Inteligența emoțională

<div style="text-align: center;"> Inteligența emoțională</div> <div style="text-align: center;"> Daniel Goleman</div> <div style="text-align: center;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhlonSTRCSWpepk97WMFBxaRjFcUc6BOD0JO4cgXQBw0bGKoT4u7IClt_BIqKuRw1cIL5BalZcLdhE4VH2EoQM8IllGPBTtAWPzCq46rmeQyRPd9pM3NrAui-rRTN_FnSiX7YQeEbWzsh3P/s1600/Inteligenta_emotionala.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="340" data-original-width="241" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhlonSTRCSWpepk97WMFBxaRjFcUc6BOD0JO4cgXQBw0bGKoT4u7IClt_BIqKuRw1cIL5BalZcLdhE4VH2EoQM8IllGPBTtAWPzCq46rmeQyRPd9pM3NrAui-rRTN_FnSiX7YQeEbWzsh3P/s400/Inteligenta_emotionala.jpg" width="281" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     După ce am născut m-am trezit că am devenit extrem de anxioasă, panicată, îngrijorată și, să spunem lucrurilor pe nume, cu o depresie. Am scris despre depresie, nu e ușor dar nu e nici de netrecut. Eu am fost probabil un caz fericit, am considerat că nu am nevoie de terapie însă încă mă mai lupt cu niște nefericiri pe care sper să le înving la un moment dat. Ceea ce m-a îngrijorat foarte tare a fost comportamentul meu față de copilul meu. În momentul în care m-am surprins că țip foarte mult la el, asta ca o reacție la țipetele lui și în momentul în care am realizat că nu e în regulă ceea ce fac, riscând să îi provoc traume care îl vor însoți poate de-a lungul întregii vieți și riscând, poate, să îl și bat la un moment dat, căci de la țipetele acestea până la palmă nu mai e decât un pas, am zis stop. Și am zis că e cazul să fac ceva cu mine, cauza urletelor sale zilnice fiind probabil și comportamentul meu și instabilitatea mea.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Așadar mi-am propus să caut metode prin care să îmi redobândesc autocontrolul, să îmi caut o metodă de a mă relaxa, să fac mai mult sport, să îmi controlez alimentația, poate cine știe, ceea ce mănânc îmi provoacă iritare, anxietate. Și cum nimic nu e întâmplător și toate au un rost pe lumea asta, în singura zi liberă pe care am avut-o, am nimerit într-o librărie unde am dat peste Inteligența emoțională, a lui Daniel Goleman. Aveam cunoștință de niște amici care o citiseră, știam că se făcuse ceva vâlvă în jurul ei la un moment dat, fiind considerată o revoluție în psihologie, însă nu prea m-am dat în vânt niciodată după cărțile de dezvoltare personală, așa că nu i-am acordat nici o atenție, ba chiar mă lăsa rece de tot. Dar aflată în librăria aceea și având la dispoziție timp berechet, mi-am alocat ceva timp să o răsfoiesc, nu știu de ce, poate de curiozitate, poate că trebuia să fi dat peste ea tocmai în încercările mele de a-mi asigura un echilibru sufletesc. Cert este că am cumpărat-o și ajunsă acasă am și început să o răsfoiesc, așa încât i-am impus și soțului să se apuce de ea imediat ce o voi fi terminat. Nu cred că va mai trebui să o citească fiindcă atât de entuziasmată am fost de cartea aceasta încât fie îi citeam din ea într-una fie îi fotografiam pasaje care mi se păreau interesante și i le trimiteam pe whatsapp. Una peste alta volumul mi-a dat răspunsul multor frământări, atât în ceea ce privește educația și creșterea copilului cât și în ceea ce privește relațiile interumane, relația individului cu el însuși. Ideea revoluționară a cărții este aceea că nu e atât de important coeficientul de inteligență, ci acela al inteligenței emoționale.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Reușita în viață a individului depinde nu atât de IQ cât de capacitățile sale emoționale, de felul în care relaționezi cu semenii. Din păcate setul acesta de valori nu e măsurabil, nu se pot face teste asupra inteligenței emoționale așa cum calculezi IQ. Am avut norocul ca într-o perioadă de frământări să găsesc răspunsuri în ceea ce privește comportamentul soților în căsnicie, rădăcinile comportamentului fiecăruia, riscul de a crește un copil dezechilibrat, învățarea empatiei, dobândirea autocontrolului, prevenirea depresiei, cunoașterea a diferite tipuri umane, anatomia mâniei. Probabil fiecare va citi ceea ce îl va chinui la momentul respectiv căci, din păcate, cred că fiecare dintre noi are momente în viață de dubii, de întrebări. Mie mi-a prins bine, am dat peste ea exact în momentul în care relația cu puiul meu avea tendința să escaladeze. A fost ca un șut în fund aplicat exact când trebuia, momentul găsirii acestei cărți nici că ar fi putut fi mai potrivit. Pot spune, într-o oarecare măsură, că m-a ajutat și în relația conjugală. Dar cel mai important, m-a ajutat să mă cunosc ceva mai bine, m-a ajutat să îmi înțeleg originea anumitor reacții comportamentale și asta la o răsfoire, probabil în momentul unei citiri mai atente voi mai găsi multe alte lucruri la fel de interesante care nu mi-au atras atât de tare atenția acum. Îmi pare bine că am achiziționat-o, în ciuda faptului că poate a devenit un trend cumpărarea aceasta de cărți motivaționale.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

carti dezvoltare personala, Daniel Goleman, depresie, ideea revolutionara, inteligenta emotionala, iq, librarie, redobandirea autocontrolului, utile

Inteligența emoțională

Inteligența emoțională Daniel Goleman     După ce am născut m-am trezit că am devenit extrem de anxioasă, panicată, îngrijorată ș...

Frumuseţi miniaturale

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4G1VYgjPHReqgfgRx3H1A_X-eXd0K45SazTXbkkg6Q57jE688N5z-Ic4uIoVuvoCryv_tknUsHn0jzOgVSBpjT-2nQkCy3b8uW3UBwzbfDLPja54WdByG_8yOpUsHeoA74WU9rHUI7rw/s1600/Frumuseti_miniaturale.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="501" data-original-width="752" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4G1VYgjPHReqgfgRx3H1A_X-eXd0K45SazTXbkkg6Q57jE688N5z-Ic4uIoVuvoCryv_tknUsHn0jzOgVSBpjT-2nQkCy3b8uW3UBwzbfDLPja54WdByG_8yOpUsHeoA74WU9rHUI7rw/s320/Frumuseti_miniaturale.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Aveam zilele trecute ceva timp liber, lucru care mi se întâmplă extrem de rar și am zis să mai vad şi eu ce mai e pe la televizor fiindcă nici de asta nu prea am vreme. Și tot „frunzărind” canalele am dat peste o emisiune pe TLC, adică Travel and living. E un canal destul de simpatic, când mai am vreme îmi place să mai arunc un ochi acolo. Numai că în ziua de care vă spuneam am dat peste o emisiune care mi-a întărit convingerea că americanii sunt mult mai mult decât tâmpiţi. Emisiunea de care vreau să vorbesc se numește Frumuseți miniaturale. Pe scurt, niște mame, mai rar taţi, cu multiple frustrări de tinerețe consumată şi probleme comportamentale își târâie copilele de vârste extrem de fragede la concursuri de frumusețe și când spun vârste fragede nu exagerez deloc fiindcă se pare că la aceste concursuri există până şi categoria 0-3 ani. Toate bune și frumoase până aici, toate mamele sunt mândre de progeniturile lor și vor să le arate lumii întregi. Numai că concursurile astea au depășit de mult grotescul. Presupunând că ideea în sine nu ar fi chiar atât de rea, deși mi se pare stupid și aberant să pui să concureze copii de 2 ani, pregătirile pentru evenimentele acestea sunt de-a dreptul stupefiante. Fetiţele acestea, multe dintre ele la vârsta la care încă sunt purtătoare de scutec, sunt învăţate să dea din fund pe o scenă, duse la salonul de manichiură şi pedichiură. E pentru prima oară când am văzut la pedichiură un copil de 2-3 ani. Cred că numai în America se putea întâmpla asta. Stau să mă întreb dacă e doar lipsă de preocupări sau de inteligenţă. Aş zice că a doua variantă, căci în prezenţa unui intelect nu cred că supui copilul la asemenea, nu neapărat torturi, cât nişte practici destul de dubioase pentru un copil de o anumită vârstă. Prezenţa la aceste concursuri mai presupune şi alte pregătiri, nu numai o banală manichiură sau o ojă roz la degeţelele de picioare. Dacă ar fi fost numai atât probabil indignarea mea nu ar fi fost atât de mare. O altă condiţie, nu ştiu dacă impusă de organizatorii concursurilor sau din ignoranţa părinţilor, este aceea ca odrasla să fie bronzată. În acest sens se apelează la un bronz artificial, realizat cu un pistol cu vopsea. Fetele, indiferent de vârstă, sunt fardate într-un mod excesiv, ele însele au mici poşete cu ruj pe care şi-l aplică într-un mod expert. Înainte de începerea concusului există un adevărat ritual ce implică fardat, coafat, pus gene false, unghii etc. Copiii aceştia care participă la prezentările de gen sunt copii cărora la un moment dat al vieţii lor le cad dinţii sau le cresc într-un mod nu tocmai estetic. Numai că nu dă bine din punctul nimănui de vedere, aşa că copiilor le sunt comandate nişte proteze dentare care arată extrem de nefiresc în gurile lor de copii. Sunt acele faţete dentare care se aplică pe dinţi, perfect albe, artificiale şi fără nici un cusur. Stau şi mă întreb de ce trebuie să îi pui copilului în gură aşa ceva, de ce trebuie să îi deformezi imaginea despre copilărie? Căci acel copil va creşte cu o părere foarte proastă despre ceilalţi copii şi chiar el se va accepta numai în sfera concursurilor de frumuseţe. Copilului participant la asemenea evenimente i se va creea impresia că el contează numai în măsura în care câştigă sau dovedeşte cât e de bun. Şi să nu mai vorbesc de faptul că nu mi se pare nimic sănătos să îi impui unui copil atât de mic spiritul competitiv, copil aflat la vârsta la care ar trebui să înveţe ce este aceea cooperare şi joc în doi sau în grup. Vreau să cred că genul ăsta de concursuri are loc numai în America şi nu se va răspândi şi spre alte continente, aş vrea ca prostia aceasta, căci este în mod clar o tâmpenie, să rămână măcar acolo, dacă nu poate fi oprită nici la ei. Cum am spus, probabil este doar o frustrare a anumitor părinţi ce nu şi-au împlinit nişte aşteptări în viaţă şi spiritul întreprinzător al unor organizatori ce au speculat slăbiciunile unor părinţi cu un IQ nu tocmai ridicat. Sper să nu îmi dea prin cap vreodată să îmi supun copilul unui asemenea eveniment.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

America, bronz artificial, coafat, concursuri, copii, emisiune, fatete dentare, Frumuseti mininaturale, gene false, inteligenta, iq, oja roz, perfect albe, posete, ritual, TLS

Frumuseţi miniaturale

    Aveam zilele trecute ceva timp liber, lucru care mi se întâmplă extrem de rar și am zis să mai vad şi eu ce mai e pe la televizor fii...

Idiocracy sau cum devenim din ce în ce mai tâmpiți

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6DBNCgwPwXkKayDnzNWE7VgNnnErkwFFSOdMfSdiMbiX3vxSGUA-ivMQpl-UsQTCGxKZnRptP1rACJdsFhB_gsw36IIWika4H5J9NwjghKFe22osjM8yyRYh0dpajeZCelanr4Mr12KE/s1600/idiocracy.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6DBNCgwPwXkKayDnzNWE7VgNnnErkwFFSOdMfSdiMbiX3vxSGUA-ivMQpl-UsQTCGxKZnRptP1rACJdsFhB_gsw36IIWika4H5J9NwjghKFe22osjM8yyRYh0dpajeZCelanr4Mr12KE/s320/idiocracy.jpg" width="213" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     În urmă cu vreo 10 ani am dat peste un film, <i>Idiocracy</i>. Nu e o capodoperă, nu a câștigat nici un premiu, pot spune că e chiar mediocru. Însă altceva m-a pus pe gânduri și anume subiectul lui. Pe scurt, un soldat din armata americană, însărcinat cu arhivarea unor documente, deci cu un IQ nu tocmai ridicat, și o femeie a străzii ajung să facă parte dintr-un experiment al armatei și sunt <i>criogenaţi</i>. Din cauza unui eveniment nefericit, sunt uitați în capsulele în care au fost congelați și scoși după vreo 100 și ceva de ani, exact nu mai știu, în orice caz în viitor. Și se trezesc oamenii ăștia doi că sunt cei mai deștepți de pe planetă. Omenirea evoluase sau mai degrabă involuase în așa măsură încât Oscar -ul în anul respectiv îl câștigase un film cu o durată de 90 de minute, timp în care spectatorii se uitau extrem de amuzați la un posterior. Atât. 90 de minute umplute cu un posterior, nici măcar foarte aspectuos. Problema deșeurilor devine o amenințare mondială, apa nu mai e folosită sub nici o formă, culturile sunt udate cu <i>Gatorade</i> pentru că are electroliți, agricultura se duce de râpă, președintele Statelor Unite e un fost luptător de Wrestling, fapt ce nu ar mai fi de mirare în viitorul apropiat. Cum am spus, filmul nu e o încununare a cinematografiei dar mesajul m-a cam speriat și faptul că e posibil ca ceea ce e doar un joc al imaginației unui regizor să nu devină realitate. În final cei doi protagoniști, soldatul și femeia străzii se îndrăgostesc, el ajunge președintele, fiind considerat cel mai deștept om din lume. Înfricoșător, nu?! Dar destul de aproape de realitatea actuală. Cei doi au un singur copil, restul din jurul lor procreând într-o veselie, urmași cu un IQ din ce în ce mai scăzut. Aşa că îmi pun întrebarea firească, văzând ce se întâmplă în societatea asta. Acesta va fi viitorul omenirii? Vom deveni din ce în ce mai proști și mai needucați? Pentru că e mult mai ușor să prostești o categorie mică de oameni decât să îi alfabetizezi pe restul, cei mulți, tind să cred că da, ăsta ca fi viitorul omenirii. Mă uit stupefiată la știri când e perioada examenelor de bacalaureat și știriștii ne prezintă perle de la bac. Și lumea râde. Da’ treaba e că nu e de râs, e de plâns. Pe Facebook există pagini care vânează greșelile anumitor utilizatori, spre amuzamentul altora. Repet, e de plâns. Ne prostim în așa hal încât o să ajungem să scriem și să vorbim toți ca niște analfabeți? Și analfabeții vor râde de cei din ce în ce mai puțini care au ceva în cap?! Ferească Dumnezeu, sper că nu fiindcă mă îngrozește o lume plină de proști și copilul meu va fi condamnat să trăiască în lumea aceea. Am auzit la un moment dat pe cineva că râdea de o altă persoană care și-a permis să citească în metrou la ora 6 dimineața. Și iar m-am îngrozit. Și o fac în fiecare zi în care îmi trec pe la urechi tot soiul de povești. Și pe măsură ce trece timpul și îmbătrânesc și acumulez experiență și cunoștințe îmi va fi din ce în ce mai greu să suport prostimea din jurul meu. Deja dau semne că aș fi un element antisocial fiindcă e greu să mai găsești oameni deștepți în jurul tău, ăștia fiind și ei, la rândul lor, elemente antisociale. Deocamdată mă concentrez asupra copilului . Trebuie să o fac, să îi transmit și lui dragostea de cultură, de carte, de idei și de gândire proprie. E vital ca părinții să își învețe copiii să gândească, să nu devină doar o oaie într-o turmă . Au și turmele locul lor dar dacă devenim toți o turmă atunci omenirea e pierdută. Și analfabeții și proștii nu vor mai fi ei cei vânați, ci se vor fi transformat în vânători. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Sper ca <i>Idiocracy </i>să rămână doar o producție cinematografică și nu o privire asupra viitorului în care ne vom uita 90 minute la un c... r. Și sper să nu uităm să folosim apa și să nu uităm beneficiile ei și să sperăm că dacă nu facem eforturi să ne deșteptam, măcar să rămânem așa cum suntem.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

analfabeti, Dumnezeu, electroliti, film, idiocracy, iq, productie cinematografica, prosti si needucati, turma, utile, vanatori

Idiocracy sau cum devenim din ce în ce mai tâmpiți

    În urmă cu vreo 10 ani am dat peste un film, Idiocracy . Nu e o capodoperă, nu a câștigat nici un premiu, pot spune că e chiar medio...