A fost odata un teritoriu al regatelor, acum …

    Mereu am fost curioasă despre ce se întamplă in spatele graniţelor statului Coreea de Nord (RPDC oficial) drept urmare mi-am cumpărat toate carţile editate sau reeditate în ultima vreme (respectiv ultimii 10 ani), carţi, pe care le-am citit din scoarţă in scoarţă. 

    Am urmărit cu un deosebit interes toate ştirile despre Coreea de Nord şi am vizionat toate documentarele din spaţiul public. Am reuşit să discut cu câteva persoane care ştiu mult mai multă istorie decât mine, persoane care au intrat în contact direct cu nordcoreeni care au reuşit să evadeze din cel mai mare si mai insalubru lagăr al secolului XXI. Pentru cineva care nu a fost nici macar o clipa urmărit, spionat si căruia nimeni niciodată nu i-a impus o anumită ţinuta sau o anumită exprimare a sentimentelor, pot spune ca am digerat foarte greu anumite informaţii si situaţii. Am avut nevoie de foarte mult timp sa inţeleg de ce oamenii se lasă condusi de alţi oameni si nu riposteză pentru nimic in lume (spre surprinderea mea nici măcar pentru propria familie). In schimb am înţeles că ceea ce părea o poveste trista, dar, doar o poveste în romanul O mie nouă sute optzeci și patru scris de George Orwell se întamplă în Coreea de Nord. Mai mult, majoritaetea oamenilor cred că ceea ce traiesc este firescul iar cei care reuşesc să fuga din acest lagar trăiesc o drama mai mare decât dacă ar ramâne in ţara natală. Aceştia se intersecteză de cele mai multe ori cu persoane răuvoitoare care urmăresc profitul personal, aceste persoane cunosc cât sunt de neştiutori şi necunoscători nordcoreeni si reuşesc extraordinar de uşor să-i abata de planul lor. De vina este pur şi simpul Dictatura ereditara cunscută sub numele de Invaţaturile Juche. Acest tip de dictatură a inlocuit dictatura si Ideologia marxistă permitând unei structuri să faca absolut tot ce doreşte, cu paşi mici prin instaurarea fricii şi prin subminarea oricarei dorinţe, de fapt singurul lucru pe ai voie să ţi-l doresti este bunastarea Liderului. Liderul este in tot si în toate, Pamântul însuşi se învarte in jurul Liderului suprem, el este unic iar în timp... toţi locuitorii Coreei de Nord vor crede că este Buddha în persoană, doar daca la un moment dat renaşte speranţa. Acestă speranţa cu siguranţa se doveşte a fi tot Liderul. Vorbesc aici despre religia Budistă, pentru că spre deosebire de alte religii si culte această religie a avut un rol important recunoscut în istoria scrisă şi spusă a Coreei şi mai mult, pentru a lasa o falsă impresie că statul acceptă libertatea religioasa această religie este si finanţata uneori, chiar daca în Coreea de Nord majoritatea locuitorilor nu simpatizeza cu nicio religie. Locuitorii Coreei de Nord ştiu că Liderul este mulţumit atâta timp cât ei nu se abat de la drumul trasat înainte de a se naşte. 

    Exista la un moment dat o lege scrisă care spunea că tinerii se pot casatorii la varste de 30 de ani barbaţii si 28 de ani femeile. In anul 1990 această interdicţie a fost ridicată dar populaţia obişnuită cu restricţiile nu acceptă aceasta schimbare si nu priveşte cu ochi buni o casatorie timpurie. Există o relatare dintr-un ziar nordcoreean ““patria şi naţiunea speră şi cred că tinerii vor păstra frumoasa tradiţie de a se căsători doar după ce vor fi făcut destule pentru ţară şi popor”. Inchei cu acest citat pentru ca vreau ca fiecare să se gandescă ce s-ar fi întamplat în România daca sistemul comunist nu era înlăturat iar individul nu putea alege nici macar vârsta cand poate să-şi intemeieze o familie, fiind cunoscut că familia stă la baza societatii.

Atât pentru acum! Călatoria in „teritoriul regatelor” continuă....