Biserica - mijloc de manipulare în masă sau iertătoarea tuturor păcatelor?

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRfls2bT2yH3DnO_Ag5NJWXFdNBJCSEO0ed3d5LDd_29ALS8AfS-R9ROc4YWU92_h0C7MJccNkNEl4Rw-YLB_hVL5fLrQA_k_n8_6DQZCmxIMzeCYe1EwZAihWcN5EHNt_F60fh-ey_Hg/s1600/biserica.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRfls2bT2yH3DnO_Ag5NJWXFdNBJCSEO0ed3d5LDd_29ALS8AfS-R9ROc4YWU92_h0C7MJccNkNEl4Rw-YLB_hVL5fLrQA_k_n8_6DQZCmxIMzeCYe1EwZAihWcN5EHNt_F60fh-ey_Hg/s320/biserica.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Înainte de a-mi pune această întrebare aș vrea să lămuresc că nu pun semnul egalității între biserică și credință și în cele ce voi spune nu mă voi referi la credința în Dumnezeu, ci strict la frecventarea bisericii și a rolului ei în societatea românească.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Stau și îmi pun întrebarea dacă mersul frecvent la biserică, sau mai puțin frecvent, îmi va aduce fericirea pe lumea de apoi, asta presupunând că există o lume de apoi. Stau și îmi pun întrebarea asta fiindcă constat cu mirare că de fiecare dată când este o sărbătoare mai importantă sau sunt aduse moaștele nu știu cărui sfânt, lumea se calcă la propriu în picioare și ia biserica cu asalt. Stau și mă întreb și mă gândesc că poate oamenii aia știu ei ceva... Recunosc că nu m-am înghesuit la pupat moaște niciodată și recunosc că nu îi înțeleg nici pe cei ce o fac și care stau cu orele la cozile bine știute. Oare sărăcia, problemele și disperarea fac ca oamenii să facă orice și să ajungă să pupe niște oase doar în speranța că va fi mai bine ?! Stau și mă întreb atunci dacă aceasta este adevărata credință. Sau toți oamenii ăia care stau cu orele la cozi și se calcă în picioare în numele credinței sunt manipulați cu toții? Credința stă numai în faptul că te duci zilnic, săptămânal sau lunar la biserică? Sau stă în faptul că ești un om drept și bun și corect și nu îți vorbești aproapele de rău și te rogi în liniștea casei tale sau sub umbra unui pom sau chiar în ușa bisericii fiindcă nu vrei să intri în biserică pentru că ești întâmpinat de un șir de cerșetori și nu ai avea cum să îi omenești pe toți. Eu personal cunosc mulți oameni buni și de calitate care nu cred în biserică. Repet, nu vorbesc de lipsa credinței într-o formă de divinitate, ci de lipsa de credință în instituția bisericii. Dacă nu merg la biserică mă face asta mai puțin credincios? Dacă nu pup zeci de icoane pupate de mii de oameni înaintea mea (purtători de microbi, hai să recunoaștem), mă face un om rău? Aș vrea să cred că nu. Evident că nu susțin că cei ce merg la biserică sunt oameni răi, nu m-aș putea gândi la așa ceva. Dar așa cum cunosc oameni cu coloană vertebrală care nu frecventează biserica, tot așa cunosc și oameni care merg la biserică dar natura lor e întunecată și urâtă, rea și capricioasă. Şi la fel cunosc și sfinți părinți care au un har al lor și care slujesc într-o mănăstire uitată de lume, tot așa cum cunosc și capete luminate în mari instituții bisericești, care nu prea mai au vreme decât de treburi administrative, nicidecum de a fi lângă aproapele lor. Credința ține de mărimea bisericii unde îți faci rugăciunea? Sau de donația pe care o faci la înălțarea unui edificiu de niște dimensiuni nemaivăzute și la a cărei construcție s-au alocat atât de multe fonduri încât ar fi utilat, igienizat și construit spitale și școli? Mă uit în jurul meu și, surprinzător, văd oameni senini care nu se omoară cu mersul la slujba de duminică. Şi mă uit iar în jurul meu şi îi văd pe unii semeni de-ai mei, participanți la slujba de duminică, ce au un suflet rău şi urat şi în preajma cărora nu îţi place să stai fiindcă sunt urâți sufletește. Ce se întâmplă? Nu se roagă cum trebuie, unde trebuie, în felul potrivit de nu au atins seninătatea celor dintâi? Sau ei îşi vor găsi izbăvirea şi liniștea pe lumea cealaltă? Să nu mă înțelegeți greșit, nu condamn pe nimeni care merge la biserică, cum nu îi condamn nici pe cei care nu merg. Doar că uneori cei ce merg sunt atât de înverșunați împotriva celor care nu merg, că mă gândesc că ceva nu e în regulă. Biserica ar trebui să îţi facă sufletul şi inima mai deschise. Sau asta o face doar credința? Probabil nu am să găsesc niciodată răspunsul la întrebările mele. Şi cu siguranță nu sunt singura care îşi pune întrebările acestea. E deranjant la un moment dat că unii oameni îi consideră pe reprezentanții bisericii ceva mai mult decât sunt. Până la urmă sunt tot oameni, ceea ce îi face popi, mântuitori ai omenirii, e un act, o hârtie doveditoare a unei școli, a unui institut, nicidecum aura de deasupra capului şi faptul că sunt mai buni ca mine sau ca tine. Şi iar recunosc că unii chiar sunt mai buni decât mulți, mulți dintre noi. Şi sunt mai buni decât noi într-o chilie amărâtă....</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Așadar, îmi va ierta biserica de ceea ce mă fac vinovată pe lumea aceasta sau va lăsa asta pe seama unei dreptăți divine de care sunt convinsă că vom avea cu toții parte?!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

biserica, credincios, credinta, Dumnezeu, realitatea zilei, rugaciune, sfant, societate, suflet bun, suflet rau

Biserica - mijloc de manipulare în masă sau iertătoarea tuturor păcatelor?

    Înainte de a-mi pune această întrebare aș vrea să lămuresc că nu pun semnul egalității între biserică și credință și în cele ce voi s...