Frumuseţi miniaturale

    Aveam zilele trecute ceva timp liber, lucru care mi se întâmplă extrem de rar și am zis să mai vad şi eu ce mai e pe la televizor fiindcă nici de asta nu prea am vreme. Și tot „frunzărind” canalele am dat peste o emisiune pe TLC, adică Travel and living. E un canal destul de simpatic, când mai am vreme îmi place să mai arunc un ochi acolo. Numai că în ziua de care vă spuneam am dat peste o emisiune care mi-a întărit convingerea că americanii sunt mult mai mult decât tâmpiţi. Emisiunea de care vreau să vorbesc se numește Frumuseți miniaturale. Pe scurt, niște mame, mai rar taţi, cu multiple frustrări de tinerețe consumată şi probleme comportamentale își târâie copilele de vârste extrem de fragede la concursuri de frumusețe și când spun vârste fragede nu exagerez deloc fiindcă se pare că la aceste concursuri există până şi categoria 0-3 ani. Toate bune și frumoase până aici, toate mamele sunt mândre de progeniturile lor și vor să le arate lumii întregi. Numai că concursurile astea au depășit de mult grotescul. Presupunând că ideea în sine nu ar fi chiar atât de rea, deși mi se pare stupid și aberant să pui să concureze copii de 2 ani, pregătirile pentru evenimentele acestea sunt de-a dreptul stupefiante. Fetiţele acestea, multe dintre ele la vârsta la care încă sunt purtătoare de scutec, sunt învăţate să dea din fund pe o scenă, duse la salonul de manichiură şi pedichiură. E pentru prima oară când am văzut la pedichiură un copil de 2-3 ani. Cred că numai în America se putea întâmpla asta. Stau să mă întreb dacă e doar lipsă de preocupări sau de inteligenţă. Aş zice că a doua variantă, căci în prezenţa unui intelect nu cred că supui copilul la asemenea, nu neapărat torturi, cât nişte practici destul de dubioase pentru un copil de o anumită vârstă. Prezenţa la aceste concursuri mai presupune şi alte pregătiri, nu numai o banală manichiură sau o ojă roz la degeţelele de picioare. Dacă ar fi fost numai atât probabil indignarea mea nu ar fi fost atât de mare. O altă condiţie, nu ştiu dacă impusă de organizatorii concursurilor sau din ignoranţa părinţilor, este aceea ca odrasla să fie bronzată. În acest sens se apelează la un bronz artificial, realizat cu un pistol cu vopsea. Fetele, indiferent de vârstă, sunt fardate într-un mod excesiv, ele însele au mici poşete cu ruj pe care şi-l aplică într-un mod expert. Înainte de începerea concusului există un adevărat ritual ce implică fardat, coafat, pus gene false, unghii etc. Copiii aceştia care participă la prezentările de gen sunt copii cărora la un moment dat al vieţii lor le cad dinţii sau le cresc într-un mod nu tocmai estetic. Numai că nu dă bine din punctul nimănui de vedere, aşa că copiilor le sunt comandate nişte proteze dentare care arată extrem de nefiresc în gurile lor de copii. Sunt acele faţete dentare care se aplică pe dinţi, perfect albe, artificiale şi fără nici un cusur. Stau şi mă întreb de ce trebuie să îi pui copilului în gură aşa ceva, de ce trebuie să îi deformezi imaginea despre copilărie? Căci acel copil va creşte cu o părere foarte proastă despre ceilalţi copii şi chiar el se va accepta numai în sfera concursurilor de frumuseţe. Copilului participant la asemenea evenimente i se va creea impresia că el contează numai în măsura în care câştigă sau dovedeşte cât e de bun. Şi să nu mai vorbesc de faptul că nu mi se pare nimic sănătos să îi impui unui copil atât de mic spiritul competitiv, copil aflat la vârsta la care ar trebui să înveţe ce este aceea cooperare şi joc în doi sau în grup. Vreau să cred că genul ăsta de concursuri are loc numai în America şi nu se va răspândi şi spre alte continente, aş vrea ca prostia aceasta, căci este în mod clar o tâmpenie, să rămână măcar acolo, dacă nu poate fi oprită nici la ei. Cum am spus, probabil este doar o frustrare a anumitor părinţi ce nu şi-au împlinit nişte aşteptări în viaţă şi spiritul întreprinzător al unor organizatori ce au speculat slăbiciunile unor părinţi cu un IQ nu tocmai ridicat. Sper să nu îmi dea prin cap vreodată să îmi supun copilul unui asemenea eveniment.