Dumnezeu mă vrea curată

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHskesvpET7xIItWGozhZNYw8ul_DIKSPcTkJG3OTexTuS60dSlzSm5SeXkDpEbcj984kqYg3zjxcg3AREoBDVMr7z2U9-O7Jxb1ap7fkneHWOWCStW5wl90ZPe_U7LAUrbpaI9X6GbK8/s1600/Dumnezeu_ma_vrea_curata.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="407" data-original-width="728" height="178" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHskesvpET7xIItWGozhZNYw8ul_DIKSPcTkJG3OTexTuS60dSlzSm5SeXkDpEbcj984kqYg3zjxcg3AREoBDVMr7z2U9-O7Jxb1ap7fkneHWOWCStW5wl90ZPe_U7LAUrbpaI9X6GbK8/s320/Dumnezeu_ma_vrea_curata.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Cred într-o forță superioară care ne guvernează pe noi toți, cred că există ceva care e deasupra noastră cu un ochi critic, cred că exista ceva sau cineva pe care îl putem numi Dumnezeu, Allah sau Buddha sau karma sau o forță divină sau cum doriți să îi spuneți. Mai cred și în creștinism tot așa cum cred și în budism și respect religia fiecăruia atâta timp cât nu produce rău, căci în numele religiei, de-a lungul timpului au fost săvârșite numeroase atrocități. De asemenea, respect diferitele culte are tuturor religiilor precum și datinile și obiceiurile fiecărei religii. Dar ce nu înțeleg este de ce ne vrea Dumnezeu, cel puțin pe noi, românii, murdari. Mai precis nu înțeleg obsesia aceasta de a sta cu calendarul creștin-ortodox pe masa din bucătărie și, ori de câte ori am vreo rufă de pus la spălat, să consult repede calendarul să vad ce fel de cruce e pusă în ziua respectivă, roșie sau neagră, și, în funcție de asta, să știu dacă mă apuc să spăl sau nu. Evident că nu am să mă apuc să spăl taman în zi de Crăciun sau de Paște, hai să zic că înțeleg și să nu spăl duminica, fiind zi de odihnă, în ciuda faptului că în 2018 a rămas cam singura zi în care nu mergi la serviciu și îți faci treburile casnice.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Dar ce nu înțeleg este de ce s-ar supăra sfântul Patrick că am ales să spăl chiloții copilului fix când îl sărbătorim pe el. Nu știu dacă și catolicii ori protestanții practică nespălatul acesta cu ocazia fiecărui sfânt, cert e că eu m-am cam săturat și am impresia că ortodoxia asta ne cere să fim ceva mai sfinți decât sfinții părinți. M-am săturat pentru că acel calendar creștin-ortodox pe care cred că îl dețin tare mulți pe masa din bucătărie, cum am mai spus, e plin ochi de fel de fel de sfinți de onorat. Nici nu m-am dumirit bine, că hop, mai e încă un sfânt de slăvit și uite cum am rămas eu cu două mașini de rufe pline ochi. Dragi sfinți, care până la urmă ați fost tot muritori, v-aș ruga frumos să puneți o vorbă bună pentru mine la Cel de sus și să îmi îngăduiți să îmi spăl hainele, mai ales că am un copil mic care murdărește trei rânduri de haine în fiecare zi. Aș vrea să cred că Dumnezeul meu mă vrea curată atât trupește cât și sufletește. Am un loc de muncă destul de solicitant, îmi vine greu să îmi sincronizez orele și zilele de muncă în funcție de culoarea crucii din calendar, hainele mele se vor spălate fiindcă nu voi putea ține pasul cu multitudinea de boarfe ce se vor fi adunat în mașina de spălat. Și aș mai vrea să cred că pentru Dumnezeul meu e mult, dar mult mai important să fiu un om cu cinste, onoare, cuvânt, bunătate, decât un om habotnic care nu spală într-o joi cu cruce roșie dar își vorbește de rău aproapele. Mi se spusese la un moment dat că, în anumite zile de sărbătoare nu aș avea voie nici să îmi spăl părul până la apus sau să îmi tai unghiile. Să mă ierte Dumnezeul meu dar parcă e prea de tot. Nu am cercetat istoria acestui interzis la spălat, e adevărat, nu cred că există o explicație logică și firească, probabil e moștenită din moși strămoși, a mers ca o baladă orală și toată lumea a luat-o de bună, cum că nu avem voie să spălăm când e sfântul Calinic.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Aș vrea să știu cu ce îi supără somnul de veci sfântului Calinic că am spălat eu tricourile pline de mâncare ale copilului meu? Sau cu ce îi supără odihna veșnică sfintei Parascheva că am îndrăznit să mă spăl eu pe cap la ora 10 dimineața în loc de a aștepta până la ora 21? Rațiunea îmi spune că nu îi supără cu nimic, ba mai mult, cred că nici nu îi interesează. Mi s-a întâmplat, și nu o dată, să se uite lumea chiorâș la mine, auzind că am spălat în cutare zi. Pe urmă lumea a adăugat că poate totuși mă iartă Dumnezeu, că doar am copil mic și trebuia să îi spăl hainele. Aha, deci așa merge treaba, Dumnezeu ăsta mare și bun iartă numai dacă ai copil, altminteri te va chinui în focurile iadului. Sper să îmi ierte Dumnezeul meu că am îndrăznit să fiu curată. Și mai sper să mă lumineze să nu mă mai fac vinovată și de altele mai rele, căci nu știu ce mă va paște în viața de apoi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

calendar crestin-ortodox, cuvant, Dumnezeu, haine, om habotnic, onoare, sarbatoare, sfant, spalat, utile, viata de apoi, vorba buna, zile de munca

Dumnezeu mă vrea curată

    Cred într-o forță superioară care ne guvernează pe noi toți, cred că există ceva care e deasupra noastră cu un ochi critic, cred că...

Biserica - mijloc de manipulare în masă sau iertătoarea tuturor păcatelor?

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRfls2bT2yH3DnO_Ag5NJWXFdNBJCSEO0ed3d5LDd_29ALS8AfS-R9ROc4YWU92_h0C7MJccNkNEl4Rw-YLB_hVL5fLrQA_k_n8_6DQZCmxIMzeCYe1EwZAihWcN5EHNt_F60fh-ey_Hg/s1600/biserica.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRfls2bT2yH3DnO_Ag5NJWXFdNBJCSEO0ed3d5LDd_29ALS8AfS-R9ROc4YWU92_h0C7MJccNkNEl4Rw-YLB_hVL5fLrQA_k_n8_6DQZCmxIMzeCYe1EwZAihWcN5EHNt_F60fh-ey_Hg/s320/biserica.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Înainte de a-mi pune această întrebare aș vrea să lămuresc că nu pun semnul egalității între biserică și credință și în cele ce voi spune nu mă voi referi la credința în Dumnezeu, ci strict la frecventarea bisericii și a rolului ei în societatea românească.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Stau și îmi pun întrebarea dacă mersul frecvent la biserică, sau mai puțin frecvent, îmi va aduce fericirea pe lumea de apoi, asta presupunând că există o lume de apoi. Stau și îmi pun întrebarea asta fiindcă constat cu mirare că de fiecare dată când este o sărbătoare mai importantă sau sunt aduse moaștele nu știu cărui sfânt, lumea se calcă la propriu în picioare și ia biserica cu asalt. Stau și mă întreb și mă gândesc că poate oamenii aia știu ei ceva... Recunosc că nu m-am înghesuit la pupat moaște niciodată și recunosc că nu îi înțeleg nici pe cei ce o fac și care stau cu orele la cozile bine știute. Oare sărăcia, problemele și disperarea fac ca oamenii să facă orice și să ajungă să pupe niște oase doar în speranța că va fi mai bine ?! Stau și mă întreb atunci dacă aceasta este adevărata credință. Sau toți oamenii ăia care stau cu orele la cozi și se calcă în picioare în numele credinței sunt manipulați cu toții? Credința stă numai în faptul că te duci zilnic, săptămânal sau lunar la biserică? Sau stă în faptul că ești un om drept și bun și corect și nu îți vorbești aproapele de rău și te rogi în liniștea casei tale sau sub umbra unui pom sau chiar în ușa bisericii fiindcă nu vrei să intri în biserică pentru că ești întâmpinat de un șir de cerșetori și nu ai avea cum să îi omenești pe toți. Eu personal cunosc mulți oameni buni și de calitate care nu cred în biserică. Repet, nu vorbesc de lipsa credinței într-o formă de divinitate, ci de lipsa de credință în instituția bisericii. Dacă nu merg la biserică mă face asta mai puțin credincios? Dacă nu pup zeci de icoane pupate de mii de oameni înaintea mea (purtători de microbi, hai să recunoaștem), mă face un om rău? Aș vrea să cred că nu. Evident că nu susțin că cei ce merg la biserică sunt oameni răi, nu m-aș putea gândi la așa ceva. Dar așa cum cunosc oameni cu coloană vertebrală care nu frecventează biserica, tot așa cunosc și oameni care merg la biserică dar natura lor e întunecată și urâtă, rea și capricioasă. Şi la fel cunosc și sfinți părinți care au un har al lor și care slujesc într-o mănăstire uitată de lume, tot așa cum cunosc și capete luminate în mari instituții bisericești, care nu prea mai au vreme decât de treburi administrative, nicidecum de a fi lângă aproapele lor. Credința ține de mărimea bisericii unde îți faci rugăciunea? Sau de donația pe care o faci la înălțarea unui edificiu de niște dimensiuni nemaivăzute și la a cărei construcție s-au alocat atât de multe fonduri încât ar fi utilat, igienizat și construit spitale și școli? Mă uit în jurul meu și, surprinzător, văd oameni senini care nu se omoară cu mersul la slujba de duminică. Şi mă uit iar în jurul meu şi îi văd pe unii semeni de-ai mei, participanți la slujba de duminică, ce au un suflet rău şi urat şi în preajma cărora nu îţi place să stai fiindcă sunt urâți sufletește. Ce se întâmplă? Nu se roagă cum trebuie, unde trebuie, în felul potrivit de nu au atins seninătatea celor dintâi? Sau ei îşi vor găsi izbăvirea şi liniștea pe lumea cealaltă? Să nu mă înțelegeți greșit, nu condamn pe nimeni care merge la biserică, cum nu îi condamn nici pe cei care nu merg. Doar că uneori cei ce merg sunt atât de înverșunați împotriva celor care nu merg, că mă gândesc că ceva nu e în regulă. Biserica ar trebui să îţi facă sufletul şi inima mai deschise. Sau asta o face doar credința? Probabil nu am să găsesc niciodată răspunsul la întrebările mele. Şi cu siguranță nu sunt singura care îşi pune întrebările acestea. E deranjant la un moment dat că unii oameni îi consideră pe reprezentanții bisericii ceva mai mult decât sunt. Până la urmă sunt tot oameni, ceea ce îi face popi, mântuitori ai omenirii, e un act, o hârtie doveditoare a unei școli, a unui institut, nicidecum aura de deasupra capului şi faptul că sunt mai buni ca mine sau ca tine. Şi iar recunosc că unii chiar sunt mai buni decât mulți, mulți dintre noi. Şi sunt mai buni decât noi într-o chilie amărâtă....</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Așadar, îmi va ierta biserica de ceea ce mă fac vinovată pe lumea aceasta sau va lăsa asta pe seama unei dreptăți divine de care sunt convinsă că vom avea cu toții parte?!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

biserica, credincios, credinta, Dumnezeu, realitatea zilei, rugaciune, sfant, societate, suflet bun, suflet rau

Biserica - mijloc de manipulare în masă sau iertătoarea tuturor păcatelor?

    Înainte de a-mi pune această întrebare aș vrea să lămuresc că nu pun semnul egalității între biserică și credință și în cele ce voi s...