Frumuseţi miniaturale

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4G1VYgjPHReqgfgRx3H1A_X-eXd0K45SazTXbkkg6Q57jE688N5z-Ic4uIoVuvoCryv_tknUsHn0jzOgVSBpjT-2nQkCy3b8uW3UBwzbfDLPja54WdByG_8yOpUsHeoA74WU9rHUI7rw/s1600/Frumuseti_miniaturale.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="501" data-original-width="752" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4G1VYgjPHReqgfgRx3H1A_X-eXd0K45SazTXbkkg6Q57jE688N5z-Ic4uIoVuvoCryv_tknUsHn0jzOgVSBpjT-2nQkCy3b8uW3UBwzbfDLPja54WdByG_8yOpUsHeoA74WU9rHUI7rw/s320/Frumuseti_miniaturale.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Aveam zilele trecute ceva timp liber, lucru care mi se întâmplă extrem de rar și am zis să mai vad şi eu ce mai e pe la televizor fiindcă nici de asta nu prea am vreme. Și tot „frunzărind” canalele am dat peste o emisiune pe TLC, adică Travel and living. E un canal destul de simpatic, când mai am vreme îmi place să mai arunc un ochi acolo. Numai că în ziua de care vă spuneam am dat peste o emisiune care mi-a întărit convingerea că americanii sunt mult mai mult decât tâmpiţi. Emisiunea de care vreau să vorbesc se numește Frumuseți miniaturale. Pe scurt, niște mame, mai rar taţi, cu multiple frustrări de tinerețe consumată şi probleme comportamentale își târâie copilele de vârste extrem de fragede la concursuri de frumusețe și când spun vârste fragede nu exagerez deloc fiindcă se pare că la aceste concursuri există până şi categoria 0-3 ani. Toate bune și frumoase până aici, toate mamele sunt mândre de progeniturile lor și vor să le arate lumii întregi. Numai că concursurile astea au depășit de mult grotescul. Presupunând că ideea în sine nu ar fi chiar atât de rea, deși mi se pare stupid și aberant să pui să concureze copii de 2 ani, pregătirile pentru evenimentele acestea sunt de-a dreptul stupefiante. Fetiţele acestea, multe dintre ele la vârsta la care încă sunt purtătoare de scutec, sunt învăţate să dea din fund pe o scenă, duse la salonul de manichiură şi pedichiură. E pentru prima oară când am văzut la pedichiură un copil de 2-3 ani. Cred că numai în America se putea întâmpla asta. Stau să mă întreb dacă e doar lipsă de preocupări sau de inteligenţă. Aş zice că a doua variantă, căci în prezenţa unui intelect nu cred că supui copilul la asemenea, nu neapărat torturi, cât nişte practici destul de dubioase pentru un copil de o anumită vârstă. Prezenţa la aceste concursuri mai presupune şi alte pregătiri, nu numai o banală manichiură sau o ojă roz la degeţelele de picioare. Dacă ar fi fost numai atât probabil indignarea mea nu ar fi fost atât de mare. O altă condiţie, nu ştiu dacă impusă de organizatorii concursurilor sau din ignoranţa părinţilor, este aceea ca odrasla să fie bronzată. În acest sens se apelează la un bronz artificial, realizat cu un pistol cu vopsea. Fetele, indiferent de vârstă, sunt fardate într-un mod excesiv, ele însele au mici poşete cu ruj pe care şi-l aplică într-un mod expert. Înainte de începerea concusului există un adevărat ritual ce implică fardat, coafat, pus gene false, unghii etc. Copiii aceştia care participă la prezentările de gen sunt copii cărora la un moment dat al vieţii lor le cad dinţii sau le cresc într-un mod nu tocmai estetic. Numai că nu dă bine din punctul nimănui de vedere, aşa că copiilor le sunt comandate nişte proteze dentare care arată extrem de nefiresc în gurile lor de copii. Sunt acele faţete dentare care se aplică pe dinţi, perfect albe, artificiale şi fără nici un cusur. Stau şi mă întreb de ce trebuie să îi pui copilului în gură aşa ceva, de ce trebuie să îi deformezi imaginea despre copilărie? Căci acel copil va creşte cu o părere foarte proastă despre ceilalţi copii şi chiar el se va accepta numai în sfera concursurilor de frumuseţe. Copilului participant la asemenea evenimente i se va creea impresia că el contează numai în măsura în care câştigă sau dovedeşte cât e de bun. Şi să nu mai vorbesc de faptul că nu mi se pare nimic sănătos să îi impui unui copil atât de mic spiritul competitiv, copil aflat la vârsta la care ar trebui să înveţe ce este aceea cooperare şi joc în doi sau în grup. Vreau să cred că genul ăsta de concursuri are loc numai în America şi nu se va răspândi şi spre alte continente, aş vrea ca prostia aceasta, căci este în mod clar o tâmpenie, să rămână măcar acolo, dacă nu poate fi oprită nici la ei. Cum am spus, probabil este doar o frustrare a anumitor părinţi ce nu şi-au împlinit nişte aşteptări în viaţă şi spiritul întreprinzător al unor organizatori ce au speculat slăbiciunile unor părinţi cu un IQ nu tocmai ridicat. Sper să nu îmi dea prin cap vreodată să îmi supun copilul unui asemenea eveniment.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

America, bronz artificial, coafat, concursuri, copii, emisiune, fatete dentare, Frumuseti mininaturale, gene false, inteligenta, iq, oja roz, perfect albe, posete, ritual, TLS

Frumuseţi miniaturale

    Aveam zilele trecute ceva timp liber, lucru care mi se întâmplă extrem de rar și am zis să mai vad şi eu ce mai e pe la televizor fii...

Isteria concursurilor de talente

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHiswh80atOJmMLOfIg6LGGjLeUBXXb1c8O5oMRh83G7wtp9l0s49_8SNDq1RBr-zW4guKxnGLM1NG_wP_K_sZa7f4UhlHmYIxf2dguKOzsaLgABKkhdtZF_Ej6m7fZpKtPNGkvG1UCnw/s1600/Isteria_concursurilor_de_talente.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="400" data-original-width="740" height="172" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHiswh80atOJmMLOfIg6LGGjLeUBXXb1c8O5oMRh83G7wtp9l0s49_8SNDq1RBr-zW4guKxnGLM1NG_wP_K_sZa7f4UhlHmYIxf2dguKOzsaLgABKkhdtZF_Ej6m7fZpKtPNGkvG1UCnw/s320/Isteria_concursurilor_de_talente.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     De câțiva ani se difuzează la absolut toate posturile de televiziune, fel de fel de concursuri de talente: culinare, muzicale, dansante, pentru copii, pentru adulți, parcă parcă am văzut şi ceva pentru animale, Ham talent sau o chestie de genul ăsta. Românii au talent, X-factor, Vocea României, Iumor etc le ştiţi şi dumneavoastră, îmi e practic imposibil să îmi aduc aminte chiar de toate şi dacă chiar aş reuşi să le enumăr pe toate aş scrie efectiv un articol fără nici un alt conţinut. Din când în când am mai aruncat şi eu câte un ochi pentru că sunt de-a dreptul stupefiată de numărul de concurenţi care se pot înscrie la genul acesta de emisiune. Mă uitam la Antena 1, parcă acolo e X-factor şi erau nişte cadre cu cozile de concurenţi. Doamne iartă-mă, nu mi-am imaginat că românii sunt chiar aşa un popor de talentat de stau la cozi cu zilele pentru a-şi etala talentele. Asta e o adevărată surpriză, având în vedere cozile văzute cred că toţi cei 19 milioane de locuitori ai ţării ne putem duce liniştiţi la audiţii. Televiziunile probabil ne-ar fi de-a dreptul recunoscătoare, ar avea asigurate emisiuni pentru cel puţin 1000 ani, dacă nu mai bine, fiindcă numai din români talentaţi e clar că nu se pot naşte decât alţi români talentaţi. Prima emisiune de gen la care m-am uitat a fost Românii au talent, eram tare curioasă să văd despre ce e vorba. Ştiam formatul emisiunii din Anglia, Britain got talent, ca o paranteză, aflasem de ea când am dat pe Youtube peste prestaţia lui Susan Boyle. Scenă, lumini, format de emisiune, juraţi, atitudinea şi comportamentul juraţilor sunt aidoma celor din străinătate, mă gândesc că emisiunea e achiziţionată şi difuzată ca o franciză, atfel nu îmi explic formatul absolut identic. Prima serie de preselecţii pe care am avut norocul sau nenorocul, că nici nu ştiu cum să spun, a fost epocală. Cred că realizatorii emisiunii au montat pentru acea primă zi scenele cu cei mai tâmpiţi dintre toţi tâmpiţii care veniseră la audiţii. Se ştie de pe vremea marelui imperiu roman că oamenii vor pâine şi circ, ori în acest prim sezon de Românii au talent circul nu se poate spune că a lipsit. Niciodată nu am văzut atâtea specimene cu pretenţii de români talentaţi cum am văzut în acel prim sezon. Au fost şi niscaiva români chiar talentaţi care au produs mari surprize. Nu mai ştiu cine a câştigat, au mai fost sezoane de atunci, cu siguranţă vor mai fi, au câştigat cântăreţi, magicieni parcă, nu ştiu dacă sunt aranjate, votează publicul sau e totul doar aşa de ochii lumii. Însă chestia asta cu concursurile televizate nu prea e făcută să promoveze oamenii cu adevărat talentaţi, din noianul de emisiuni de gen cred că e una singură care are o preselecţie reală, parcă Vocea României, nu intră la audiţii decât cei ce dovedesc un real talent. În rest sunt promovaţi, în proporţie de 70% numai demenţi. Şi culmea e că lumea e foarte încântată să îi vadă pe demenţii ăştia, lumea se bucură, e o veselie naţională, filmuleţe cu afonii ăştia sunt difuzate în tot mediul virtual. Cred însă cu tărie că cea mai tâmpită dintre aceste emisiuni este Iumor. Ideea în sine poate nu ar fi chiar rea, cu condiţia să vină nişte oameni care dovedesc un real talent în ale comediei. De exemplu: la una dintre emisiuni a venit un domn foarte bine dotat, atât din vedere fizic cât şi sexual care l-a desenat pe Bendeac, nici mai mult nici mai puţin decât cu un penis. Nu ştiu dacă era în erecţie, flasc, nu am văzut emisiunea cu pricina, am auzit de domnia sa. Cine l-a văzut pe domn şi e drăguţ să îmi spună starea penisului său creator…..Acum nu mă dumiresc cine era talentat de fapt: domnul acela sau penisul? O să existe cumva şi un concurs cu penisuri talentate??? Am văzut că mai există şi concursuri pentru copii şi acolo sunt sigură că se înghesuie părinţii, din păcate nu mă pot pronunţa asupra lor fiindcă nu am văzut absolut nici una, deci scrântela asta începe din copilărie. Sunt sigură că aceste emisiuni au succes, fac audienţă, lumea chiar se uită, fiindcă sunt difuzate la ore de vârf, de audienţă şi nici un producător nu s-a limitat la un singur sezon, dimpotrivă. Deja de-a lungul acestor sezoane apar în mod repetat concurenţi fără nici un talent, oamenii sunt vai de ei şi cu toate acestea au dobândit o formă de celebritate, tocmai prin prisma faptului că sunt ăi mai tâmpiţi dintre tâmpiţi, vin la absolut toate emisiunile, la toate televiziunile, doar doar îi remarcă cineva. Mi se pare că trebuie să ai o doză de nebunie să vrei să te faci remarcat în felul asta şi să nu ai deloc simţul ridicolului. Acum văd că e în vogă o chestie legată de modă, asta era ultima care lipsea, cu nişte juraţi la fel de tembeli ca şi concurenţii, că doar trebuie să fii mai nebun decât nebunii ca să îi poţi înţelege. Aştept cu mare interes o emisiune concurs cu subiectul: care e cel mai dement politician din România. Şi aici cred că vor fi cozi interminabile la preselecţii.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

bendeac, concurenti, emisiune, Iumor, jurati, moda, posturi de televiziune, realitatea zilei, romani talentati, romanii au talent, X-factor

Isteria concursurilor de talente

    De câțiva ani se difuzează la absolut toate posturile de televiziune, fel de fel de concursuri de talente: culinare, muzicale, dansan...