#Rezist/#Insist

    Că politica e o curvă o știe toată lumea dar parcă atât de ieftină și de murdară nu a fost nicicând. Nu demult, un oraș întreg era ieșit în stradă, opinia publică divizată în două, certuri și scandaluri în mass-media, în mediul virtual, în fața palatului Cotroceni, scandaluri în fața Guvernului, scandaluri între copii, nepoți și bunici. Bannere mari în care oameni nemulțumiți strigau sus și tare că Rezistă, păpuși mari de carton înfățișând fețele oamenilor politici ce supăraseră strada. Oamenii politici? Pai: Grindeanu, Dragnea, Ponta. Grindeanu și Dragnea cu o relație de prietenie extrem de apropiată, s-au dus chiar și la pescuit împreună, de știucă, după cum ne-a informat premierul ulterior. Dragnea și-ar fi vândut și sufletul, ah, pardon, sufletul lui Dragnea dacă nu e vândut e cu siguranță amanetat, pentru a-și susține prietenul și partenerul pe scena aceasta agitată a politicii românești. Mergeau împreună până la moarte. Încet încet strada a mers acasă, ordonanța care pricinuise atâta necaz a fost retrasă, s-au mai trezit câte unii să urle la lună o vreme, nu mult, și domnii ăștia doi și-au văzut liniștiți de creșterea economică a României, adusă pe noi culmi de civilizație și progres. Iată însă că zilele trecute se produse o ruptură între cei doi amorezi în ale politicii. Și o rupseră așa de tare că răsună peste mări și ţări divorțul celor doi. Dragnea a ieșit în faţă și i-a cerut demisia multiubitului său , nu demult, prieten și aliat. Cum rufele murdare ar trebui spălate în casă și nu în afara ei, cei doi nu au explicat motivul separării lor, că deh, sunt oameni discreți. Însă e clar ca bună ziua că în relația asta minunată ceva se întâmplă. Domnul Dragnea nu a vrut să zică, cică Grindeanu nu a făcut performanță cu cabinetul său. Ha, și de aia nu mai poate Dragnea, de binele societății. Se auzi un zvon conform căruia domnul Grindeanu fiind cooptat de președinte i-a provocat o mare supărare șefului său de partid, domnul Dragnea. Ceva ceva o fi, că președintele l-ar susține pe premier în a nu demisiona. Probabil domnul premier Grindeanu nu va mai juca acest rol prea mult timp, cică acum Rezistă el, însă se agață deocamdată de postul ăsta pe care ar putea să îl scape ușor din degețele, că oricum nu a făcut mare brânză. Și, ca orice pereche de amorezi care au chef de arțag, au trecut și la jigniri. Cică Grindeanu nu are nici o problemă în a demisiona și a-și găsi alt loc de muncă, că el a făcut școala când trebuia și nu a fost rușinea clasei, repetent ca domnul Dragnea. O avea dreptate, nu zic ba, însă nu cred că domnul Dragnea ar mai avea cheful de a se angaja undeva, nu îl văd pe șeful partidului la patron. Una peste alta, cum spuneam, politica e mare curvă. Mi se pare rușinos, o bătaie de joc la adresa opiniei publice, a votanților, de PSD, ALDE sau indiferent ce or fi votat ei. Nu e de mirare că lumea nu se mai duce să voteze. Vorba cetățeanului turmentat : eu cu cine votez? Grindeanu e exclus din partid, el refuză să plece. Probabil nu o să mai refuze la un moment dat și o să adere la PNL. Și atunci cetățeanul votant începe să fie în derivă. Păi stai nene, că eu am votat altceva, cum ai ajuns matale în pălăria asta? Pesemne că e greșit, trebuia să iasă alt iepuraș. Numai că de 20 ani încoace din pălărie ies numai iepurii care nu ar trebui, unii iepuri ar trebui să își vadă de rosul frunzei lor de salată decât să bage societatea asta în colaps. Revenind la oile noastre acest domn Grindeanu ar vrea să îl aducă în guvernul său pe nimeni altul decât pe Victor Ponta, îl știți, acela cu plagiatul, de a ieșit lumea în stradă când cu tragedia de la Colectiv. Asta, să mă ierte Dumnezeu, dar e strigător la cer și o mare, mare bătaie de joc. Oamenii ăștia așa-zis politici ne insultă inteligenţa, au senzația că suntem un popor de idioți. Mda, bine, e adevărat că nu sunt departe de adevăr din moment ce continuăm să îi votăm. Stau și mă întreb când se va sătura lumea și va refuza să mai accepte toate rahaturile astea, rahaturi mascate sub numele de binele poporului. Eu una sunt scârbită, ca atunci când dai cu ochii de o cocotă bătrână, rujată excesiv și care nu mai are simțul ridicolului, căci pusă în situația de a analiza și observa situația politică a României din ultimii ani, senzația e aceeași.