Bucharest city-tour sau Hop on-Hop off cu copilul în vacanță

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjref8UzZXI1apgb_s-8zD92IZW34ij3HdkJXF8QdUxxUjlQPyqkpsLUZohfJrcKZcDCCBVLpNC2ZSCCKkqz3L87VSW6fMqgjuypzimnMcdrCj_9MfqohKl8j0-s57Xw2jpL6BJZpoGVGQ/s1600/bucharest-city-tour.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="342" data-original-width="514" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjref8UzZXI1apgb_s-8zD92IZW34ij3HdkJXF8QdUxxUjlQPyqkpsLUZohfJrcKZcDCCBVLpNC2ZSCCKkqz3L87VSW6fMqgjuypzimnMcdrCj_9MfqohKl8j0-s57Xw2jpL6BJZpoGVGQ/s320/bucharest-city-tour.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Odată cu venirea vacanței am propus copilului preșcolar din dotare ca, o dată pe săptămână, să facem altceva decât banalul și deja plictisitorul ieșit în parc. Știu că pentru copii nu e plictisitor să iasă în parc, însă în zona în care am domiciliul, locurile de joacă nu se pot numi chiar parcuri, sunt niște petice de teren, niscaiva nisip și câteva leagăne. Evident că cel mic s-a plictisit și vrea să mișune ori de câte ori are ocazia. Astfel, săptămâna aceasta i-am propus să facem o plimbare cu autobuzul acela roșu, etajat, de seamănă teribil de tare cu cel londonez, și pe care primăria îl pune la dispoziție, contra cost, evident, celor ce vor să vadă Bucureștiul altfel, cât și celor ce nu cunosc orașul deloc. Începând cu luna iunie, până la mijlocul lui octombrie, te poți bucura de autobuzul roșu. Prețul unui bilet este de 25 Ron pentru un adult, nu cred că există reduceri pentru pensionari sau studenți, copiii până în șapte ani beneficiază de gratuitate, cei cu vârsta cuprinsă între 7-14 ani plătesc 10 Ron.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Biletul se poate achiziționa chiar la urcarea în autobuz, bilet ce îți permite să îl folosești 24 ore. Nu m-am dumirit încă în privința acestei durate de utilizare a biletului, probabil odată cumpărat, ai voie să îl folosești în timp de 24 ore. Spun că nu m-am dumirit fiindcă am călătorit alături de o bunică și nepoata acesteia, ce schimbaseră un autobuz la un capăt de linie, după ce, inițial, achiziționaseră un bilet dintr-un alt mijloc de transport etajat. Mă gândesc că conducerea RATB nu asta a avut în cap când a permis să se folosească biletul 24 ore. Altminteri ai putea lua un bilet și să îl pasezi tuturor membrilor familiei. Traseul autobuzului are o durată de aproximativ 50 minute, probabil în funcție de traficul bucureștean care, știm prea bine, poate fi o chestie tare chinuitoare și relativă în anumite zile și intervale orare. Farmecul acestui autobuz este să călătorești cocoțat pe platforma lui, cu totul expus și în aer liber. Cel puțin pentru un copil de patru ani va fi experiența supremă. RATB pune la dispoziție, la urcarea în autobuz, un pliant ce conține scurte informații ale punctelor de interes pe lângă care trece autobuzul. Pe copil l-au lăsat rece informațiile, nu l-a interesat nici că trece pe lângă Arcul de Triumf sau pe Calea Victoriei. În schimb, a fost absolut magic faptul că era chiar în dreptul semaforului, că, uneori, se afla situat chiar deasupra pomilor sau a stațiilor de autobuz. A făcut cu mâna tuturor trecătorilor, a încercat să rupă fiecare frunză din fiecare copac de pe lângă care trecea, și, credeți-mă, copaci au fost cu nemiluita, căci o bucată de traseu trece pe Bulevardul Kiseleff. Ba chiar s-a prefăcut că este el însuși șoferul autobuzului, o porțiune de drum străbătând-o chiar în partea din față, unde este un parbriz uriaș ce îi protejează pe cei așezați în primul rând. Autobuzul are câteva stații în care te poți sui, nu ești obligat să te sui la capătul lui și să mergi tot traseul fără oprire. Dacă vrei să parcurgi doar jumătate de traseu te poți da jos la Piața Unirii sau la Piața Victoriei.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     De asemenea, poți parcurge traseul și de câte ori ai chef. Puștiul meu a fost atât de încântat încât a vrut să mai dăm o tură și am făcut asta cu prețul aceluiași bilet achiziționat inițial. Dacă nu mi-ar fi plăcut și mie, poate l-aș fi refuzat, însă mi-a dat ocazia să am o altă perspectivă, de la înălțime se vede totul altfel, asupra unor clădiri de pe Calea Victoriei, extrem de îndrăgite. Am făcut niște poze uimitoare, având norocul ca autobuzul să prindă un ambuteiaj exact în fața Muzeului George Enescu, timp în care am putut să admir splendoarea aceea de casă. Am făcut poze grădinii Spitalului Colțea, frumos amenajată cu două fântâni arteziene, am tras niște cadre de la o azvârlitură de băț panoului cinematografului Scala, ajuns acum o dărăpănătură. A fost o idee nemaipomenită și mă felicit că m-am gândit să am o zi altfel cu copilul. Sper că și celelalte idei pe care le voi avea să fie încununate de același succes precum aceasta a autobuzului cu etaj.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

autobuz, autobuzul rosu, bilet, Bulevardul Kiseleff, Calea Victoriei, magic, piata unirii, prescolar, Scala, Spitalului Colțea, trafic, utile, vacanta

Bucharest city-tour sau Hop on-Hop off cu copilul în vacanță

    Odată cu venirea vacanței am propus copilului preșcolar din dotare ca, o dată pe săptămână, să facem altceva decât banalul și deja ...

De ce nu dăm o faţă clădirilor istorice din Bucureşti?

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUst4uUvesGE2vojtUp5EQPpvm-88zFwx_yE7K5Bvv5PRG0MyKvSnHHz7ym4Vmyf_rUuEdI70L5mDgIXNr6DOxrf06uxZ2cfTwVDiUjro1r7Fz25pgD93cWnibnZ2G9bLUxuz3yKAjtPo/s1600/De_ce_nu_dam_o_fata_cladirilor_istorice_din_Bucuresti.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="614" data-original-width="819" height="298" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUst4uUvesGE2vojtUp5EQPpvm-88zFwx_yE7K5Bvv5PRG0MyKvSnHHz7ym4Vmyf_rUuEdI70L5mDgIXNr6DOxrf06uxZ2cfTwVDiUjro1r7Fz25pgD93cWnibnZ2G9bLUxuz3yKAjtPo/s400/De_ce_nu_dam_o_fata_cladirilor_istorice_din_Bucuresti.jpg" width="400" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Din păcate sunt o persoană care suferă îngrozitor şi îşi face mii de gânduri din fel de fel de motive. Unele mă macină mai intens, unele mai puţin, unele îmi creează un discomfort de moment şi uit mai apoi, unele lucruri îmi provoacă o permanentă stare de iritare. O stare de genul acesta îmi e dată de starea jalnică, sub orice critică a Bucureştiului. Că s-a construit haotic nu cred că mai e cazul să o spun, o ştie şi o vede toată lumea. Ce mă supără însă extrem de tare este faptul că sunt lăsate într-o paragină totală case vechi de o frumuseţe extraordinară, case, edificii, ce ar putea intra în patrimoniu. Treceam zilele trecute prin centrul vechi şi m-a izbit şirul de blocuri de vis-à-vis de Muzeul de istorie. M-a izbit degradarea la care au ajuns. Să nu mai vorbesc şi de casele din zona celebrelor cafenele, căci afară-i vopsit gardul si înăuntru-i leopardul. Centrul ăla vechi pare mai făţos acum doar pentru că sunt înşirate toate acele cafenele, ceainarii, boutiq-uri însă dacă ridici privirea un etaj mai sus eşti izbit de aceeaşi degradare şi de toată coşcoveala aceea specifică locuinţelor neîntreţinute. În lumea întreagă se fac eforuri considerabile pentru a păstra aceste clădiri în cea mai bună formă şi nu numai de a le păstra aşa, pur şi simplu, ci de a le conserva conform stării şi destinaţiei lor iniţiale.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     După cel de-a doilea război mondial, Europa, zguduită atât la propriu cât şi la figurat de avioanele inamice, fie ele germane sau din coaliţie, autorităţile oraşelor respective au făcut absolut tot ce le-a stat în putinţă pentru a reclădi oraşele exact cum au fost. Toată Europa a investit enorm în reconstrucţie, s-au scos din arhive documente privind clădirile şi arhitectura de dinainte de razboi şi de bombardamente. Oraşe ca Varşovia, distrus din temelii în proporţie de mai bine de 80 % , a fost reconstruită de Armata Roşie după vechile planuri, astăzi centrul fiind desemnat patrimoniu mondial. Munchen era practic o ruină, se abătuseră asupra lui atât de multe raiduri încât era la pământ, o masă informă de clădiri dărâmate. Au venit germanii, mână de fier, şi l-au reclădit din ruine. După 1947 s-au pus la dispoziţie fonduri masive, până şi americanii au ajutat la reconstrucția orașelor din Europa, ei fiind părinţii Planului Marshall, programul de reconstrucție destinat orașelor afectate de război şi de bombardamente. Evident că şi americanii au avut de câştigat de pe urma acestui acord, având parte de nişte contracte economice extrem de avantajoase. Dar s-a făcut ceva. Şi s-a reconstruit frumos, s-a păstrat acelaşi stil architectural de dinaintea războiului. Dar noi românii suntem mai cu moţ. Nouă nu ni le-a distrus nimeni, le lăsăm noi în părăsire să cadă singure. Am trecut în altă zi pe lângă pasajul de pe Calea Victoriei, Villacrosse, şi m-a izbit un miros de urină atât de puternic încât am crezut că o să vomit. Aşa au crezut şi nişte japonezi din spatele meu înarmaţi cu celebrele aparate de fotografiat. În acel moment am simţit ruşinea de a nu ne păstra valorile. Evident că la fel le-o fi trecut şi japonezilor prin cap, oameni cu o strânsă legătură cu trecutul. Veniseră oamenii să imortalizeze ceva din Bucureşti, să aibă o amintire plăcută şi au rămas din pasajul Villacrosse doar cu mirosul de pişat. Asta da amintire. Una peste alta nu prea e de glumă, Bucureştiul, micul Paris de odinioară, pe drept numit aşa, e doar o glumă a gloriei de altă dată şi mă refer aici strict din punct de vedere arhitectural.</div> <br /> <script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" style="display:block; text-align:center;" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-slot="7968365181"></ins> <script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Am înţeles că nu poţi să faci tot oraşul în acealaşi stil, cum au făcut, de exemplu, londonezii. Dar măcar în centrul istoric, care abundă de nişte edificii de îţi taie răsuflarea, fă ceva. Obţine, alocă fonduri, caută voluntari şi reclădeşte măcar o sutime din ceea ce era oraşul acesta. Îmi place să mă plimb pe strazi în căutarea căsuţelor vechi cu iedera întinsă peste tot. Şi peste tot dau peste imobile care stau să se prăbuşească, probabil proprietatea unor oameni care nu au banii necesari să investească şi au rămas în paragină. Însa cred că un stat cu scaun la cap ar fi trebuit să aibă niscaiva bănuţi deoparte pentru ceva despăgubiri. Să ia statul în proprietate toate acele clădiri şi să dea o faţă Bucureştiului. Dar, cu siguranţă, ăsta e chiar ultimul lucru la care se gândesc guvernanţii noştri. Aşadar, mergem înainte chiar aşa, cu Bucureştiul căzând pe noi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

bombardament, Calea Victoriei, Europa, ganduri, muzeul de istorie, paros, planul marshall, razboi, realitatea zilei, romani

De ce nu dăm o faţă clădirilor istorice din Bucureşti?

    Din păcate sunt o persoană care suferă îngrozitor şi îşi face mii de gânduri din fel de fel de motive. Unele mă macină mai intens, ...