Numai bătrân să nu fii în România lui Tudorel Toader

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHI5e87VbarYHGGCj5tRK56xxFGON55OHUA5I31XKq0dsHEnU4FYMv9sS15xL6F7Va1osxuFQhY1hOJUskc3ub86trA2wwZ38DQOuLJ57F09570C9CRNCYvP9Mb3V7pdml0b7uyzT4pJI/s1600/Numai_batran_sa_nu_fii_in_Romania_lui_Tudorel_Toader.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="400" data-original-width="600" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHI5e87VbarYHGGCj5tRK56xxFGON55OHUA5I31XKq0dsHEnU4FYMv9sS15xL6F7Va1osxuFQhY1hOJUskc3ub86trA2wwZ38DQOuLJ57F09570C9CRNCYvP9Mb3V7pdml0b7uyzT4pJI/s320/Numai_batran_sa_nu_fii_in_Romania_lui_Tudorel_Toader.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Am 40 ani, mulți ar spune că sunt încă tânără. Parțial adevărat, numai că în jurul acestei vârste cam începe declinul și multe încep a scârțâi în organismul nu demult infailibil. Îți mai cad dinții, vederea îți slăbește, hormonii îți joacă feste, articulațiile la fel. Și vrei sau nu, începi să te gândești la bătrânețe. Evident că îmi doresc să fiu o persoană în vârstă, modernă, la curent cu tendințele vremii, liberă să mă plimb, să mă duc la teatru, să îmi pierd vremea prin librării la modă. Dar socoteala de acasă nu prea se potrivește cu cea din târg și de cele mai multe ori lucrurile nu prea ni se așează așa cum am dori noi. Așa că atunci când am fost întrebată cum mi-aș vedea bătrânețea, asta presupunând că bunul Dumnezeu se milostivește de mine și ajung acolo, am răspuns că îmi doresc doar două lucruri: să fiu zdravănă de cap și zdravănă de picioare, căci nimic nu e mai dureros ca, ajuns la o vârstă, să devii povară pentru alții. Nu cred că are nici o legătură cu etnie, rasă sau educație. Omul bătrân e o povară pentru ceilalți. De fapt, îmi cer scuze, cred că ține totuși de educație, omul educat și cu bun simț nu îl consideră bătrân și o povară pentru societate pe cel trecut de o anumită vârstă.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Însă mă uit în jurul meu și văd dezinteresul cu care sunt tratați oameni chiar de 55-60 ani. Mă uit rar la televizor însă zilele trecute mi-a ajuns pe la urechi o știre potrivit căreia un bătrân a fost bătut și jefuit într-o scară de bloc de niște scursuri, căci nu poți numi altfel niște bărbați în toată firea care și-au dovedit bărbăția lăsând la pământ un bătrân de peste 70 ani. M-a bucurat faptul că s-a mobilizat toată opinia publică, m-a bucurat faptul că s-a dat dovadă de omenie însă acesta a fost numai un caz de care s-a aflat întâmplător. Bătrânii sunt batjocoriți, bătuți și furați și asta nu apare în mass-media în fiecare zi. De la simpla înjurătură din autobuz până la a lăsa leșinat un bătrân în scara unui bloc nu e decât un pas. Și treaba nasoală e că societatea românească nu numai că e lăsată rece de asemenea evenimente ce ar trebui grav pedepsite din punctul meu de vedere, ba chiar începe să favorizeze deținuți, deținuți care poate au fost condamnați tocmai din cauza faptului că au săvârșit un act de violență împotriva unei persoane vârstnice. Uite și de asta spun că trebuie să fiu zdravănă la cap și la picioare, să am judecată și să mă feresc singură de abuzuri, fiindcă justiția asta a lui Tudorel Toader nu dă nici o amărâtă de ceapă degerată pe vârstnicii din țara noastră. Bătrânii sunt înșelați în magazine, prestatorii de servicii îi fură, tinerimea românească, viitorul patriei îi batjocorește, îi bate sau, chiar mai rău, îi omoară pentru a le fura o amărâtă de pensie. Și ce face Tudorel Toader?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Păi ce să facă, ține ca la pension toate jigodiile astea, chiar mai mult, vrea să îi și despăgubească când ies de la zdup. Vorba aia, chiar ajungi să dai șpagă să intri la mititica. Poate exagerez și eu, e adevărat, însă tot zilele trecute mi-a ajuns la urechi, tot din presă, cazul unul alt bătrân maltratat de un tinerel și un puțoi de nici mai mult nici mai puțin de 11 ani. Ori ăluia de 11 ani cică nu ai ce să îi faci, că e minor. Păi dacă la 11 ani a bătut un bătrân să îi ia niște amărâți de 300 de euro, până la 18 ani de ce fapte va fi demn? Chestia e că din zi în zi începe să îmi fie frică a îmbătrâni și a deveni ținta unor asemenea agresori. Nu mă consolează deloc că vor ajunge și ei acolo, va fi mult prea târziu și până atunci vor pătimi destui din cauza acestor mizerii de oameni. Pentru că în România actuală nu mai există respect pentru vârstă, nu mai există respect pentru legi, pardon, nu mai există legi, sunt doar niște glumițe de amendamente, nu mai există respect pentru nimic și în general nu prea mai e nimic sfânt. E adevărat că mai răsare uneori soarele dar parcă e prea firav în tot noianul ăsta de răutate. Ce soluție avem? Cred că numai bunul Dumnezeu mai știe.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

abuzuri, agresori, batran, ceapa, Dumnezeu, educatie, magazine, omenie, persoane, povara, rautate, realitatea zilei, respect pentru lege, tudorel toader

Numai bătrân să nu fii în România lui Tudorel Toader

    Am 40 ani, mulți ar spune că sunt încă tânără. Parțial adevărat, numai că în jurul acestei vârste cam începe declinul și multe înce...

Cum se pierd tradițiile de paște

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNVX9tOrKcL9z4UmfAufvej-E3_fr2LX8z8DKKctVk7qH1ymKFLdDYb3bPTrLE5WjIKBwc882G7lhQmEUlCnG8YmXxXlN5IPY5CEEPYlbJ-qJ065JW8DElT6uA1eikBVosCS6y2BzUF6o/s1600/Cum_se_pierd_traditiile_de_paste.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="206" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNVX9tOrKcL9z4UmfAufvej-E3_fr2LX8z8DKKctVk7qH1ymKFLdDYb3bPTrLE5WjIKBwc882G7lhQmEUlCnG8YmXxXlN5IPY5CEEPYlbJ-qJ065JW8DElT6uA1eikBVosCS6y2BzUF6o/s320/Cum_se_pierd_traditiile_de_paste.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Acum câțiva ani, pe vremea în care eram adolescentă, recunosc că așteptam cu mare nerăbdare momentul venirii nopții de Înviere, nu dintr-un sentiment foarte mare de pietate, ci pentru că era singura noapte în care aveam voie să stau afară până târziu în noapte, sub pretextul aducerii luminii în casă. Cu siguranță părinții mei știau că e un tertip ieftin însă închideau indulgenți ochii la această escapadă anuală a mea. Întotdeauna se prelungea luarea luminii, intervenea mereu câte ceva, așa încât mă prindeau zorii până ajungeam duminică dimineață acasă. Sunt convinsă că la fel fac și adolescenții de azi, doar dacă nu cumva au o mai mare libertate decât au avut cei din generația mea. Cu timpul am câștigat un oarecare sentiment de religiozitate și am început să merg la biserică în noaptea de Înviere din cu totul alte motive. Nu știu însă câţi oameni, cel puțin în orașele mari, mai păstrează acest sentiment. Pentru că am convingerea că tradițiile și motivele pentru care sărbătorim Paștele se pierde undeva între serviciu și drumul spre casă. Tradițiile de Paște au tendința de a deveni doar comerț, tradițiile au tendința de a se pierde undeva în coșul iepurașilor de Paște, printre ouă de ciocolată și cadoul copilului cât mai consistent. Dacă în orașele mai mici spiritul acesta pare a se mai păstra pentru o vreme și gospodinele încă deretică cu aceeași râvnă ca pe vremea bunicii, în orașele mari lucrurile nu stau tocmai la fel. Și cred că și în locurile de dimensiuni mai mici nu va mai domni multă vreme obiceiul acesta, urmașii celor ce urmează tradițiile sunt ei înșiși pierduți tot în coșul iepurașilor de Paște și ceea ce slăveau pe vremea bunicilor și părinților lor va deveni istorie. În orașele mari adultul e fericit că poate va primi o primă financiară, în cel mai fericit caz, în cel mai nefericit va primi doar salariul ceva mai devreme. În orașele mari adultul se gândește că poate pică Paștele mai aproape de 1 mai și prinde și el o mini vacanță pe Valea Prahovei. În orașele mari adultul nu mai are vreme de vopsit ouă, ci le cumpără la caserolă gata vopsite, dacă vrea își poate cumpăra chiar și de prepeliță, tot gata vopsite. Aici adultul nu prea mai face cozonac că îngrașă. Și dacă chiar vrea, fie îl comandă, fie îl cumpără de-a gata direct de la supermarket. Aici unii adulți a doua zi de Paște sunt direct în sala de sport pentru a pierde carbohidrații consumați în ziua de Paște. Cred că la biserică încă se mai merge, încă avem o frică ancestrală. E bine să mergem la biserică să luam lumină, altfel nu ne ajută Dumnezeu. Nu zic că nu e bine și așa dar din an în an cred că se va pierde adevărata semnificație a acestei sărbători. Adultul nu mai are timp și chef să mai creadă în niște valori atât de perimate pentru el, om modern. Timpul pentru reflecție, bunătate, omenie, introspecție e apus de mult în orașele mari. Paștele e doar un alt prilej pentru cadouri, să cumpărăm nașilor un coș din acela uriaș gata făcut, să achiziționăm vacanțe scumpe neapărat cu zbor charter, că nu mai putem ciocni un amărât de ou și în bucătărie, e musai să fie ciocnit în Tenerife. Altfel toate bune, toată lumea așteaptă să vină Paștele, ne întrebăm încă de prin februarie când pică Paștele anul asta. Dar de ce ne întrebăm?! Ah, da, că să știm când au copiii noștri vacanță și noi, bineînțeles. Cu siguranță nu toți adulții din marele orașe fac așa fiindcă mă aștept să fiu contrazisă vehement că cutare și cutare nu fac așa. Evident că există numeroase persoane pentru care Paștele înseamnă cu totul altceva decât un grătar relaxat printre prieteni. Dar nu poate nimeni nega că, în aceeași măsură există și adulții de care spuneam. Nu afirm nici că cei ce sarbatoresc în felul lor ar fi niște oameni răi sau necredincioși. Spun doar că dinamica vremii e schimbată în așa măsură încât valorile sunt altele și obiceiurile schimbate sau revigorate, după cum vrea fiecare să vadă lucrurile. Sărbători fericite și Christos a înviat.</div>

adolescenta, bunatate, cosul iepurasilor, omenie, realitatea zilei, Tenerife, traditiile de paste, vacanta

Cum se pierd tradițiile de paște

    Acum câțiva ani, pe vremea în care eram adolescentă, recunosc că așteptam cu mare nerăbdare momentul venirii nopții de Înviere, nu di...