Blonda lui Băsescu și refugiații politici din Costa Rica

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjp4QucskaG85yM9qbHrFBCtLhqmribTAkCHct9gv5kOdDsPSyQ2GRuYM9Cb4omgQgmWlQwoGW2IALhNgtc33N1DsS1steRfkARxpOVn9B-0D3mgCjP4K1VCOkufdb3AyDILDwdNJQ6VDQ/s1600/Blonda_lui_Basescu_si_refugiatii_politici_din_Costa_Rica.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="429" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjp4QucskaG85yM9qbHrFBCtLhqmribTAkCHct9gv5kOdDsPSyQ2GRuYM9Cb4omgQgmWlQwoGW2IALhNgtc33N1DsS1steRfkARxpOVn9B-0D3mgCjP4K1VCOkufdb3AyDILDwdNJQ6VDQ/s320/Blonda_lui_Basescu_si_refugiatii_politici_din_Costa_Rica.jpg" width="228" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: center;"> Dilema unei blonde însărcinată: </div> <div style="text-align: center;"> - O fi al meu, n-o fi al meu.... </div> <div style="text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     În lumea asta există două feluri de oameni: proști și deștepți, tot așa cum sunt și femeile, proaste și deștepte. În ceea ce privește moralitatea, femeile mai pot fi de moravuri ușoare sau cu o moralitate sănătoasă. Și, evident, cele de moravuri ușoare se împart, cum e și firesc, în femei de moravuri ușoare mai prostuțe și femei de moravuri ușoare deștepte. Și printre toate femeile și mai ales printre toate blondele răsare una: Elena Udrea. Femeia asta nu e așa, o femeiușcă care a fost și ea la locul potrivit și în momentul potrivit. Am senzația că femeia asta blondă e un soi de Niccolò Machiavelli în fustă și cu poșetă Channel achiziționate pe banii alegătorilor. Femeia asta blondă e ceva de speriat și are o inteligență absolut uluitoare. Nu mă dumiresc dacă ea însăși își plănuiește ca un strateg adevărat fiecare mișcare ori e învățată de cineva din umbră, cert e că madam Udrea face un joc magistral.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     A făcut ea ce a făcut, a sucit capul unui Cocoș de care s-a lepădat ulterior ca de o măsea stricată, s-a învârtit printre președinți, mari capete ale lumii, i-a șoptit lui Traian Băsescu în urechi fel de fel de strategii politice și acum a mai ajutat-o și bunul Dumnezeu să aducă progenituri pe lume, să își ducă stirpea mai departe, că așa inteligență și caracter ar fi și păcat să pierdem și să nu dăruim lumii. Acest Iuliu Maniu cu țâțe al politicii românești mă uimește, pe cuvânt. A fost ministru, cred că a fost și consilier, a fost apropiată familiei unui președinte, ce să mai, numai de bine. Eh, și ce dacă a mai băgat mâna pe ici, pe colo în buzunarul public și și-a aranjat și ea de un costumaș roz mai frumușel, de o pereche de pantofiori mai acătării sau de 3 vieți alături de viitorul copil în Costa Rica? Madam Udrea asta, după ce a ispășit vreme de ceva zile o pedeapsă mică în penitenciarele românești, s-a dat o vreme la fund, adică nu a mai fost în vizorul opiniei publice, asta în cazul că v-ați fi gândit mai tendențios, și-a aranjat repede o sarcină și a obținut, nici mai mult nici mai puțin decât statutul de refugiat politic în Costa Rica, statut care, potrivit apărătorului sau, o protejează de eventuale cereri de extrădare. Draga de ea are chiar și carnet de refugiat valabil pe un an de zile. Pe urmă, probabil, o să nască, va fi unica persoană care poate avea grijă de copil, mai trece vremea, se mai prescrie un dosar și gata, lumea deja a uitat de Elena Udrea. Unde mai pui că pică tocmai la țanc, având în vedere pedeapsa pe care va trebui să o ispășească, și anume 6 ani cu executare. Înainte parcă îmi stătea ca un ghimpe femeiușca asta, poate mă și rodea invidia că vedeam că are bani, e slabă, e blondă, are succes. Dar acum am început să o admir cu toată sinceritatea fiindcă este absolut genială.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Modul în care a fentat ea justiția română nu mă poate face decât să o aplaud. Justiția e pentru proști, pentru genii justiția să facă bine să își vadă de treaba ei, că geniile beau caffe late în Costa Rica. Acum serios vorbind, nici nu știu dacă să râd, să plâng sau să am un șoc cu privire la cum și-a aranjat madam Udrea treburile. Sau Radu Mazăre. Sau câți or mai fi. Păi așa să tot faci. Dai câteva tunuri, te duc mascații de câteva ori la audieri și pe urmă ți-ai pus palma în fund și ai plecat în Costa Rica, Tibet sau Madagascar alături de pingunii la care se uită uneori copilul meu. Nici nu ți-ai putea dori altă existență: te plimbi, citești, meditezi, te scarpini în nas fără să stea mass-media și justiția după fundul tau și asta în timp ce ai conturile doldora și tu și urmașii urmașilor tăi. Uite așa mai că îmi vine să mă bag într-un partid numai că nu sunt atât de blondă încât să îmi dau seama care va fi cel câștigător.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

banii alegatorilor, costa rica, Elena Udrea, executare, min istru.iuliu maniu.justitia, penitenciare, poseta channel, radu mazare, realitatea zilei, tibet

Blonda lui Băsescu și refugiații politici din Costa Rica

Dilema unei blonde însărcinată:  - O fi al meu, n-o fi al meu....      În lumea asta există două feluri de oameni: proști și deșt...

Întoarcerea în timp

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhlRYGUVHUlDyc3eUB0Bvw5vmGrLfXlbRy5-ZTZkpNVPjjASGDU0t4WB7Gp75Ry-Du5VTdGDH8zY0qDCOPpbvWDHRZQYRv5vwWaKIk8u5dblaSeupgVmUttTDWw9Ocgi26nM21TahusZS8/s1600/Intoarcerea_in_timp.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="315" data-original-width="600" height="210" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhlRYGUVHUlDyc3eUB0Bvw5vmGrLfXlbRy5-ZTZkpNVPjjASGDU0t4WB7Gp75Ry-Du5VTdGDH8zY0qDCOPpbvWDHRZQYRv5vwWaKIk8u5dblaSeupgVmUttTDWw9Ocgi26nM21TahusZS8/s400/Intoarcerea_in_timp.png" width="400" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Întreba o prietenă zilele trecute ce ai alege dacă ai avea posibilitatea, dintre a fi veșnic tânăr, a respira sub apă, a deveni invizibil, a câștiga 10.000.000 dolari și a călători în timp oricând ţi-ai dori. Eu am răspuns fără ezitare că aş alege în mod categoric călătoria în timp, poate şi influențată de ceea ce citesc acum şi anume Soţia călătorului în timp, de Audrey Niffenegger. O să revin cu o părere după ce o voi fi terminat de citit, până acum este absolut admirabilă. Ceea ce a fost surprinzător a fost faptul că o singură persoană a ales suma aceea colosală de bani, restul au declarat că în mod clar ar alege călătoria în timp. Şi mi-am dat seama că probabil aceasta este una din marile dorinţe ale omenirii. Auzim vorbindu-se de sentimentul de déjà vu şi ne place să credem că am mai trăit o dată acel moment. Adevărul este că nu există încă o explicaţie a acelui straniu sentiment căci el există cu adevărat. Nu ştiu dacă e repetare a trăirii, univers paralel sau doar o impresie a noastră. Şi stau să mă întreb de ce şi-ar dori oamenii atât de tare să călătorească în timp? Călătoria asta în timp a produs de secole o fascinaţie neobosită şi am convingerea că nu se va istovi niciodată această căutare a unor posibile dovezi de călătorie în timp. Oare dorim să călătorim în timp doar din punct de vedere istoric sau pentru folosul propriu?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <div style="text-align: justify;">     Nici măcar eu nu mă pot hotărî ce aş face dacă aş avea şansa aceasta. M-aş întoarce în trecut pentru a schimba anumite aspecte din viaţa mea, deci implicit a schimba cursul istoriei? Asta ar însemna probabil că nu aş mai avea viaţa de acum, fiind posibil să am ori una mult mai proastă ori una mai spectaculoasă. Şi oare, presupunând că am putea face asta, că ne-am întoarce în trecutul nostru, oare am face-o ca simpli spectatori, fără a putea influenţa cu nimic mersul lucrurilor? Sau am sări în viitor pentru a arunca o ocheadă în viaţa noastră ce va urma? Ar dori cineva să îşi cunoască viitorul şi să se vadă pe el însuşi bătrân şi bolnav? Aş zice că nu. Dacă ar fi fost posibil să ne fi întors în trecut ar fi fost minunat, o sumedenie de pericole şi de atrocităţi ar fi putut fi evitate, războaie, cuceriri, omoruri. Sau măcar un singur om pe lumea acesta să fi putut să facă asta şi să fie capabil să împiedice evenimente majore care au dus la prăbuşirea lumii, ca cele două războaie mondiale, masacrarea a milioane de evrei etc. Dar în mod clar oamenii şi-ar dori să călătorească în timp. Nu o dată am auzit spunându-se: dacă aş putea să fac lucrurile altfel, dacă aş avea şansa să o iau de la capat. Nu e aceasta o dorinţă a subconştientului de a se întoarce în trecut? Numai că nu s-ar putea garanta că întorcându-te în timp ai putea face lucrurile în aşa fel încât să îţi fie totul roz. Evident că tot ceea ce spun acum sunt nişte fantasmagorii, repet, poate şi sub influența lecturii actuale.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <div style="text-align: justify;">     Tot gândindu-mă nu cred că mi-ar fi plăcut să îmi schimb cursul vieţii, asta ar fi însemnat poate că schimbându-mi existența actuală să nu mai am nici copilul şi asta mi s-ar părea inimaginabil. Cred însă că ar fi fost de preferat varianta călătoriei în trecut, doar ca simplu spectator, fără putinţa de a interveni în desfășurarea evenimentelor, ci doar ca o curiozitate pur științifică. Mi se pare fascinant să fi putut să fiu la curtea lui Ludovic al XIV-lea sau a lui Henry al VIII-lea sau în mama Rusie, călător în magnificul Palat de iarnă sau în Tibet sau în Imperiul Roman sau în Bizanţ sau sau sau…..Sunt atât de multe perioade şi locuri în care aş fi dorit să fiu încât mă ia ameţeala numai la ideea că aş fi putut să o văd aievea pe regina Victoria. Adică în loc să mă uit câteodată seara la televizor, pac, hocus pocus şi m-am uşchit în Constantinopol, la Topkapi, furișându-mă în camera de consiliu a sultanului Mehmet Cuceritorul. Din păcate nu se poate, am însă nişte variante la îndemână pentru a cunoaşte trecutul şi acestea sunt cărțile, a cunoaște viitorul sau a influența trecutul mi se pare periculos şi total neindicat.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

atrocitati, calatoria in timp, cursul istoriei, deja vu, desfasurarea evenimentelor, dorinta, imperiul roman, invizibil, prabusirea lumii, tibet, utile, vesnic tanar, viata mea

Întoarcerea în timp

    Întreba o prietenă zilele trecute ce ai alege dacă ai avea posibilitatea, dintre a fi veșnic tânăr, a respira sub apă, a deveni inv...