Pregătiri de 1 martie la grădiniță

    Pregătiri de 1 martie la grădiniță. Nu, nu e bine. Pregătiri de 1 martie în primul an de grădiniță. 11 septembrie, 15 septembrie, 17 septembrie, început de an școlar. Se convoacă și prima ședință cu părinții la care, inevitabil, un părinte mai cu moț face repede un grup de WhatsApp. Se colectează toate numerele de telefon, se adaugă pe grup și încep discuțiile. De cele mai multe ori se discută aspecte legate de latura financiară. Am uitat să menționez că este vorba despre o grădiniță de la stat, nu din mediul privat, nu am nici cea mai vagă idee cum merg lucrurile acolo. La grădinițele de stat, știe toată lumea cum stă treaba, că vrei sau nu, ca părinte trebuie să asiguri niște materiale căci statul român nu suportă toate cheltuielile, educația nu e chiar gratuită în România. Primele discuții serioase cu privire la strângerea de fonduri au loc în preajma sărbătorilor de iarnă când se alcătuiește un fond pentru a cumpăra cadouri pentru educatoare, îngrijitoare, directoare, personal de la bucătărie, paznici, contabili și electricieni. Am exagerat, e adevărat, dar nu sunt chiar atât de departe de adevăr. Părinții au discuții în contradictoriu de la cele mai mici amănunte, există discuții în ceea ce privește suma care trebuie strânsă, cadoul potrivit, cadourile pentru copii, ambalajul care ar trebui achiziționat. Indiferent cât de organizați și indiferent cât ar fi grupul de unitar tot vor exista discuții.

    Numai că părinții nu se cunosc între ei, nu pot colabora eficient atâta timp cât nu se cunosc, nu au socializat mai mult de banalul bună ziua adresat când este adus copilul la grădiniță. Trece și momentul sărbătorilor de iarnă, părinții se liniștesc vreo 3 luni și începe problema cadourilor și a strânsului de bani pentru 1 martie și 8 martie. Strângem bani sau venim individual cu un mărțișor? Facem cadouri sau luăm un buchet de flori? Sau luăm buchetul de flori pe 1 martie și facem un cadou pe 8 martie? Și cam cât ar costa toată distracția asta? Dăm prea mulți bani sau prea puțini? Și cum știi dacă e mult sau e puțin? Luăm ceva simbolic sau un cadou ceva mai costisitor? Că doar doamnele educatoare au grijă de copiii noștri timp de 3 ani. Repet, toate aceste discuții au loc pe WhatsApp, dacă ai telefonul oprit sau nu îți merge net-ul, în momentul deschiderii aplicației îți intră peste 2000 de mesaje și oricum nu s-a ajuns la nici o concluzie. Există două feluri de părinți, cei care au ceva de spus, au o opinie puternică și vin și cu ideile și cei care sunt de acord cu ceea ce se întâmplă. Destul de rar există și părinți care se rup de grup și fac ceea ce îi taie capul. Chiar dacă învățământul este de stat și știe toată lumea că salariile sunt mizerabile asta nu înseamnă că de 8 martie trebuie achiziționate bijuterii de aur sau cine știe ce bazaconii costisitoare. Eu vreau să îmi educ băiatul în așa fel încât să dăruiască tradiționalul mărțișor și un buchețel de ghiocei. Mi se pare extrem de înduioșător un copil mic care învață să dăruiască. Lăsând la o parte discuțiile interminabile dintre părinții care nu cad niciodată de acord, ca mamă, am mai întrebat încoace și încolo cam cu ce ar trebui să mă înfățișez de 8 martie la grădiniță. Cineva m-a sfătuit să le iau educatoarelor niște parfumuri și, evident, nu de la Avon.

    Păi un parfum mai puțin de 200 Ron nu costă, înmulțit cu doi, două educatoare, plus îngrijitoare etc. Mi se pare că se uită semnificația celor două zile și avem tendința de a le transforma în ceva mai mult dar nu prind încă esența, nu pricep de ce trebuie dăruite cadouri scumpe. Cumva cumpărăm personalul din sistemul educațional sau ne arătam aprecierea? Tind să cred mai mult în prima variantă fiindcă uneori se fac cadouri tocmai personalului pe care îl suportăm mai puțin, tocmai pentru a ține un ochi mai deschis asupra copilului nostru. Ori asta nu e tocmai în regulă. Mi se pare că a aduce un buchețel de flori ca semn de apreciere e mai de dorit decât a cumpăra bunăvoința educatoarei. Un alt aspect de luat în seamă este acela că este vorba despre învățământul de stat. E posibil ca un părinte să nu își poată permite avalanșa de cadouri care trebuie cumpărate cu ocazia fiecărei sărbători. Un cadou extrem de potrivit mi s-ar părea a fi un lucrușor meșterit de copil și dăruit de acesta. Copilul ar învăța semnificația celor două zile și ar avea satisfacția lucrului făcut de mânuța lui. Dar am senzația că meteahna aceasta moștenită din comunism nu va pleca chiar așa, cu una, cu două. Până atunci am să rezist cu stoicism avalanșelor de mesaje primite pe WhatsApp de la părinții care se pun atât de greu de acord.