Garantez că vă va ține mult mai mult.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

china, incaltaminte, istanbul, marele bazar, mediul online, realitatea zilei, Romania, salariul minim pe economie, stil de viata

Goana după Prada

    Vizitam miraculosul Istanbul în urmă cu câțiva ani și prima oprire pe care am făcut-o, cu totul întâmplător, a fost în Marele Bazar...