A murit un Om

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgkqH5YgpdE-bcUxRjyJR_gW6s4J_13-GjJUzG_JIAuFpcrp07PYwk2UhqbX6WpSYMYjn577B52PoQFQqIdxkb3AmNUH9OTi6zGG9fvyn_pO0lovcHcg9KDbFUlu0Lvge2-0juFFrYlLfs/s1600/A_murit_un_Om.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgkqH5YgpdE-bcUxRjyJR_gW6s4J_13-GjJUzG_JIAuFpcrp07PYwk2UhqbX6WpSYMYjn577B52PoQFQqIdxkb3AmNUH9OTi6zGG9fvyn_pO0lovcHcg9KDbFUlu0Lvge2-0juFFrYlLfs/s320/A_murit_un_Om.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> </div> <div style="text-align: justify;">     A murit un Om și odată cu el au murit demnitatea, omenia și dreptatea. Nu, nu au murit demnitatea, omenia și dreptatea neamului romanesc, ci a clasei politice. Căci trag speranță că neamul românesc mai e încă demn și bun și drept. Și dacă stau să mă gândesc mai bine cred că demnitatea și omenia clasei politice au plecat cu trenul în 1948 când Omul a fost exilat și a lăsat în urmă numai scursuri în ceea ce privește viața politică. Demnitatea a vrut să vină în România după un regim despotic însă nu i s-a permis. Demnității i-a luat loc lipsa rușinii, prostia, tupeul, ignoranța și lipsa valorii. În momentul aflării morții Omului, a Regelui Mihai I, trebuie să recunosc, nu am simțit aceeași durere ca în momentul ceremoniei de înhumare. Când am aflat de momentul morții, probabil așteptat de unii din cauza vârstei și a procesului normal al omenirii, nu am fost atât de împietrită ca în ziua de 16 decembrie 2017. M-am pomenit plângând efectiv alături de mii de români, m-am pomenit covârșită de importanța momentului și covârșită de cruda realitate, aceea că România nu va mai da vreodată oameni politici de talia unora înmormântați la Curtea de Argeș.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Nu am crezut că moartea și ceremonia trecerii în neființă a unui om, până la urmă necunoscut mie, îmi poate provoca asemenea durere. Demnitate este cuvântul care a caracterizat tot ceea ce s-a întâmplat de când Regele a murit. Demnitatea și frumosul au domnit peste coada întinsă pe kilometri întregi, coadă la care stăteai peste 8 ore pentru a aduce un ultim omagiu Omului Mihai. Demnitatea nu a încins spirite, unele deja încinse împotriva clasei politice actuale. Ceremonia de înhumare a Regelui Mihai I ne-a făcut să realizăm că suntem încă un neam, un neam ce nu ar trebui să fie călcat în picioare pentru interesele unora ce bagă adânc mâna în buzunarul țării, ce despăduresc abuziv țara, ce fac retrocedări pe bandă rulantă în urma unor mișmașuri ordinare. Neamul ăsta care nu vrea să se lase călcat în picioare a ieșit sâmbătă, 16 decembrie, în stradă, a ieșit în gări, a aruncat cu flori înaintea cortegiului funerar. Nu am crezut și nici nu m-am gândit de altfel că voi ajunge să trăiesc un asemenea moment în viață, trecerea în neființă a unui rege. A fost un moment absolut copleșitor, a circulat printre oameni o energie benefică nemaiîntâlnită. Nu am crezut că poporul românesc poate să rezoneze la o asemenea intensitate și iată că românii au surprins. Românii au plâns după Om, după Casa Regală, după trecut, după un viitor care ar fi putut arăta altfel dacă Omului Mihai i s-ar fi permis să își ia țara înapoi în 1990. Românii, unii dintre ei, au plâns din cauza alegerii ce au făcut-o imediat după 1989, alegeri ale căror consecințe le suportăm și astăzi și probabil le vom mai trage după noi mult și bine. Românii au plâns după un trecut frumos, după o țară bogată, deși un punct neînsemnat pe harta lumii, așezat strategic în calea puterilor lumii. Românii au plâns căci realizează că oamenii pot fi și altfel. Românii au plâns fiindcă nu mai au repere, valori și pe cineva căruia să i se alăture bucuroși.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Oamenii, nu numai românii, simt nevoia să știe că aparțin unui neam, că sunt o unitate, ori asta nu se poate înfăptui decât dacă în fruntea unui neam stă un Om. Numai în contextul acesta se poate vorbi de patriotism, de onoare și de neam. Românii au plâns după o familie regală ce a înfăptuit un popor și un neam unitar, ca în 2017 să vină niște neaveniți și să dărâme tot ceea ce s-a făcut cu prețul unor sacrificii enorme. Românii au plâns după o posibilă sfărâmare a României mari, au plâns, unii cu tristețe, unii cu furie, unii resemnați, unii nostalgici. Însă în urma cortegiului funerar am mai văzut ceva, ca un firicel: am văzut o rază de speranță în copiii aduși acolo să învețe istorie. Am văzut copii de nici 10 ani învățați de părinți să îi păstreze o amintire lui Mihai I. Și am mai văzut că românii, cu condiția să aibă un ideal comun, o idee, pot face lucruri mărețe. Până în ziua de sâmbătă am crezut că românii sunt blazați și obosiți însă mă bucur să constat contrariul: românii sunt frumoși, buni și demni și scânteia din ei nu a murit. Regele a murit, Regele să trăiască in inimile și în conștiința românilor!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

beam, constiinta nationala, constiinta romanilor, demnitate, flori, gara, plans, realitatea zilei, regele, regele mihai, Romania, samabata

A murit un Om

    A murit un Om și odată cu el au murit demnitatea, omenia și dreptatea. Nu, nu au murit demnitatea, omenia și dreptatea neamului r...

Ţara nu mai doarme!

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiD3uskyOj0xLzv4OapQTHl4LXeznkSF3IuIVux_stNtgWejLQZJ63pG32IgrUkNVZSjUBmjlf5539-0ReeTTn12Gcp_yITkp8RwbV90C6T6kIN_vcrTKCI46xgOqjfbAthwml4GVu3AVs/s1600/tara_nu_doarme.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiD3uskyOj0xLzv4OapQTHl4LXeznkSF3IuIVux_stNtgWejLQZJ63pG32IgrUkNVZSjUBmjlf5539-0ReeTTn12Gcp_yITkp8RwbV90C6T6kIN_vcrTKCI46xgOqjfbAthwml4GVu3AVs/s320/tara_nu_doarme.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;"> Stau și mă uit la oamenii ăștia frumoși care sunt în stradă la ora asta. Deși este miercuri noaptea și lumea probabil este obosită după o zi de muncă și mâine sunt nevoiți să înceapă o altă zi de muncă ca să plătească taxe și să facă țara asta să meargă și, evident, să aibă alții ce fura,  oamenii ăștia sunt încă în piață. Și stau acolo și îngheață la -10 grade, cu copiii de mână,  copii care ar trebui să trăiască într-o ţară în care încă mai sunt valori și unde justiția ar trebui să mai aibă un cuvânt de spus,  un cuvânt care să apere integritatea și moralitatea celor care încă mai cred în ceva și încă mai au credința că lucrurile se mai pot schimba în România noastră.  Este aberant să fii nevoit să ieși în stradă pentru că niște oameni s-au gândit să dea niște ordonanțe care sfidează bunul simt și inteligența a 19 milioane de români.  Indiferent cu cine ai fi votat în decembrie este de-a dreptul stupid ceea ce se întâmplă în țara asta și sunt stupefiată de acest tupeu macabru.  Și se pare că și cei 300.000 oameni ieșiți în stradă sunt la fel de stupefiați. Stau să mă întreb dacă este oare această ordonanță scânteia care va face să se trezească țara asta?  Am văzut în Piața Victoriei un afiș care spunea: „am dormit dar m-am trezit”.  Câte ar trebui să mai suportăm în România asta bogată până deschidem ochii și îndrăznim să ne cerem drepturile?  Și ce dracului vrem de fapt?? Nu cerem decât dreptul nostru de a trăi decent, de a nu mai vedea țara asta furată de 20 ani încoace,  de a nu mai permite abuzuri pentru ca unii să își umple buzunarele pentru toate generațiile ce le vor urma,  nu cerem decât dreptul de a ne duce la medic fără a da șpagă pentru că amărâtul ăla care a învățat 10 ani sau și mai bine are un salariu minim pe economie și e nevoit să accepte ăia 50 RON pe care îi îndeși în buzunarele halatului..... Stăm la -10 grade în stradă pentru că încă mai avem idealuri, pentru că, indiferent cu cine votăm, aș vrea să cred că încă mai suntem niște români buni și sufletiști și calzi și care încă mai cred în ceva. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Mobilizarea asta mi se pare minunată,  mi se pare fantastică comunicarea asta dintre niște oameni care practic sunt niște necunoscuți .Sunt anumite posturi de televiziune care susțin că ce se întâmplă în piețele din toată țara este manipulare. Nu contest și că printre toți manifestanții este posibil să existe și agitatori dar trebuie să recunoaștem că de data asta românii s-au simțit trădați și scuipați şi extrem de jigniţi.  E atât de frustrant să ai senzația că ești un nimeni și că nu îi pasă nimănui de tine.  Ori oamenii ăia cu ordonanța de o dădură mișelește în toiul nopții nu au făcut altceva decât, să mă scuzați, să facă pipi inclusiv pe cei pe care i-au simpatizat.  Sunt atât de revoltată, și ca mine restul de români probabil,  de faptul că toţi ăștia pe care îi votăm, nu fac decât să își bată joc de noi, de un popor întreg, în detrimentul averilor lor. Mai nene,  cât să furi???? Ok, furi, înțeleg și asta până la un punct.  Dar lasă-i dracului și pe alții să trăiască, nu mazili o ţară întreagă doar să poţi tu să trăiești bine, cum zicea un ilustru personaj cu şuviţă. E dureros să ştii că eşti privit doar ca un plătitor de taxe taman bun de muls şi pe care nu dai nici o ceapă degerată. „Lasă-i dracului să moară, noi să fim sanatoşi”. Eh, cred că nu prea mai ţine treaba asta şi lumea începe să se cam trezească. Este emoţionant să vezi solidaritatea astea umană. Şi este emoţionant faptul că oamenii nu se mai pot privi în oglindă dacă nu simt că fac ceva. Aş vrea să cred că solidaritatea asta umană va rezolva ceva şi va fi o lecţie pentru viitorii politicieni, că nu e atât de simplu să calci în picioare un popor întreg. Sau poate nu va rezolva nimic şi vom deveni din ce în ce mai blazaţi şi cu jugul din ce în ce mai apăsat asupra gâturilor noastre.</div> <div style="text-align: justify;"> Nu pot decât să urez succes unei acţiuni care nu cred că va rămane fără urmări, fie asupra conştiinţei naţionale, fie asupra clasei politice.</div> <div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> </div>

clasa politica, constiinta nationala, jug, miercuri, mobilizare, oameni, ordonanta, personaj, piata victoriei, politicieni, protest, realitatea zilei, Romania, solidaritate, solidaritate umana, toiul noptii

Ţara nu mai doarme!

Stau și mă uit la oamenii ăștia frumoși care sunt în stradă la ora asta. Deși este miercuri noaptea și lumea probabil este obosită după o...