Bătaia ruptă din rai

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrneCISoJNXfknpPfOtgfrG6SHO1L-x3oL0RPRlq7LvL0NKVNq0rdP4quyc5q6Ots3y-c6ESi73MiN8x05NYO6bwPjpQDqonHjVBlcJyOfqrDKjAX8AyRd7vTIZulO_dIuEIIp6MwdEg4/s1600/Bataia_rupta_din_rai.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="489" data-original-width="870" height="179" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrneCISoJNXfknpPfOtgfrG6SHO1L-x3oL0RPRlq7LvL0NKVNq0rdP4quyc5q6Ots3y-c6ESi73MiN8x05NYO6bwPjpQDqonHjVBlcJyOfqrDKjAX8AyRd7vTIZulO_dIuEIIp6MwdEg4/s320/Bataia_rupta_din_rai.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Fac parte din generația celor care au încasat-o zdravăn de la părinți. Nu spun că o meritam sau nu, habar nu am, nu știu dacă îi scoteam așa de rău din fire încât să fiu bătută, nici nu mai contează după atâția ani, cert e că am fost copil bătut. Ba poate totuși contează și contează cu atât mai mult cu cât am copil acum și poate trebuie să reconsider normele astea educaționale. Nici nu știu dacă să îmi judec părinții sau nu, probabil nu ar trebui, bătaia fiind singurul sistem de parenting pe care îl moșteniseră și ei de la părinții lor. Judecata mi-ar șopti să îi condamn, inima ar spune să iert. Numai că generația asta de părinți care și-a bătut odraslele a lăsat moștenire copiilor tot acest sistem educațional. Și să vedeți ce îmi ajunge la urechi zilele trecute și asta de la o persoană cu educație, nicidecum un om crescut și lăsat în voia sorții, un om cu o carieră în spate pentru care a învățat pe brânci. Așadar îmi spune omul zilele trecute, cu o seninătate debordantă, că își bate copilul de 3 ani cu cureaua. M-am îngălbenit la propriu. Nici măcar eu, copil bătut, nu cred că la vârsta asta să fi fost agresată în felul acesta. Și omul a continuat să îmi spună, la fel de netulburat, că, în momentele în care greșește, îi dă copilului nu știu câte curele la fund. Să mă ierte Dumnezeu, cât poate greși un copil de 3 ani încât să îi aplici această pedeapsă?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Și pe mine mă enervează copilul fiindcă țipă ca din gură de șarpe, la 7 dimineața, că i s-a rupt banana. Și pe mine mă enervează pentru că urlă din toți rărunchii că nu vrea să se îmbrace decât cu pantalonii roși. Și mai țip și eu la rândul meu, că nu mai poți, deși mi-am propus ca nici să nu mai țip. În orice caz, ca mamă țipi, la un moment dat ți se obișnuiesc și urechile cu creșterea de decibeli și ajungi să țipi într-una. Încă nu am ajuns acolo, sper să nici nu o fac, tocmai citesc o carte legată de educația copiilor și legătura dintre părinte-copil și încerc să aplic cele citite. Voi reveni și cu un review asupra cărții cu pricina, este vorba de <b>Părinți liniștiți, copii fericiți</b> de Laura Markham. Așadar, recunosc cu penitență că am țipat și eu la copil și, cu și mai mare rușine, spun că i-am dat și la fund. Nu am scuză însă e posibil ca fiind copil bătut, cum am mai spus, să îmi fi rămas ceva sechele din copilăria timpurie. Fac tot ce îmi stă în puteri să nu mai repet acest gen de comportament și mi-a părut teribil de rău de palma aceea la fund, ori în momentul în care l-am auzit pe acest om educat cu câtă seninătate îmi spunea că își bate copilul cu curea, mi-a venit să vărs. Ba mai mult, omul era de-a dreptul intrigat că copilul bătea alți copii la grădiniță. Om bun, păi ce ai fi vrut să facă? Să le cânte? Tu îți altoiești copilul acasă, nu îi cânți cântecele cu broscuțe și arici. O zi întreagă am avut un sentiment de rău la gândul acelui pui. Ceea ce e foarte trist este faptul că omul nu este chiar o excepție. Sunt absolut convinsă de faptul că foarte mulți părinți își bat copiii, pretextând că o merită, că nu mai pot, că au făcut ceva inimaginabil. Ce poate face un copil de 3 ani încât să merite o asemenea corecție? Și stau și mă întreb care va fi relația dintre părinte și un copil bătut.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     E adevărat că nu trebuie nici să cazi în cealaltă extremă și să îi tolerezi absolut tot copilului, în cele din urmă ești părintele și ești responsabil de educația lui. Dar nu cred că o cafteală zdravănă va educa copilul pe termen lung. Nu va face decât să îl îndepărteze de părinte, poate să dezvolte și ceva sentimente de ură căci copilul bătut se va simți umilit. Mi se pare inadmisibil să bați un copil de 3 ani care nu are nici o formă de apărare în fața adultului, alta decât lacrimile și strigătele. Dacă tu, ca părinte, vrei să bați pe cineva, mergi și bate-te cu unul pe măsura ta, deși nici asta nu e normal dar nu îți măsura forțele cu un prichindel de 15 kilograme. Cred că o soluție ar fi aceea a începerii unei campanii la nivel național care să arate consecințele bătăii asupra unui copil, căci puțini părinți citesc volume legate de educația unui copil. Mă gândesc că e posibil să se desfășoare o campanie televizată, căci toți părinții se uită la televizor. Și din 5000 de familii poate 1000 nu își vor mai bate copiii și poate astfel se va sfârși practica asta barbară și va lua naștere un nou sistem educațional. Sper ca cineva să se sesizeze la un moment dat și să educe părinții, nu să îi pedepsească prin intermediul autorităților tutelare.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

autoritati tutelare, bataia este rupta din rai, bataie, copil, copil la gradinita, dimineata, familii, kg, legatura parinte-copil, parinti linistiti, realitatea zilei, sistem educational, termen lung, trist

Bătaia ruptă din rai

    Fac parte din generația celor care au încasat-o zdravăn de la părinți. Nu spun că o meritam sau nu, habar nu am, nu știu dacă îi sc...

Sacoșica cu senzații

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsKWXwr7VVc2keNapVJmzqf7htgGqrikOHEmP0SZm7h-ih4F25466OaGFWG704KL4d13nIXZGPghkoMiZBnXeZJbbcWOmixGyQTu9g4nJC-pUAfch8k2ip3h5_ceUuopGpOoAzMXDzjk8/s1600/Sacosica_cu_senzatii.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="408" data-original-width="612" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsKWXwr7VVc2keNapVJmzqf7htgGqrikOHEmP0SZm7h-ih4F25466OaGFWG704KL4d13nIXZGPghkoMiZBnXeZJbbcWOmixGyQTu9g4nJC-pUAfch8k2ip3h5_ceUuopGpOoAzMXDzjk8/s320/Sacosica_cu_senzatii.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Îmi țineam copilul în brațe zilele trecute și aș fi vrut să opresc timpul în loc, voiam să nu se mai termine momentul acela de pupic lipicios și plescăit. Mi-a trecut repede însă fiindcă individul mic s-a gândit că e cazul să mă muște vârtos de nas. Am realizat astfel că sunt extrem de multe momente prețioase în viață pe care avem tendința să le ascundem într-un colțișor al memoriei. Le lăsăm acolo și nu le mai dezgropăm niciodată, din păcate. Într-o lume ideală, parfumată și bună mi-ar plăcea să am o trăistuță în care să bag fiecare moment care mă face fericită. Cred că ar fi o traistă enormă, nici nu știu dacă ar putea încăpea acolo tot ceea ce mi se pare frumos pe lumea asta. Și când te-ai simți trist, deprimat, abandonat, neiubit, ai băga mâna în sacoșică, ai scoate o amintire care ți-a umplut sufletul de căldură și viața parcă s-ar colora într-o nuanță ceva mai caldă. Ce lucruri aș băga în sacoșa cu senzații? Multe, dar nu neapărat într-o ordine, ar fi așezate acolo de-a valma.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 1. Felul în care te simți când ți se așează copilul mic în brațe, cum te mângâie, cum râde în felul acela caraghios și gâlgâit, cum doarme lipit de tine, cum spune te iubesc, cum se preface a fi un cățel. Toate acestea sunt atât de prețioase numai că, din păcate, cu trecerea anilor, uităm tot ceea ce ne-a bucurat atât de intens într-o anumită perioadă a vieții noastre. Copilul crește, în anumite familii chiar se produce o ruptură și nimeni nu își mai aduce aminte de cum copilul spunea te iubesc. În mod clar aceste amintiri ar intra în sacoșică.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Felul în care ne simțeam noi fiind copii și nu vorbesc de amintirea în sine care are și ea tendința de a se estompa, ci de sentimentul pe care l-am încercat într-o anumită situație: cum mă bucuram când făceam cazemate de zăpadă în fața blocului și veneam acasă ca un șobolan ud, bucuria care m-a cuprins când am primit prima pereche de rotile, și ultima de altfel, căci acelea erau reglabile, le purtai ani la rând. Felul în care părinții noștri ne iubeau și cum ne făceau să ne simțim.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. Sentimentul pe care ți-l dă iubirea, fluturii din stomac, zilele întregi de nemâncare, fiindcă nu aveai nevoie decât de dragoste, amintirea plimbatului de mână în parc, statul pe bancă strâns îmbrățișat, partida de sex care ți-a sucit mințile, țigarea de după, ploaia care se aude când stai în brațele persoanei iubite. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 4. Cele mai bune 10 filme și felul în care te fac ele să te simți. Eu, de exemplu, văd Meet Joe Black cam o dată pe an și de fiecare dată plâng în hohote la sfârșitul lui. La fel pățesc cu Green Mile. Cine le-a văzut cred că poate confirma. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 5. Senzația de uitare, de contopire pe care ți-o dă un concert în aer liber, cu o acustică fantastică. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 6. Gustul provocat de mâncare, fie că e dulce, sărat, piperat, acru etc. Modul în care mâncarea bună ți se topește în gură.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;">     Și multe, multe altele. Într-o sacoșică a senzațiilor ar intra tot ceea ce ne-a bucurat vreodată sufletul și inima în așa fel încât atunci când nori negri ți se adună deasupra capului, să bagi mâna în trăistuță, scoți o amintire, ți-o proiectezi pe ecranul minții și, poate, poate, măcar pentru o perioadă soarele va răsari. Cred că viața ar fi mult mai frumoasă și am trece mai ușor peste perioadele urâte ale vieții dacă am avea putința de a retrăi anumite momente ale existenței noastre. Mai cred că am deveni ceva mai buni și mai puțin încrâncenați. Mă scoate din minți copilul pentru că are o criză de plâns la fiecare jumătate de oră? Pac, am băgat mâna în geanta mea de Mary Poppins, am scos senzația provocată de nașterea copilului meu și atunci, cu siguranță, mă voi îmblânzi și nu voi mai avea tendința de a mă rățoi la el și voi încerca să îl iau mai cu binișorul. Mă irită soțul? Bag mâna în aceeași geantă și scot frumușel de acolo felul în care m-am simțit când m-a sărutat prima oară și iritarea poate va dispărea ca un fum. Poate nu trebuie să fie neapărat o geantă mare, senzațiile, sentimentele ocupă un loc infim, chiar spre invizibil. Repet, nu amintirea ar trebui stocată, ci doar sentimentul pe care l-a oferit un anumit moment. Până una alta încerc să valorific fiecare moment frumos, să mă bucur cât pot, căci toate acestea trec ca o clipire de ochi. Vă doresc să aveți fiecare parte de geanta proprie cu senzații.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

amintirea, clipire, copil, copil fericit, copil mic, criza de plans, geanta, marz poppins, moment frumos, ochi, parintii nostri, pereche de rotile, senzatii, sufletul si inima, trist, utile

Sacoșica cu senzații

    Îmi țineam copilul în brațe zilele trecute și aș fi vrut să opresc timpul în loc, voiam să nu se mai termine momentul acela de pupi...