Sacoșica cu senzații

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsKWXwr7VVc2keNapVJmzqf7htgGqrikOHEmP0SZm7h-ih4F25466OaGFWG704KL4d13nIXZGPghkoMiZBnXeZJbbcWOmixGyQTu9g4nJC-pUAfch8k2ip3h5_ceUuopGpOoAzMXDzjk8/s1600/Sacosica_cu_senzatii.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="408" data-original-width="612" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsKWXwr7VVc2keNapVJmzqf7htgGqrikOHEmP0SZm7h-ih4F25466OaGFWG704KL4d13nIXZGPghkoMiZBnXeZJbbcWOmixGyQTu9g4nJC-pUAfch8k2ip3h5_ceUuopGpOoAzMXDzjk8/s320/Sacosica_cu_senzatii.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Îmi țineam copilul în brațe zilele trecute și aș fi vrut să opresc timpul în loc, voiam să nu se mai termine momentul acela de pupic lipicios și plescăit. Mi-a trecut repede însă fiindcă individul mic s-a gândit că e cazul să mă muște vârtos de nas. Am realizat astfel că sunt extrem de multe momente prețioase în viață pe care avem tendința să le ascundem într-un colțișor al memoriei. Le lăsăm acolo și nu le mai dezgropăm niciodată, din păcate. Într-o lume ideală, parfumată și bună mi-ar plăcea să am o trăistuță în care să bag fiecare moment care mă face fericită. Cred că ar fi o traistă enormă, nici nu știu dacă ar putea încăpea acolo tot ceea ce mi se pare frumos pe lumea asta. Și când te-ai simți trist, deprimat, abandonat, neiubit, ai băga mâna în sacoșică, ai scoate o amintire care ți-a umplut sufletul de căldură și viața parcă s-ar colora într-o nuanță ceva mai caldă. Ce lucruri aș băga în sacoșa cu senzații? Multe, dar nu neapărat într-o ordine, ar fi așezate acolo de-a valma.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 1. Felul în care te simți când ți se așează copilul mic în brațe, cum te mângâie, cum râde în felul acela caraghios și gâlgâit, cum doarme lipit de tine, cum spune te iubesc, cum se preface a fi un cățel. Toate acestea sunt atât de prețioase numai că, din păcate, cu trecerea anilor, uităm tot ceea ce ne-a bucurat atât de intens într-o anumită perioadă a vieții noastre. Copilul crește, în anumite familii chiar se produce o ruptură și nimeni nu își mai aduce aminte de cum copilul spunea te iubesc. În mod clar aceste amintiri ar intra în sacoșică.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Felul în care ne simțeam noi fiind copii și nu vorbesc de amintirea în sine care are și ea tendința de a se estompa, ci de sentimentul pe care l-am încercat într-o anumită situație: cum mă bucuram când făceam cazemate de zăpadă în fața blocului și veneam acasă ca un șobolan ud, bucuria care m-a cuprins când am primit prima pereche de rotile, și ultima de altfel, căci acelea erau reglabile, le purtai ani la rând. Felul în care părinții noștri ne iubeau și cum ne făceau să ne simțim.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. Sentimentul pe care ți-l dă iubirea, fluturii din stomac, zilele întregi de nemâncare, fiindcă nu aveai nevoie decât de dragoste, amintirea plimbatului de mână în parc, statul pe bancă strâns îmbrățișat, partida de sex care ți-a sucit mințile, țigarea de după, ploaia care se aude când stai în brațele persoanei iubite. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 4. Cele mai bune 10 filme și felul în care te fac ele să te simți. Eu, de exemplu, văd Meet Joe Black cam o dată pe an și de fiecare dată plâng în hohote la sfârșitul lui. La fel pățesc cu Green Mile. Cine le-a văzut cred că poate confirma. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 5. Senzația de uitare, de contopire pe care ți-o dă un concert în aer liber, cu o acustică fantastică. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 6. Gustul provocat de mâncare, fie că e dulce, sărat, piperat, acru etc. Modul în care mâncarea bună ți se topește în gură.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;">     Și multe, multe altele. Într-o sacoșică a senzațiilor ar intra tot ceea ce ne-a bucurat vreodată sufletul și inima în așa fel încât atunci când nori negri ți se adună deasupra capului, să bagi mâna în trăistuță, scoți o amintire, ți-o proiectezi pe ecranul minții și, poate, poate, măcar pentru o perioadă soarele va răsari. Cred că viața ar fi mult mai frumoasă și am trece mai ușor peste perioadele urâte ale vieții dacă am avea putința de a retrăi anumite momente ale existenței noastre. Mai cred că am deveni ceva mai buni și mai puțin încrâncenați. Mă scoate din minți copilul pentru că are o criză de plâns la fiecare jumătate de oră? Pac, am băgat mâna în geanta mea de Mary Poppins, am scos senzația provocată de nașterea copilului meu și atunci, cu siguranță, mă voi îmblânzi și nu voi mai avea tendința de a mă rățoi la el și voi încerca să îl iau mai cu binișorul. Mă irită soțul? Bag mâna în aceeași geantă și scot frumușel de acolo felul în care m-am simțit când m-a sărutat prima oară și iritarea poate va dispărea ca un fum. Poate nu trebuie să fie neapărat o geantă mare, senzațiile, sentimentele ocupă un loc infim, chiar spre invizibil. Repet, nu amintirea ar trebui stocată, ci doar sentimentul pe care l-a oferit un anumit moment. Până una alta încerc să valorific fiecare moment frumos, să mă bucur cât pot, căci toate acestea trec ca o clipire de ochi. Vă doresc să aveți fiecare parte de geanta proprie cu senzații.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

amintirea, clipire, copil, copil fericit, copil mic, criza de plans, geanta, marz poppins, moment frumos, ochi, parintii nostri, pereche de rotile, senzatii, sufletul si inima, trist, utile

Sacoșica cu senzații

    Îmi țineam copilul în brațe zilele trecute și aș fi vrut să opresc timpul în loc, voiam să nu se mai termine momentul acela de pupi...

Ce să mai gătesc?

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihT7wVKfutmc_BrQPmpFrxdggUgrQhgL6PLWfL3KGzPko_77FhR-WlLzreXKa-d0HzP5zemNNdI80m-Kq6S-XfAE2lrLZQjjaRoFZqiT2OLw5YcsCM_0y3tEkAX_7IEhj2FmlNe1S-po0/s1600/Ce_sa_mai_gatesc.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="454" data-original-width="680" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihT7wVKfutmc_BrQPmpFrxdggUgrQhgL6PLWfL3KGzPko_77FhR-WlLzreXKa-d0HzP5zemNNdI80m-Kq6S-XfAE2lrLZQjjaRoFZqiT2OLw5YcsCM_0y3tEkAX_7IEhj2FmlNe1S-po0/s320/Ce_sa_mai_gatesc.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Se spune că cei mai mari bucătari din lume sunt bărbați și uitându-mă prin bucătării ale renumitelor restaurante cu multe stele nu pot să dezmint această afirmație. Nu pot și nici nu vreau, îmi convine de minune căci mă aflu în situația de a nu mă număra printre acei oameni atât de talentați în ale bucătăriei, încât, vorba maică-mii, să facă din rahat bici și să mai și pleznească. Chestia asta cu bucătăreala nu se află printre calitățile mele, o recunosc cu oarecare rușine și cu toate acestea dacă îmi reproșează cineva sau îmi evidențiază faptul că nu sunt chiar un master chef mă supăr teribil. Și nefiind așa o capacitate în a mânui oale, ingrediente și rețete evident că mă găsesc uneori în situația de a nu ști ce să mai fac de mâncare. Sunt soție și mamă și trebuie să am grijă, în primul rând, ca odrasla să învețe să mănânce sănătos și să aprecieze beneficiile mâncării de calitate în locul junk-food-ului. Numai că la un moment dat nu știi ce să mai inventezi să fie și bun, să nu fie la un cost extrem de ridicat, să mulțumească gusturile celor trei membri ai familiei, respectiv bărbat, prichindel și persoana mea. Hai, că pe prichindel îl mai păcălesc, că e mic încă, nu a dat cu nasul de cartofi prăjiți cu maioneză și aripioare picante. Dar ce fac cu restul casei? Pentru soț mâncarea trebuie să fie gustoasă, consistentă și uneori ca la mama acasă. Numai că asta nu prea coincide cu gusturile mele culinare fiindcă eu nu îmi permit să mănânc ca dumnealui, că vreau în permanență să slăbesc. Așa că în fiecare săptămână sunt nevoită să caut soluții, să răsfoiesc rețete virtuale, cărți de bucate, în descoperirea meniului perfect. Nu îmi iese tot timpul și am tendința să fiu repetitivă, nemaivorbind și de faptul că, cum am spus, nu sunt vreun talent și nu îmi place să îmi irosesc timpul în bucătărie. Din păcate sau din fericire, nu știu, consider că în viața asta ai și alte lucruri de făcut decât să tot stai să bucătărești, să bagi în burtă ca apoi să elimini. Bani și muncă aruncați pe apa sâmbetei, când poți să faci ceva mai instructiv, de pildă să ies cu copilul în parc. În fine, trebuie cineva să o facă și pe asta și cât am copil de crescut va trebui să mă sacrific pe altarul bucătăriei. Așa că săptămână de săptămână sunt la hiper-market înarmată cu ditamai listoiul în încercarea de a găsi meniul perfect, combinația perfectă de bun, nu foarte costisitor și relativ ușor de făcut. Ciorbă de legume, de perișoare, de văcuță, de porc, ocazional o supă, partea bărbătească din casă nu are nici o preferință pentru delicateţuri cum ar fi supa cremă, la partea bărbătească intră și copilul. Orez, fripturi, niscaiva tocănițe, cartofi la cuptor, mai o pizza făcută în casă, mai o conopidă, mai o mâncare de legume, cu chiu cu vai o scot la capăt. Să nu vă gândiți totuși că numai asta alcătuiesc de ale gurii, nu sunt totuși chiar atât de limitată. Probabil cam asta face toată lumea, nu știu, însă când e vorba de făcut cumpărăturile pentru zilele în care urmează să gătesc zici că vine potopul peste mine. Aș mai avea o soluție: aceea a găsirii unui consilier culinar. Nu știu dacă există, dar dacă nu, cred că ar trebui inventată. Îi dai omului bugetul, preferințe culinare ale membrilor familiei, îți alcătuiește un meniu săptămânal și ai scăpat. Dacă ești chiar un nepriceput în această artă a gătitului îți face și lista de cumpărături, te duci la țanc. Dacă mai atașează și rețeta deja ești un client mega fericit și toată lumea ar avea de câștigat: expertul face un ban, economia merge, clientul e mulțumit că a scăpat de corvoada alcătuirii meniului, economisești și timp și bani fiindcă nu mai arunci banii pe lucruri care îți vor umple frigiderul aiurea. Sunt sigură că nu sunt singura persoană în situația de a nu ști ce să mai gătească, așa că o să vă rog să îmi postați, măcar din când în când, ce mai gătiți. M-ar ajuta teribil și ați face un copil fericit căci mama lui va avea mai mult timp pentru el, mama răpindu-i din timpul petrecut împreună pentru a căuta rețete.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

barbati, cartofi la cuptor, ciorba de legume, consilier, copil fericit, junk-food, lume, meniu, pizza facuta in casa, utile

Ce să mai gătesc?

    Se spune că cei mai mari bucătari din lume sunt bărbați și uitându-mă prin bucătării ale renumitelor restaurante cu multe stele nu po...